Unii vor sa socheze cu tot dinadinsul. Altii mizeaza numai pe ceea ce nu s-a mai vazut sau auzit, incit provoaca reactii de respingere printre spiritele academice sau chiar din partea confratilor mai in virsta si mai piosi. Nu sint grupati in scoli si in curente, ci isi dau seama ca au afinitati pe masura ce se descopera intre ei.

Sint prima generatie, dupa 50 de ani, pentru care libertatea de creatie nu e conditionata decit de propria lor dorinta de a fi liberi. N-au avut de-a face cu cenzura si nici cu presiuni ideologice de sus, care sa-i invete ce au de facut si, mai ales, ce sa nu faca. Din acest motiv, sint mult mai relaxati si mai pusi pe experimente decit cei dinainte. Fiindca Uniunile de Creatie nu mai sint vacile de muls de pina in 89, dar si pentru ca se simt colegi de breasla cu oricare artist din lume, nu au complexe de lagar si temeri provinciale sau complexe de superioritate provocate de izolare.

Generatia care protesteaza

Vor sa cucereasca lumea, cu aceeasi naturalete cu care se bucura ca sint bagati in seama aici, in tara. Cind sint calcati pe nervi ori li se pun bete in roate, protesteaza imediat, si asta nu cu petitii la Putere sau cu samizdaturi de breasla, de care inainte nu se afla decit daca erau difuzate de posturile de radio straine.

Ei cred in puterea opiniei publice autohtone. Se adreseaza unor oameni liberi, pe care incearca sa-i sensibilizeze si mai mult. Iar protestele lor valoreaza, uneori, cit un act artistic, cind zgindaresc sentimentul libertatii la persoane care altfel isi inchipuie ca libertatea e ceva care se da, nu un bun care trebuie cistigat si aparat tot timpul.

Glorie fara cartela si bon de ordine

Virstnicii le reproseaza ca vor totul repede, ca nu-si asteapta rindul, disciplinati, la imaginara coada a gloriei care a desfigurat talente rabdatoare ce au crezut ca in Romania recunoasterea artistica se da pe cartela si in functie de numarul de ordine pe care il ai la coada.

Nu-si mai percep tineretea ca pe o boala de care trebuie sa scapi cit mai repede, pentru a deveni clasici in viata. Vor sa fie acceptati asa cum sint, nu sa li se spuna cum ar trebui sa fie. Nu isi tutaresc maestrii, cu speranta ca talentul e transmisibil prin imitatie si umilinta.

Polemisti si exploratori

Unii dintre acesti tineri plasticieni sint inegali, altii isi supraliciteaza uneori dorinta de a soca, cu o insuficienta atentie la expresivitatea artistica. Acestea sint riscurile atitudinii polemice in arta. Cei mai multi dintre ei sint vulnerabili din cauza ca experimenteaza. Fac asta nu numai pentru a fi altfel decit ceilalti, ci si dintr-o atitudine de exploratori, cu atit mai de admirat cu cit ea presupune un curaj care, uneori, pare impins pina la o inconstienta cu aer sinucigas.

Cine n-are chef sa-i insoteasca in cautarile lor sau prudentii care stau la mal, convinsi ca pe cei care ies in larg ii asteapta inecul, ii pindesc la cotitura, pentru a le proclama iesirea din competitie. Incit, in afara de increderea cu care au pornit la drum, tinerii exploratori ai artelor plastice au nevoie si de incapatinarea de a continua cind li se spune ca au ajuns intr-o fundatura.

Capra vecinului de galerie

In lumea lor, chibitii esecului nu sint numai comentatorii. Mai sint si colegii de breasla, care atita asteapta. Mai e concurenta dintre proprietarii de galerii de arta, pe o piata in care cererea e inca mica si in care investitia se indreapta in majoritate zdrobitoare spre consacrati. Concurenta pentru a-i atrage pe, deocamdata, putinii amatori de arta dispusi sa mizeze la risc pe nume noi inseamna si o savanta zvonistica a scoaterii din circuit a tinerilor care expun la galeriile altora.

Efectul acestei manifestari particulare a strategiei noastre nationale de a cobi caprei vecinului e ca tinerii trag mita de coada, priviti cu excesiva suspiciune de investitorii in arta. Relatia simpla si fireasca, de tip "vazut, placut, achizitionat", care ar da o sansa tinerilor, la noi functioneaza cu frina trasa. Cine ar vrea sa riste pe mina lor nu are bani sa le cumpere lucrarile, iar cei care au cu ce nu se aventureaza, fiindca intentia lor de colectionari e aceea de a-si respectabiliza trecutul, nu de a investi in viitorul unor necunoscuti sau in experimentalisti care stirnesc scandal.

