Cind e vorba de tineri, pasiunile de pe scena sint nimic fata de spectacolul din culise si din spatele lor. Sint minunati, sint plini de talent, dar publicul vrea sa vada Generatia de Aur. Maestrii sint cei care umplu salile. Asa e, dar toti uitam sau ne facem ca uitam ca actorii si regizorii care azi au sali pline au crescut pe succesul favoritilor publicului dinaintea lor. "Nu mai avem un Caragiu! Unde e Cotescu?! Cine va mai juca Ibsen ca Gina Patrichi?" Spaime asemanatoare i-au cutremurat pe spectatori si cind marii interbelici au iesit unul cite unul din scena.

Arta de a da din coate

In teatru nu ajunge sa ai talent. Mai ai nevoie si de norocul de a fi remarcat de cine trebuie. Acest noroc depinde insa de capacitatea tinarului regizor sau actor de a iesi in fata. Poti fi modest in interviuri sau la conferintele de presa, dar n-ai voie sa faci pe modestul in culise.

Majoritatea actorilor romani nu lucreaza cu agenti care sa dea din coate in locul lor, pentru a-i propune si, eventual, impune. La noi, dar nu numai la noi, ci cam peste tot in lume, ceea ce conteaza e sfinta relatie, stiinta de a face curte cui trebuie. N-are rost sa facem pe revoltatii puritani - exista un talent si in aceasta privinta. Una e sa vrei sa intri pe sub pielea unui Dinu Sararu si cu totul alta sa-i faci cu mina lui Andrei Serban.

Afacere de stat in regim de acomodare

In Romania, teatrul e o afacere de stat in cea mai mare parte. Daca ar fi numai atit, inca ar fi bine, dar conducerea teatrelor nationale din toata tara e si o afacere politica, in care se bate palma pe deasupra actorilor. Deprinsi sa lucreze in regim de acomodare, de pe vremea lui Ceausescu, actorii Generatiei de Aur au suportat la Nationalul din Capitala conducerea lui Fanus Neagu si nu s-au declarat indignati cind Dinu Sararu a fost instalat in fruntea lor. Si tinerii s-au lasat folositi de Sararu.

Cei pe care mizam ar putea fi prima generatie vaccinata politic si cu antidot impotriva compromisurilor pe care le-a facut Generatia de Aur. Riscurile lor de a se pierde ar putea fi: obsesia succesului ieftin, deformarea publicitara sau plafonarea intr-o anumita formula, de succes la un moment dat, dar datata. Nu credem ca li se va intimpla una ca asta, dar e bine sa fie preveniti.

Orchestra celor 500 din strainatate

Iepurele celebritatii internationale sare de multi ani din lumea muzicii de la noi. Procentual, mult mai multi muzicieni romani in strainatate, decit reprezentantii celorlalte arte. Constant multi. Exista instrumentisti romani in mari orchestre, pe toate continentele lumii. Daca toti acestia ar fi reuniti intr-o zi, in tara, intr-o orchestra, aceasta ar numara citeva sute de persoane. Iar daca ii mai socotim si pe angajatii filarmonicilor autohtone, care se duc sa cinte vara in strainatate, in jur de 500 de muzicieni "made in Romania" se bucura de succes in lumea larga.

Un succes care se masoara si in onorarii consistente, nu numai in aplauze. E adevarat ca muzica clasica ii face pe foarte putini milionari in euro, dar pe cei care reusesc, ii ajuta sa aiba un standard de viata peste medie. In zona in care sint cei mai multi bani, aceea a trupelor cool si a muzicilor de tot felul, romanii fac bani in tara. In strainatate, mai bine au nimerit-o cei de la O-Zone, care au cucerit lumea cu un cintecel. O cucerire de scurta durata, dar, oricum, un semn. In industria mondiala a muzicii, care aduna zeci de mii de oameni pe stadioane, romanii n-au inca nici logistica si nici dezinvoltura necesare pentru a patrunde in marele circuit. Asa ca lupta pentru public se da, deocamdata, numai in interior.

