Cum evalueaza bucurestenii experienta pe care au avut-o in acest an cu spitalele de stat, ce au apreciat si ce au avut de criticat la respectivele institutii si ce efecte considera ca va avea aparitia spitalelor private asupra sistemului de sanatate - acestea sunt doar cateva din temele cercetarii realizate in perioada 30 septembrie - 10 octombrie 2005.

Potrivit acesteia, peste 85% din persoanele care au fost spitalizate au afirmat ca au existat o serie de aspecte de care au fost multumite pe perioada internarii. Astfel, mai mult de o treime (35,8%) s-au declarat impresionate de profesionalismul medicilor, aproape un sfert (21,6%) au fost satisfacute de medicatia ce le-a fost administrata, iar 13,4% au apreciat atentia pe care le-a acordat-o personalul medical. Pe de alta parte, 90 dintre cei 156 de respondenti care au necesitat spitalizare au declarat ca au existat anumite aspecte negative pe care le-au sesizat in cadrul diverselor institutii sanitare, comportamentul personalului spitalului (17,8%), spaga (16,7%), lipsa curateniei (15,6%), conditiile din spitale (12,3%), mancarea (12,2%) si lipsa medicamentelor (11,1%) fiind cel mai frecvent mentionate.

"Experientele bucurestenilor legate de spitale sunt influentate de mai multi factori, cum ar fi: timpul de spitalizare, motivul internarii, natura investigatiilor, a interventiilor sau a tratamentului de care au beneficiat", explica Lacramioara Laura Voinea, Managing Director la Mednet Marketing Research Center. "Nu am detaliat foarte mult aceste aspecte, intrucat scopul studiului a fost, mai degraba, evaluarea subiectiva realizata de bucuresteni in legatura cu experienta spitalizarii. Am incercat sa aflam de la ei atat aspectele pozitive, cat si pe cele negative si am constatat ca anumite elemente, evaluate pozitiv de unii, sunt considerate de altii ca fiind negative. Acest lucru se explica prin faptul ca asteptarile celor spitalizati sunt diferite", afirma Lacramioara Laura Voinea.

Potrivit acesteia, asteptarile se construiesc, in plan public, prin imaginea spitalelor reflectata in mass-media, iar in plan personal, in functie de statutul socio-profesional al respondentilor, adica de educatia, de marimea veniturilor si de ocupatia acestora. Astfel, persoanele tinere, cu un nivel al educatiei si al veniturilor ridicat au asteptari mai mari de la spitale, aceasta categorie de pacienti formuland mai multe nemultumiri comparativ cu persoanele in varsta, cu venituri mici si/sau mai putin instruite. Totusi, factorul care influenteaza intr-o foarte mare masura satisfactia sau insatisfactia intervievatilor este asa-numitul cost informal al spitalizarii.

"Prin acest cost intelegem atentii, cadouri oferite medicilor, asistentelor sau infirmierelor, cheltuieli pentru medicamente, fese, proteze, seringi etc. In grafic, aceste cheltuieli sunt numite generic "spaga". Am preferat varianta raspunsurilor deschise, pentru ca nu am vrut sa-i influentam in nici un fel pe cei care au completat chestionarele, sugerandu-le anumite afirmatii prin modul in care erau concepute intrebarile. I-am rugat doar sa mentioneze ce i-a multumit sau nemultumit pe perioada spitalizarii, iar noi am consemnat intocmai formularile lor, pe care ulterior le-am cuantificat", precizeaza Lacramioara Laura Voinea.

O analiza aprofundata a rezultatelor studiului arata ca persoanele care au avut astfel de "costuri informale" sunt mai nemultumite de spitalizare comparativ cu restul pacientilor. In schimb, aproape toti cei care nu au cheltuit nimic neoficial au evaluat pozitiv spitalul sau personalul medical. De altfel, profesionalismul medicilor se bucura de aprecierea a mai mult de o treime din persoanele care au fost internate, in legatura cu acest aspect nefiind facuta nici o evaluare negativa. Criticile formulate sunt legate, in principal, de restul personalului din spitale (asistente, infirmiere), de spaga si de conditiile improprii (curatenie, mancare, aspectul paturilor etc.).

Desi mai degraba multumiti decat nemultumiti de experienta prin care au trecut, cei mai multi bucuresteni considera ca aspectele negative vor disparea odata cu aparitia spitalelor private, doar 16% din cei intervievati ferindu-se sa se pronunte asupra efectelor acestora asupra sistemului de sanatate din Romania.

Facem precizarea ca, desi cercetarea a fost realizata pe un esantion reprezentativ de 1.125 de persoane adulte cu domiciliul exclusiv in Bucuresti, evaluarile respondentilor ar putea avea impact la nivel national, luand in calcul ca o pondere insemnata a pacientilor spitalizati in Capitala sunt din provincie. De asemenea, studiul prezinta in amanunt aprecierile si nemultumirile exprimate vizavi de anumite spitale (Universitar, Dr. Bagdasar, Fundeni), insa fiind vorba de un esantion extrem de redus pentru fiecare unitate in parte, nu se poate vorbi de o relevanta statistica.
Spitale suprasolicitate, spitale subutilizate

Citeste si:

• In Romania, spitalizarea este semnificativ mai extinsa ca durata decat in celelalte tari. In termeni financiari, banii de spitalizare reprezinta intre 50% si 75% din sumele cheltuite in sistemul de sanatate.

• Prin reformele pe care le facem, tindem sa reducem acest procentaj, anormal de mare, la nivelul de 35%.

• In sistemul sanitar sunt doua probleme mari: cuantumul redus al resurselor financiare si utilizarea acestora, care nu se face intotdeauna judicios.

• Cheltuielile sunt mari si pentru ca se recurge la spitalizare indelungata chiar daca este vorba de manevre simple sau de investigatii usoare. Din punct de vedere medical, unele persoane n-ar trebui internate. De aceea, stimulam dezvoltarea altor forme de tratament: in ambulatoriu, spitalizare de zi, spitalizare de o zi, ingrijirea la domiciliu.

• In Bucuresti, ca si in centrele universitare, sunt spitale mari, renumite si toata lumea vrea sa ajunga acolo, chiar daca nu este neaparat necesar. Este optiunea si dreptul cetateanului de a se adresa oriunde. Ca strategie, vrem sa instituim un sistem sanitar de urgenta, asigurat integral de stat. Vor fi opt spitale regionale de urgenta, astfel incat bolnavul sa fie indrumat in functie de complexitatea tratamentului pe care il necesita.

• Este adevarat, nicaieri in lume nu se face medicina de varf in absolut toate orasele, insa avem si spitale subutilizate, care nu performeaza la nivelul maxim al posibilitatilor sau al dotarilor pe care le au. Sunt unitati care functioneaza mai degraba ca zone de triere sau ca halte intermediare si trebuie vazut in ce masura se mai justifica functionarea lor.

• Referitor la nemultumirile pacientilor fata de personalul medical: sunt probleme pe care le cunoastem si care au anumite ratiuni, unele obiective, altele subiective. In unele spitale, nu este suficient personal sau acesta nu este judicios repartizat, fara a mai vorbi de faptul ca este si prost platit. Ca atare, fiecare recurge la anumite modalitati de a-si manifesta nemultumirea - fie acceptand plati informale, fie devenind mai neglijent sau mai putin politicos cu bolnavii. Plata egala sau prea putin diferentiata este o alta problema. De exemplu, asistenta de la terapie intensiva nu poate fi comparata cu asistenta din tura de noapte de la sectia de balneologie. Or, la plata, diferentele sunt modice, iar acest lucru nu este stimulativ.