Cum i-am ales

I-am ales nu numai pe criterii de gust, care pot fi discutabile. Dar si pentru ceeea ce au facut pina acum. Expozitii in tara si in strainatate, premii, proiecte pe care le au in lucru. Inainte de a ajunge la ultima varianta a listei, ne-am consultat si cu comentatori de arta independenti. Nu avem pretentia ca aceasta lista cuprinde toate virfurile Generatiei Asteptate, de aceea, ea ramine, in principiu, deschisa.

16 artisti plastici din Galeria Asteptata

Mircea Cantor, 28 de ani

(fotografie, arta interactiva pe Internet)

Originar din Cluj, traieste si lucreaza la Paris si la Nantes. Ii place sa se joace cu harti. De peste patru ani, publica "Version", o revista de arta cu ambitii internationale, impreuna cu alti plasticieni clujeni. In octombrie, ultimul numar al publicatiei a fost lansat oficial la Paris. Unul dintre proiectele care revin in revista si pe site este un joc interactiv in care, pe o harta a lumii, capitalele sint marcate cu magneti care pot fi mutati dintr-un loc in altul de cei care vizioneaza lucrarea.

"O numim unealta, pentru ca nu o consideram un obiect de arta", spun despre harta interactiva cei de la "Version". "Unul dintre punctele de plecare ale proiectului este dorinta de a se misca, de a schimba spatiile, de a redesena contextele. Mutind capitalele, publicul exprima opinii: Londra este mutata la Bagdad, Parisul este inlocuit cu Algerul", se mai spune pe site. Cantor a realizat in ultimii ani proiecte si expozitii in multe orase din Europa.

Stefan Cosma, 28 de ani

(instalatii video, fotografie)

Este cunoscut publicului pentru ca este tipul din videoclipul grupului Morandi. Face parte din grupul constituit in jurul lui Vlad Nanca si autointitulat "tinerii fotografi romani". Cosma a studiat la Bucuresti si in Italia. In 2002, a expus impreuna cu Ioana Nemes si Alexandra Croitoru, sub titlul "Here, now". Conceptul fotografiilor sale tine de estetica stilului de viata urban contemporan, temele fiind de multe ori moda, accesoriile sau atmosfera de club.

Doi ani mai tirziu, apartamentul-galerie al lui Vlad Nanca i-a gazduit doua dintre expozitii: "Romanian Product Design Performance", o colectie de artefacte adunate de Cosma impreuna cu Bathukan in periplurile prin piata Obor. Este unul dintre autorii proiectului "Omagiu", o revista initiata anul acesta si dedicata artei vizuale contemporane.

Cosmin Costinas, 23 de ani

(curator, critic de arta)

Este critic de arta si curator. Colaboreaza la revista clujeana "Idea: Arta si societate", la "Omagiu" si la "Incepem". A scris cele mai valoroase contributii teoretice, al caror scop este sa sistematizeze ultimele evolutii si trenduri din arta contemporana romaneasca. In articolul "A New Generation in Romanian Contemporary Art", Costinas incearca sa arate ca scena artistica locala devine din ce in ce mai sincrona cu cea occidentala, ca identitatea romaneasca ramine irelevanta si ca, politic, artistii romani devin, ca si colegii lor din Vest, oameni de stinga.

In calitate de curator, Costinas s-a ocupat in octombrie de o expozitie colectiva de lucrari pe suport video, la Goethe Institut, si va participa la urmatoarea editie a cunoscutei expozitii de arta "Documenta", de la Kassel (Germania). Este membru al Asociatiei Internationale a Criticilor de Arta (Paris) si pregateste deja doua volume despre tendintele din arta contemporana.

Alexandra Croitoru, 30 de ani

(arta video, fotografie)

Lucreaza ca asistent la Universitatea de Arta din Bucuresti si face parte si ea din cercul tinerilor fotografi din jurul lui Vlad Nanca. Anul trecut a contribuit la doua expozitii de grup, la Viena. Prima, intitulata "Formate/Moving Pattens. Bukarest circa 2004", a reunit lucrarile artistilor romani din generatiile ’80, ’90 si 2000. A doua a grupat operele mai multor plasticieni din tarile sud-est europene, sub titlul "Happy_to_be_there".