La ce am renuntat

Ce te faci cu succesul tinerilor manelisti, daca e sa-l tratezi fara prejudecati? Am sfirsit prin a nu-i lua in calcul, fiindca e vorba de un fenomen socialo-muzical care a inceput sa intre in reflux. Evident ca, in clipa in care va aparea un manelist genial, vom face un P.S. special pentru el. Deocamdata, nu e cazul. Ni s-ar putea reprosa ca n-am inclus interpreti de muzica populara printre acesti tineri. I-am cautat, dar nu i-am gasit la nivelul de mari sperante.

Bataie de cap la selectie

Cei din Generatia Asteptata, la categoria muzicala a trupelor, cu numeroasele ei subdiviziuni, ne-au dat cea mai mare bataie de cap. Tinerii muzicieni pe care vi-i propunem sint, fiecare in felul sau, valori pe care am mizat, pentru ca au inceput sa se impuna ori s-au impus cu acel plus de originalitate care face diferenta dintre talentele promitatoare si cele convingatoare.

Radu Apostol, 28 de ani (regizor)

Pentru debutul sau ca regizor, cu piesa "Acasa", in 2002, a fost premiat de UNITER. Ministerul Culturii i-a acordat premiul OPERA OMNIA pentru acelasi spectacol. In "Acasa", actori au fost si citiva copii ai strazii. Piesele regizate de el impresioneaza si conving ca Radu Apostol intelege societatea moderna, cu tot cu realitatile ei ascunse.

Stie sa se promoveze si sa lucreze cu ceilalti, fie ca sint colegi regizori, actori sau dramaturgi. A fost unul dintre initiatorii proiectului "dramAcum", pentru sprijinirea tinerilor regizori si dramaturgi, premiat in 2003 de Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru. Piesele sale au calatorit nu numai in tara, ci si in strainatate. A participat la festivaluri in Austria, in Franta, in Suedia si in Serbia.

Mihai Bendeac, 22 de ani (actor)

Stie sa orbecaie pe o scena luminata si sa se faca de tot risul. Si se face bine de ris, atunci cind i-o cere rolul, ca in "Comedie neagra", din proiectul pentru tineri de la Teatrul de Comedie. Totusi, nu ramine la un singur gen de teatru. A dovedit ca poate juca la fel de bine si drama. Cu rolul din "Richard III" a cistigat deopotriva in fata criticilor si a publicului. Pentru el, cea mai importanta e reactia celor din sala.

"In afara de doi critici pe care-i cunosc si ii respect, nu conteaza pentru mine decit ce spune publicul". Cea mai frumoasa amintire o are de la Arad, unde a jucat in "O noapte furtunoasa". Aradenii l-au surprins cu aplauzele "ca la un concert al lui Banica jr.". La Gala Absolventilor a primit premiul pentru cel mai bun actor. In 2004 a aparut in videoclipul pentru "Milionari de weekend" al celor de la Parazitii, iar anul acesta, Florin Piersic jr. l-a distribuit in cele doua productii ale sale.

Gianina Carbunariu, 28 de ani (regizor, dramaturg)

Considerata de critici si de colegi drept lidera in teatrul independent, ea numeste regizorul "autor de spectacol". Si ea chiar este "autor de spectacol". Pentru ca unele dintre textele pe care le pune in scena ii apartin: "Mi se pare important sa imi scriu propriile scenarii, pentru ca incerc sa am o atitudine transanta fata de subiectele care ma intereseaza". Si a avut de cistigat din atitudinea aceasta, atit ca regizor, cit si ca dramaturg.

Spectacolul ei, "Norocul ii ajuta pe cei indrazneti", a participat, in 2004, la Festivalul Fringe din Dublin. Iar piesa "Stop the Tempo", dupa textul sau, a plecat anul acesta la acelasi festival. Ea va fi jucata si in Franta si Germania. Alt lucru important pentru ea e sa-si pastreze aproape actorii cu care lucreaza. Acestia, majoritatea tineri, ii pot intelege cel mai bine spectacolele. Pentru ca acolo e vorba tot despre ei - despre asteptarile lor, despre lumea lor, despre disperarea lor.

