Prima lege romana care reglementeaza in mod unitar drepturile copiilor, indiferent daca traiesc in familie ori sunt ingrijiti de stat, intra in vigoare de la 1 ianuarie 2005, aducand prevederi ce asigura minorilor - potrivit unor experti straini - o protectie mai buna decat in multe state europene. Bazata pe principiile Conventiei de la Haga privind drepturile copiilor, Legea 272/2004 garanteaza dreptul minorilor la educatie, ingrijire medicala, imagine publica, intimitate, libera exprimare si opinie, la protectie impotriva exploatarii, la asistenta sociala, la vacanta si la odihna.

Orice minor are dreptul la viata privata, la intimitate, libera exprimare si la opinie, dar si la optiune in ce priveste forma de invatamant si religia. Conform noii legi, minorul are dreptul de a fi tratat cu respect de catre profesori si, in premiera, poate contesta criteriile in baza carora ii este evaluata activitatea scolara. Tot in premiera, este mentionat dreptul copiilor de a se asocia si infiinta structuri care sa le reprezinte interesele. Practic, aceasta prevedere face posibila organizarea unor "sindicate" ale copiilor, asa cum se intampla si in alte state europene. Potrivit legii, parintii sunt primii responsabili in educarea copiilor si au dreptul de a fi informati si asistati pentru a-si creste cum se cuvine copilul, astfel ca statul nu intervine decat atunci cand acestia nu isi pot indeplini obligatiile.

Altfel spus, saracia nu este un motiv suficient pentru ca minorul sa fie luat de langa parinti, legea garantand sprijinul statului pentru cei care sunt prea saraci pentru a-si creste copiii. Conform legii, copilul trebuie inregistrat imediat dupa nastere. Minorul are dreptul sa creasca alaturi de parinti, sa-si cunoasca familia si sa tina legatura cu fratii ori cu rudele, chiar daca parintii sunt divortati. Orice copil are dreptul la servicii medicale si la medicatie gratuita, doctorul sa ia masuri pentru a salva viata copilului aflat in pericol. Legea mai defineste abuzul si neglijarea si stabileste obligatia ca cel care constata incalcarea drepturilor unui copil sa anunte autoritatile. Protectia speciala este destinata acelor copii ramasi fara parinti ori care nu mai pot trai in cadrul familial. In astfel de situatii, masurile se stabilesc individualizat, fiind adaptate situatiei fiecarui copil.

Legea aduce noutati si in privinta decaderii din drepturi a parintilor, care isi pot pierde prerogativele doar partial ori numai pentru o perioada limitata. Un capitol distinct vizeaza - in premiera - protectia minorilor care au comis fapte penale si care au dreptul la un avocat gratuit (asigurat de directia locala de protectie a copilului), dar si la intimitate (nici o informatie privind cazurile penale cu minori nu poate fi facuta publica). Cauzele penale privind minori au prioritate la judecata, in sedinte cu usile inchise, iar deciziile privind condamnarea pot fi luate doar dupa o ancheta sociala. Totodata, legea prevede si sanctiuni, pentru nedeclararea copilului la nastere, pentru incalcarea dreptului lui la viata privata si intimitate, pentru folosirea copiilor la cersit. In unele cazuri, sanctiunea consta doar in amenda, dar sunt si situatii in care incalcarea legii atrage raspunderea penala.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.