Tot anul trecut a avut prima expozitie personala la Galeria H’Art. Tema: puterea si reprezentarile ei mediatice. "Powerplay" este o colectie de portrete de cistigatori si perdanti, o meditatie despre victimizare si colonizare. "Logica portretelor duble este complementara. Coplesita de o nevoie irezistibia de identificare, Alexandra coboara de pe scena, in cautarea celor 15 minute proverbiale de glorie", comenteaza Mihnea Mircan, curator la MNAC.

Daniel Gontz, 27 de ani

(instalatii video, fotografie, arta interactiva pe Internet)

"Vizualizati tranzitia de la comunism la democratie. Imaginati-va ca sinteti un politician, fara a avea insa nici un fel de responsabilitati. Daca aceasta este ideea dvs. despre paradis, atunci PolTur SRL are cheia vacantei la care visati." Nu este vorba despre un text publicitar, ci despre un proiect artistic angajat, care este in desfasurare la MNAC. Daniel Gontz, aka Casa Gontz, autorul care a inventat PolTur SRL si promite pe Internet "un weekend la Cornu si petreceri cu spaga date de partenerii economici", a absolvit Academia de Arte Frumoase din Viena si a avut mai multe expozitii la Bucuresti, Venetia, Graz si in capitala austriaca.

Este foarte activ pe Internet, unde a pus la cale un hotel si o televiziune virtuale. Anul trecut a cistigat concursul pentru cel mai bun cuplu VJ - DJ din Romania, impreuna cu Electric Brother, partenerul sau de show-uri media. Fotografiile sale exploreaza si ele mai degraba spatiul virtual al noilor media, decit pe cel al realitatii in intelesul conventional al termenului.

Dumitru Gorzo, 30 de ani

(pictura, instalatii 3D)

Lui ii apartine ideea unei Catedrale a Mintuirii Neamului construite din slanina, concept artistic care a reusit sa-si atinga scopul, provocind furia BOR. S-a nascut in Maramures, la Ieud, si a studiat artele la Bucuresti. A expus in mai multe rinduri la Galeria H’Art, care a si participat la Tirgul de Arta Contemporana de la Bologna cu o expozitie semnata de Gorzo. Pentru MNAC, a realizat o pinza uriasa, pe care este reprezentata o Casa a Poporului in flacari, alaturi de turme de oi si doi ciobani care il injunghie pe un al treilea.

In mai anul acesta, a vernisat expozitia "Welcome to Paradise", iar in urma cu citeva luni a provocat un nou scandal cu "Mister President as a Sexual Object", un titlu care reuneste doua lucrari avind ca tema institutia romaneasca a presedintelui si limitele pina la care este permis sa-l iubim pe acesta.

Citeste si:

Mihnea Mircan, 29 de ani

(curator)

Este curator la MNAC si a contribuit decisiv la pomovarea generatiei tinere de artisti plastici din Romania. La muzeu s-a ocupat de expozitiile "Under Destruction #1" (Christoph Büchel, Gianni Motti), "primul episod dintr-o serie de interventii site-specifice in locatia din Palatul Parlamentului, care", conform paginii de pe net a muzeului, "angajeaza istoria complicata a cladirii, precum si dialogul dintre arta contemporana si societate".

Episodul al doilea a avut loc in urma cu aproximativ o luna, cind plasticianul spaniol Santiago Sierra a realizat un happening provocator, al carui curator a fost tot Mircan. In mai anul trecut, a colaborat cu Marco Scotini la organizarea expozitiei "Revolutions Reloaded", la "PLAY Gallery for Still and Motion Pictures", din Berlin. Manifestarea a fost coorganizata de MNAC, in scopul de a-i face cunoscuti in strainatate pe artistii romani contemporani.

Gili Mocanu, 34 de ani

(pictura si instalatii 3D)

Este constantean. Picteaza si monteaza instalatii. Dupa 2003, de preferinta la Galeria Posibila din Bucuresti, oras in care a si terminat studiile de arte, in 1999. Cocheteaza si cu literatura si citeste poezii la Cenaclul "Euridice" al lui Marin Mincu. A paticipat la stagii in Italia, Franta si Liban. Ultima sa expozitie, "Formula 1", tocmai s-a incheiat pe 30 octombrie si este a unsprezecea expozitie personala a prolificului artist.