Antoaneta Cojocaru, 27 de ani (actrita)

S-a nascut in Constanta, intr-o familie de artisti. A absolvit actoria in 2001, in Bucuresti. In acelasi an, pentru rolul din piesa "Odiseea 2001", a Catalinei Buzoianu, s-a plimbat cu o nava militara pe Mediterana si a jucat in tarile de pe coasta. Pentru rolul din "Acasa", o piesa facuta cu copiii strazii, a fost premiata de UNITER. Daca pina acum Radu Afrim si Paul Chiributa au distribuit-o in piesele lor, Dan Pita si citiva regizori de scurtmetraj i-au facut botezul cinematografic.

Marius Manole, 27 de ani (actor)

Succesul sau vine din modul expresiv si firesc in care joaca orice rol. Si o face la fel de bine in piese clasice, cum ar fi "Inima de ciine", de pe scena Teatrului National, si in spectacole moderne, ca "Bitter Sauce" si "Disco Pigs", de la Green Hours. In 2003, Ministerul Culturii si Cultelor i-a acordat Premiul pentru Tineri Creatori, pentru rolul Puck din "Visul unei nopti de vara", de la Teatrul National.

Aici a fost angajat prin concurs anul trecut, dupa ce a jucat doi ani in Braila si un an la Focsani. In Bucuresti a facut doi ani de coregrafie la UNATC, dar a renuntat pentru teatru. Totusi, ii place sa danseze si chiar o face in spectacolele moderne. Crede ca orice rol, oricit de mic ar fi, poate deveni o bijuterie daca actorul ii acorda destula atentie si stie sa inteleaga regizorul.

Gabriel Pintilei, 28 de ani (actor, dramaturg)

"Ai de facut ceva, faci singur. Minim de bani, maxim de rezultat. Se string citiva oameni de incredere si ii dau bice", spune el despre cum vede munca in teatru. Nu doar ca spune lucrurile astea, ci le si face. Astfel ca apare in ochii celor avizati ca una dintre cele mai implicate persoane. El reuseste sa atraga atentia si ca actor, prin jocul expresiv si plin de mobilitate. Acum joaca la Teatrul Odeon, unde a fost angajat in 2001.

A facut Facultatea de Teatru la Iasi si a jucat un an la Brasov. Daca la Odeon, "din motive lesne de inteles, nu pot sa-mi fac damblalele. Si nici nu ar fi bine", Pintilei se poate exprima liber ca dramaturg. Piesa "Elevator", de la Teatrul Foarte Mic, i-a atras aprecierea criticilor pentru actualitate si credibilitate. Dupa un al doilea "Elevator", la Green Hours, urmeaza un lungmetraj cu acelasi nume si aceiasi actori. Daca vor reusi sa stringa banii necesari, il vor lansa anul viitor.

Citeste si:

Stefan Peca , 23 de ani (dramaturg)

Saptamina trecuta, Peca a murit in propria sa piesa, pe scena ArCub. Nu e nimic alarmant in asta, pentru ca el moare uneori in piesele pe care le scrie, dar in care e si personaj. Daca il intrebi ce se spune despre el, Peca ii va cita, printre altii, pe Teodora Herghelegiu, Traian Basescu si Matei Visniec. Fiecare dintre acestia, citati fictiv, zic fie ca il urasc pe mucos, fie ca nu-l mai scot pe cautiune, fie ca ii sint suporteri infocati. Dar despre el se pot spune multe si bune.

Cum ar fi ca, in 2001, debutul sau in dramaturgie a fost premiat. Sau ca, in 2003, a primit o bursa acordata pentru tineri dramaturgi la New York University. Sau ca piesa lui, "The Sunshine Play", a participat anul acesta la Festivalul Fringe din Dublin.

Imola Kezdi, 28 de ani (actrita)

A fost propusa anul acesta pentru Premiul Opera Prima oferit de Fundatia Anonimul. Din 2002 e angajata la Teatrul Maghiar din Cluj. Tot in 2002 a fost desemnata de UNITER drept cea mai buna actrita a anului, pentru rolul din "Flacara alba, flacara neagra". In ceea ce priveste filmele, a aparut atit in productii romanesti, cit si in filme facute in Ungaria. Despre prima ei zi de filmare isi aminteste ca a cuprins-o panica in fata obiectivului. Atunci era inca studenta in anul trei, la Cluj.

