51 de jurnalisti din intreaga lume au fost ucisi de la inceputul acestui an, iar peste 500 au fost arestati, arata World Association of Newspapers in raportul sau anual cu privire la situatia libertatii presei pe mapamond.

World Association of Newspapers, cu sediul la Paris, are drept scop apararea si promovarea libertatii presei in intreaga lume. Asociatia reprezinta 18.000 de publicatii si regrupeaza 72 de asociatii nationale de presa, directori de ziare independente din 102 de tari, 11 agentii de presa si noua organizatii de presa regionale si internationale.

Uganda. Un fotoreporter este batut de fortele de ordine

Asia reprezinta cea mai riscanta zona de pe glob pentru cei care practica jurnalismul, din cauza numarului impresionant de persoane persecutate, absentei publicatiilor independente si represiunilor guvernamentale impotriva libertatii de exprimare, a aratat Consiliul Asociatiei, in raportul anual prezentat la Copenhaga. In egala masura, Irakul continua sa fie un focar de risc mortal pentru jurnalisti. Opt gazetari au fost ucisi in ultimele sase luni, aducand la 19 numarul de victime din acest an. Obstructia unei mass-media independente se raspandeste epidemic in tot mai multe tari. Guverne din China, Cuba, Nepal, Bielorusia sau Zimbabwe persista in atacuri din ce in ce mai dure asupra media. Tacerea dinspre Coreea de Nord, Erythreea, Libia si Turkmenistan lasa cum nu se poate mai bine sa se inteleaga cum poate sa fie situatia mass-media in spatele zidurilor fortificate ale acestor tari. Pe continentul american se semnaleaza asasinarea unor jurnalisti in Brazilia si Haiti, incarcerarea a inca doi jurnalisti in Cuba si trimiterea in inchisoare a lui Judith Miller ("New York Times") in Statele Unite. Cuba detine si recordul de represiune pe continent, cu 25 de ziaristi in inchisorile regimului Castro.

Asia, mai mult ca niciodata, este considerata zona cea mai riscanta. Cu China, alaturi de Coreea de Nord si Birmania ca exponenti de frunte ai represiunii mass-media. China detine cel mai mare numar de ziaristi aflati in inchisoare, dar si cele mai dure demersuri in persecutia mass-media. In ultimele sase luni, conditiile de munca in acest domeniu au stagnat, iar atitudinea aparent mai toleranta a guvernului fata de presa scrisa a fost secondata de un control drastic al comunicatiilor prin Internet. Cyberdisidentul Zhang Lin a fost condamnat "pentru actiuni subversive", in iulie, in timp ce jurnalistul Zheng Yichun a primit sapte ani de inchisoare pentru o acuzatie similara. Decizia din iunie a Curtii Populare Supreme din Hunan a confirmat, in apel, condamnarea jurnalistului Shi Tao pentru "divulgarea de secrete de stat in strainatate" aminteste toleranta zero a guvernului vizavi de libertatea de expresie pe Internet.

In mai 2004, Shi a trimis un e-mail unui site de informatii-plecand de la contul sau personal pe Yahoo, continand instructiunile date ziarului la care lucra din partea responsabililor cu propaganda cu privire la apropierea "aniversarii" masacrului din piata Tienanmen. Shi a fost condamnat la zece ani de inchisoare.

Revenind in Europa si Asia Centrala, Uzbekistan si Turkmenistan sunt printre cele mai inospitaliere medii pentru presa. Aproape de aceste conditii se afla Kazakhstanul, unde presa scrisa a ramas singura sursa de informatii independenta, in conditiile in care tara se pregateste pentru alegeri prezidentiale, in decembrie. In Bielorusia, guvernul continua sa persecute ce a mai ramas din presa independenta, tribunalele atacand media prin hotarari de inchidere a mai multor publicatii si aplicarea de amenzi exorbitante. In septembrie, au fost sechestrate activele si inghetate conturile principalului jurnal independent din tara, Narodnaia Volya, care nu a putut plati suma de 38.000 de euro, ca "despagubiri morale" pentru "defaimarea" unui politician. In Rusia, atacurile armate asupra jurnalistilor, tendinta autoritatilor de a recurge la pedepse tipic sovietice, precum condamnari la munca fortata sunt numai cateva instrumente de intimidare a presei.

Orientul Mijlociu si Nordul Africii reprezinta "unele din cele mai ingrijoratoare regiuni din lume pentru libertatea presei", iar evenimentele din ultimele luni nu fac exceptie de la aceste temeri. Continuarea asasinatelor in Irak, intoleranta si incarcerarile in Iran, asasinatele din Liban fac din aceasta regiune zona cea mai sangeroasa pentru meseria de jurnalist, din ultimele sase luni. Numai in Irak, violenta si instabilitatea au ucis cel putin sapte jurnalisti in ultimele sase luni ale acestui an. Majoritatea victimelor au fost ziaristi locali, care sunt in general tinte ale insurgentilor.

In Iran, inlocuirea presedintelui reformist Mohammad Khatami cu conservatorul Mahmoud Ahmadinejad, la alegerile prezidentiale din iunie, nu a contribuit la consolidarea unei prese independente. Cel mai celebru prizonier politic din Iran, ziaristul de investigatii Akbar Ganji se afla in continuare in inchisoare si nu se mai stie nimic de starea sa, dupa ce a revenit din spital in inchisoare, la 3 septembrie, dupa doua luni de greva a foamei. In Liban, sperantele legate de alegerile parlamentare din iunie au fost temperate de asasinarea celebrului cronicar politic Samir Kassir, in urma unui atentat cu o masina-capcana. Intr-un atentat similar, May Chidiac, prezentatorul televiziunii libaneze, a fost grav ranit, alaturi de Karrir, unul din cei mai virulenti ziaristi pe timpul ocupatiei siriene, care si-a pierdut ambele picioare in urma deflagratiei.

In Africa sub-sahariana, problemele legate de libertatea presei sunt secondate de grave restrictii economice, de probleme de infrastructura, de absenta a resurselor si de utilizarea unui cadru legislativ restrictiv pentru presa.

Avem si noi rapitii nostri

In premiera pentru Romania, la data de 28 martie 2005, jurnalista Marie Jeanne Ion, cameramanul Sorin Miscoci si jurnalistul Ovidiu Ohanesian, impreuna cu ghidul Muhamad Munaf, sunt rapiti in Irak, in imprejurari controversate si conexe cu rapirea jurnalistei franceze Florence Aubenas. Autoritatile de la Bucuresti, cu ajutorul serviciilor secrete din mai multe tari, rezolva criza si, la 22 mai, ostaticii sunt eliberati, cu toate ca cererea initiala a rapitorilor (Brigazile Mouadh Ibn Jabal), adica retragerea a peste 800 de militari romani din Irak nu a fost indeplinita. Acuzele de implicare a omului de afaceri Omar Hayssam in rapirea jurnalistilor, impreuna cu Munaf, explicatiile incomplete si confuze ale jurnalistilor odata cu revenirea in tara, au intretinut dubiile presei autohtone cu privire la intregul episod.


Despre autor:

Sursa: Click.ro


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.