"Pornind de la ideea de pattern, de constructie modulara, formule aparent cunoscute reconfigureaza spatiul", spun curatorii galeriei despre "Formula 1". "Gili Mocanu 'impacheteaza>> astfel peretii interiori ai galeriei cu forme diferite din autocolant." Multe dintre lucrarile sale de pictura folosesc motive inspirate de desenele animate sau de obiecte tehnice.

Ciprian Muresan, 28 de ani

(instalatii 3D, video-performance)

S-a remarcat pe scena artistica din Cluj. Nascut la Dej, Muresan editeaza, impreuna cu Mircea Cantor, revista de arta "Version", care apare, incepind din 2001, in editie franceza si engleza, la Cluj si la Paris. Este unul dintre cei mai talentati artisti romani in domeniul instalatiilor, al genurilor derivate din sculptura traditionala, si al artei video-performance.

A realizat un proiect artistic in care Patriarhul Teoctist este repezentat in postura de a fi lovit de un meteorit, ceea ce a provocat proteste ale BOR. Muresan a criticat intentia clerului de a construi Catedrala Neamului folosind (si) bani publici si a cerut separarea completa a Bisericii de Stat. Un alt proiect al artistului, "Singe romanesc", este un comentariu video pe tema nationalismului. "Cred ca povestea nationalismului s-a terminat", spune Muresan. "Natiunea romana a murit."

Vlad Nanca, 26 de ani

(grafica, desen, fotografie)

Este cel care i-a "combinat" pe Eminescu si Eminem in desenele care pot fi vazute pe multe dintre zidurile din centrul Bucurestiului. Lucrarea se numeste "Eminemscu" si exprima ceva despre societatea confuza de dupa ’89. Nanca a terminat Facultatea de Fotografie la Bucuresti. Este unul dintre cei mai activi artisti romani din generatia tinara.

In Romania, a fost unul dintre initiatorii conceptului de galerie de arta intr-un apartament, in conditiile in care, inainte de crearea MNAC, spatiile in care proiecte ca ale sale puteau fi expuse erau aproape inexistente. Dupa expozitia "Swing me" (2001), care avea in centru ideea de leagan, Nanca a organizat o galerie la el acasa, pe care a intitulat-o "2020 Home Gallery". Cu aceeasi ocazie, si-a inaugurat si o expozitie sub genericul "Vlad Nanca lives and works in Romania", si, cu toate ca artistul a expus de multe ori in strainatate, conceptele sale plastice combina si acum atentia pentru detaliu cu o critica "light" la adresa societatii de la noi.

Péter Szabó, 27 de ani

(fotografie, montaje, instalatii 3D)

Ca si Attila Tordai, s-a nascut la Tirgu-Mures, a studiat la Cluj si apoi la Budapesta. Insa, spre deosebire de Tordai, inca nu s-a intors, ci a ramas pentru un doctorat in capitala ungara, unde a avut in 2002 si o expozitie personala, la Galeria Bercsényi. Se ocupa de fotografie, mai ales de cea digitala, dar realizeaza si montaje care folosesc medii diverse.

In 2003 a participat la o expozitie de grup dedicata Pietei Moscova - unul dintre locurile care au, printre locuitorii Budapestei, renumele de a fi devenit, din cauza interventiei arhitectilor comunisti, proverbial urita. Proiectul conceput de Szabó impreuna cu colegul sau, Csaba Csiki, consta intr-o publicatie distribuita gratuit, care prezinta piata si viata ei cotidiana dintr-o perspectiva exterioara, ca si cum un turist ar scrie o brosura de prezentare pentru localnici.

Stefan Tiron, 29 de ani

(critic, curator, instalatii)

Ca si Vlad Nanca, este un fel de lider al noii generatii de plasticieni. Curator free-lancer, critic si, din cind in cind, artist, Tiron a studiat istoria si teoria artei. In 2001 a colaborat cu Stefan Cosma la mai multe expozitii si instalatii realizate in cluburile din Bucuresti, iar de anul trecut co-editeaza impreuna cu Nanca o revista underground, numita "Incepem". Face parte din board-ul consultativ al Galeriei Noi si a participat, in calitate de critic, la multe dintre evenimentele de la MNAC.

Colaboreaza cu texte despre arta contemporana la revistele "Omagiu", "Idea: Arta si societate", "Re: publik", "Imago" si "Observator cultural". Este interesat, de asemenea, de filmul experimental si de muzica alternativa, domenii pe care, in scrierile sale teoretice, le integreaza unui concept mai general al unei arte urbane si cosmopolite.