Carmen Lidia Vidu, 25 de ani (regizor)

Se declara fan Bruce Lee si marturiseste ca n-a vazut niciodata un film porno. Pentru teatru, Carmen a plecat in 1998 din Arad si a facut un an de regie la Cluj. A ajuns la Bucuresti, unde si-a continuat studiile la UNATC. In piesele pe care le monteaza, ca "Bitter Sauce", la Green Hours, si "I Hate Helen", la ArCuB, Carmen Vidu foloseste mijloace multimedia, muzica non-conventionala si reuseste sa creeze o atmosfera de show TV si in acelasi timp underground.

Alina Cojocaru, 24 de ani (balerina)

Este una dintre cele mai cunoscute tinere balerine romance si s-a nascut in Bucuresti, in mai 1981. La virsta de 10 ani, fara sa cunoasca un cuvint din limbile ucraineana sau rusa, ajunge cu o bursa la scoala de balet de la Kiev, unde studiaza dansul clasic timp de 7 ani. La 16 ani cistiga Premiul de la Lausanne si obtine o bursa la prestigiosul Royal Ballet din Londra.

Cu toate ca aici, dupa terminarea bursei, i se ofera un loc in corpul de balet, Alina Cojocaru prefera sa se intoarca la Kiev, ca solista principala. Revine la Royal Ballet in 1999, ajungind solista in 2000 si solista principala in 2001. Interpreteaza roluri in "Lacul lebedelor", "Giselle", "Onegin", "Romeo si Julieta", "Spargatorul de nuci", "Variatii Simfonice" etc. In stagiunea 2005-2006 a Royal Ballet, Alina Cojocaru are, printre altele, un rol intr-un spectacol coregrafic ce a stirnit dispute pentru violenta sa, realizat dupa "Lectia" lui Eugene Ionesco.

Cristian Lolea, 28 de ani (compozitor)

Este unul dintre cei mai dinamici tineri compozitori. Este doctorand al Universitatii Nationale de Muzica. Trei dintre compozitiile sale ("Sonata pentru flaut si pian", "Cvartet de coarde" si "R.E.M.") sint inregistrate de Societatea de Radiodifuziune; acestea au fost achizitionate de Uniunea Compozitorilor. A realizat muzica pentru mai multe filme. Lucrarile sale au fost interpretate in Polonia si Austria. In 2005 a realizat pregatirea muzicala a concertelor rock simfonic "Symphony Da Rock".

Vlaicu Golcea, 31 de ani (jazz, muzica electronica)

Studiaza la sectia de jazz a Universitatii de Muzica Bucuresti, al carei absolvent este in 1998. Consacrat rapid, odata cu aparitia primului album din Romania inregistrat live intr-un club (la "Green Hours") . Cinta cu grupul "Jazz Unit". Colaboreaza cu toti muzicienii de jazz bucuresteni. Foarte talentat basist, compozitor, aranjor, abordeaza diverse genuri muzicale, de la jazz la colinde si la sonoritati electronice. Compune, de asemenea, muzica de teatru.

Cu Sorin Romanescu si Maria Raducanu scoate albumul "Pe vale", declarat cel mai bun produs de jazz al anului 2003. Fondeaza grupul " East Village", cu care scoate albumul "Non Entropy", in 2002. Recent, "East Village" a scos un dublu CD, intitulat "11", continind piese interpretate in clubul Green Hours. Este unul dintre membrii cunoscutului proiect "Shukar Collective", dar si al proiectelor "Aievea" si "NoBo".

Florin Marica (aka DJ Marika), 29 de ani (muzica electronica)

S-a implicat inca din 1994 in fenomenul underground. La Fun Radio a realizat emisiunea "Blue Lines". Se muta pe Activ FM, iar mai tirziu, in 1998, devine redactor/producator la emisiunile Metropolis si Rockada de pe Atomic TV. A inceput sa mixeze in cluburi prin 2001. A "aruncat" cu viniluri la Web, La Rocca, Propaganda, Amsterdam, Oasis si prin tara la Timisoara, Cluj, Mamaia, Brasov, Sighisoara.