Roman Tolici, 34 de ani

(pictura, grafica, banda desenata)

Unul dintre plasticienii din Republica Moldova care s-au remarcat la Bucuresti. A absolvit sectia de grafica a Universitatii de Arta din Capitala, promotia 1998, an in care a si devenit membru al Uniunii Artistilor Plastici. Ca si Gili Mocanu, Tolici se ocupa si de scris. Lucrarile sale combina pictura, grafica si fotografia, artistul fiind interesat si de banda desenata.

A contribuit la expozitii de grup in Belgia si Franta, iar in 2002 a expus, impreuna cu alti artisti moldoveni, la o galerie din Germania. La Bucuresti, Tolici a avut pina acum doua expozitii personale, in 2002 si 2004. Este unul dintre cei mai bine plasati la capitolul tratatie: cu ocazia vernisajului expozitiei "Aici-si-acum", a oferit, ca un bun moldovean, "mere, portocale, nuci, alune, migdale, vodca, vermut, ceai si suc piersici", conform site-ului Galeriei Posibile, care a gazduit expozitia.

Attila Tordai, 35 de ani

(critic, curator)

Traieste si lucreaza la Cluj, unde a si absolvit Facultatea de Arte Vizuale. Si-a continuat apoi studiile la Budapesta si Nürnberg. Este critic de arta, curator la galeria Protokoll Studio si redactor la revistele clujene "Idea" si "Balkon". Impreuna cu Vasile Ernu, de la Editura Idea, si cu Cosmin Costinas, s-a ocupat de proiectul "Laicitate si complicitate", un protest al mai multor artisti fata de faptul ca statul a cedat pretentiilor BOR privind Catedrala Neamului.

In aceeasi echipa, Tordai a fost co-curator la proiectul "After the Happy Nineties", desfasurat anul acesta la Goethe Institut, in Bucuresti. La manifestare, critici de arta si artisti si-au prezentat perspectivele asupra schimbarilor care au intervenit in arta si in societate in noul context global de dupa 11 septembrie 2001. La Protokoll Studio a stat de vorba, timp de patru zile, cu Dan Perjovschi, iar discutiile se pare ca l-au inspirat atit de mult pe artist, incit acesta a lasat peretii galeriei plini de desene.

Florin Tudor, 31 de ani, si Mona Vatamanu, 37 de ani

( instalatii 3D, fotografie)

Cei doi sint nedespartiti. Florin a absolvit studii de arta si istoria artei la Bucuresti. Tudor si Vatamanu au conceput arta apartinind genurilor performance, animatie si lucrari pe suport video. In timpul unei rezidente la Innsbruck (Austria), au realizat proiectul expozitional "Consuming the City": ambalaje de la supermarket si alte materii consumabile pe care le-au folosit ca materiale de constructie pentru case de diverse dimensiuni.

Tudor a participat la festivaluri de arta contemporana, la Basel si la Detroit, si a expus la Budapesta, New York, Stuttgart si la Bienala de la Venetia. La MNAC, unde este si curator, a avut anul trecut o expozitie sub titlul "Boundless Border" ("Granita nemarginita") si a luat parte la proiectul colectiv "Romanian Artists Love Ceausescu’s Palace", al carui concept ironic si autoreferential pune in centrul atentiei chiar Casa Poporului.

Gabriela Vanga, 28 de ani

(fotografie, instalatii video)

Este coeditor la "Version", impreuna cu Ciprian Muresan si cu sotul ei, Mircea Cantor. In Romania, s-a facut cunoscuta pe scena din Cluj, unde si-a inceput cariera artistica prin contributii la revista "Balkon". Dupa ce a absolvit artele plastice in orasul transilvanean, a plecat, impreuna cu Mircea Cantor, la Nantes, si si-a continuat studiile la École des Beaux Arts, iar in 2002 - 2003 a facut un stagiu la Paris, la Palais de Tokyo, noul sit dedicat de guvernul francez stimularii si difuzarii artei contemporane.

Este activa in domeniul artei video. In 2003 a avut prima expozitie personala, intitulata "Keep It Unreal", la Galeria Yvon Lambert din Paris. Unul dintre filmuletele prezentate, "What If Tom Invented Jerry?" ("Si daca Tom l-ar fi inventat pe Jerry?"), este un episod din cunoscutul serial de desene animate, din care artista a sters soricelul, lasind motanul intr-o postura absurda si ireala.