Parazitii (hip-hop)

Cea mai indragita trupa hip-hop romaneasca, "Parazitii", este astazi formata din Cheloo (27 de ani), Ombladon (26 de ani) si Freakadadisk (31 de ani). Formatia se infiinteaza in 1994, iar in 1995 lanseaza albumul " Poezii pentru pereti". Succesul si audienta lor cresc, iar mesajul trupei evolueaza de la un album la altul, de la hedonismul ironic la protestul sarcastic, profund implicat in sfera socialului si politicului.

Sint cenzurati de CNA, pe motiv ca transmit tinerilor un mesaj daunator. Raspund cu piesa "Jos cenzura" si continua sa-si vinda bine albumele. Printre acestea se numara: "Nici o problema" (1999) , "Categoria grea" (2001), "In focuri" (2002), "Irefutabil" (2002). In 2003, Cheloo scoate albumul "Sindromul Tourette". Ombladon iese si el pe piata cu albumul "Condoleante" in 2004. Tot in 2004 scot un dublu CD, intitulat "Primii 10 ani".

Cristina Marton, 29 de ani (pianista)

S-a nascut la Resita si a inceput sa studieze pianul la Timisoara, cu Robert Schrodt. In 1990 a plecat in Germania, unde si-a continuat studiile la Dortmund si la Berlin, avindu-i ca profesori pe Arnulf von Arnim si Georg Sava. In 1994 a cistigat premii la Berlin si Zürich. Decisiv a fost insa un premiu II, obtinut in acelasi an la Concursul International "Martha Argerich" de la Buenos Aires. Faimoasa pianista a inclus-o pe lista ei de favoriti, ceea ce este o excelenta recomandare pentru casele de discuri.

Diana Rotaru, 24 de ani (compozitor)

Este laureata de anul acesta a Marelui Premiu Prometheus, sectiunea Opera Prima, decernat luna trecuta de Fundatia Anonimul. In 1998 a luat Marele Premiu pentru muzica de camera la Festivalul "Enescu", iar anul trecut a fost desemnata drept unica laureata a Concursului International de Compozitie IRNO, din Tokyo, pentru lucrarea "Shakti", o compozitie pentru saxofon si orchestra de camera.

Alexandru Tomescu, 29 de ani (violonist)

"Acest roman are totul pentru a deveni unul dintre marii violonisti de miine: tehnica, grandoare a sunetului si noblete a stilului", scria despre el publicatia muzicala pariziana "Classica". Nascut la Bucuresti intr-o familie de muzicieni, a studiat vioara la Liceul Enescu, unde profesoara i-a fost chiar mama sa, Mihaela Tomescu. A debutat ca solist la virsta de noua ani, la Constanta. In 1999 a absolvit Conservatorul si tot atunci a luat premiul I la Festivalul "Enescu".

A sustinut peste 180 de concerte in Europa, SUA si Japonia, iar primul CD l-a imprimat la Moscova, cu interpretarea "live", a unor concerte de Paganini si Mendelssohn. Din 2002 este solistul permanent al Orchestrei Nationale Radio de la Bucuresti si foloseste o vioara fabricata la Milano, in 1703, luata cu imprumut dintr-o colectie privata.

Ada Milea, 30 de ani (autoare si interpreta de muzica folk)

Trebuia sa intre la medicina, dar a ajuns pina la urma la actorie, la Universitatea de Teatru din Tirgu-Mures, unde, de altfel, s-a si nascut. A jucat pe scena Nationalului din orasul natal, iar mai tirziu in spectacolele de la Green Hours, printre care "No Mom’s Land", de Radu Afrim. Celebra a devenit dupa ce a cistigat premiul de la Festivalul Om Bun - nu ca actrita, ci ca prezenta pe scena folk. Spectacolele ei (chitara si voce) sint apreciate in special pentru umorul absurd al versurilor compuse chiar de ea.

Mihaela Ursuleasa, 27 de ani (pianista)

A cintat prima data pentru public la virsta de 8 ani si a facut prima inregistrare tot atunci, cu un concert de Mozart. La 13 ani a plecat sa studieze la Conservatorul din Viena. Cariera sa a inceput in 1995, cu o serie de angajamente importante la Viena, Sankt Petersburg si la München. In 1997 a debutat pe scena de la Carnegie Hall din New York, iar in 2000 a cintat Beethoven in turneu cu Orchestra St.-Martin-in-the-Fields.