Teodorescu, un fost securist, lupta de unul singur impotriva "mafiei" capsunarilor! "Voi sta aici, la birou, in greva foamei, cat ma va tine sanatatea, pentru ca institutiile abilitate sa-mi raspunda", spunea el. Greva a durat mai putin de o saptamana. Nu doar un ulcer mai vechi, ci raspunsul venit de la Parchet, care a afirmat ca majoritatea sesizarilor sale nu se confirma, si mai ales nemultumrea sefilor l-au determinat pe Teodorescu sa renunte. Prea tarziu, insa. "Regele capsunarilor" s-a bagat singur in gura lupului.

Istoria unui Arogant mai mic

Cine e, de fapt, Teodorescu? In deja celebrul "Armaghedon", se spune despre el ca a fost ofiter de securitate. Dupa decembrie 1989, s-a reciclat. Cariera lui este tipica pentru securistii "in tranzitie". Un "succes story", dupa expresia lui Ion Iliescu. A devenit comisar in Garda Financiara, sef de departament la Primaria Capitalei, apoi director adjunct al Directiei Generale a Vamilor, unde "favoriza importuri dubioase de tigari".

Sa vedem insa, in detaliu, ce se afla in spatele acestor afirmatii generale din "Armaghedon". Alexandru Teodorescu, fiu al lui Mircea si Valeria, s-a nascut la 28 august 1950, in Bucuresti. A terminat studiile primare la scoala generala 131, in 1965. Abia in 1969, pe atunci sudor, s-a inscris la seral, la Liceul "D. Bolintineanu", absolvit cu diploma de bacalaureat, in 1973.

Din motive doar in aparenta ciudate, in autobiografia sa mentioneaza ca a mai urmat odata cursurile aceluiasi liceu, intre 1975 si 1980. De asta data era "in misiune", ca securist. "In perioada 1975-1978 - scrie intr-o autobiografie - am urmat cursurile scolii militare de ofiteri activi a Ministerului de Interne de la Baneasa, devenind ofiter in cadrul Departamentului de Securitate a Statului. Dupa absolvirea scolii militare, am fost repartizat ca ofiter de informatii in Departamentul Securitatii Statului la Directia a III-a contraspionaj si, ulterior, ofiter specialist in Serviciul Roman de Informatii, acelasi profil, unde am activat pana la 20 august 1990, cand am fost trecut in rezerva la cerere, cu gradul de capitan".

Nu se stie cati spioni a prins Teodorescu la Liceul D. Bolintineanu. Probabil ca nu multi. Prestatia sa la scoala de la Baneasa, pe care a absolvit-o in august 1978 cu gradul de locotenent a fost buna, dar Teodorescu avea niste probleme "la caracter": "a manifestat interes in pregatire, dar in relatiile cu colegii a dovedit impulsivitate si nervozitate, ceea ce a condus la discutii neprincipiale si comentarea unor ordine".

La absolvire, a fost repartizat la fosta Directie a III-a, unde a lucrat pe linia informativa pana in septembrie 1990, cand a fost trecut in rezerva la cerere". Se pare ca nu prea avea prieteni printre colegi - cu exceptia lui Doru Giugula, consilier local PSD la Bucuresti, cu care a fost coleg de scoala la Baneasa si pe care l-a si cununat. "in activitatea sa, desi s-a preocupat de indeplinirea sarcinilor specifice, nu a pus intodeauna in aplicare cunostintele si experienta acumulata, fapt pentru care rezultatele concrete obtinute nu s-au ridicat la nivelul cerintelor si posibilitatilor sale.

Sub motivul ca este operat de ulcer, nu s-a angajat cu intreaga capacitate in rezolvarea atributiunilor de serviciu, fiind comod si incercand sa se eschiveze de munca ori de cate ori a avut prilejul". Fiind o fire dificila, arogant, plin de sine, uneori obraznic si cu tupeu, nu s-a bucurat de stima colegilor si a sefilor profesionali. Nu a admis criticile si recomandarile decat foarte greu, considerand ca parerile sale sunt cele mai bune". Dupa evenimentele din decembrie 1989, capitanul Teodorescu, "pe fondul unor nemultumiri personale (nepromovarea intr-o functie de conducere, unele altercatii avute cu sefii ierarhici cauzate, in principal, de neimplicarea in activitatea profesionala) a solicitat trecerea in rezerva, in august 1990".

Pescuind in ape tulburi

Dupa trecerea in rezerva, ca orice securist destoinic, Aurel Teodorescu s-a "descurcat". A fost mai intai director comercial la o Consignatie din soseaua Colentina, pana in septembrie 1991. Asa spune in autobiografia sa. Ce nu spune e ca patronul Consignatiei, Morel Rosenthal, cu dubla cetatenie germana si israeliana, absolvent al I.M.F. Bucuresti, "a fost in contactul sau operativ din 1986 si inclusiv in retea ca cetatean strain, in 1988. Ca urmare a unor neintelegeri intervenite intre cei doi (strainul l-a acuzat de sustragerea unor bunuri), a demisionat".

Teodorescu a intrat, prin concurs, la Garda Financiara, promovind, dupa cum se lauda in autobiografie, comisar principal IA, "cu atributii de control in domeniul economico-financiar si legislatia comerciala". Lucurile au stat de fapt putin altfel. Cand s-a vazut ajuns "la cascavalul cel mare", in calitate de functionar al Garzii Financiare, "a incercat sa-l santajeze pe comerciantul israelian Francenko Ami (exportator de cafea), pe care l-a contactat la firma sub pretextul unor anonime, in scopul obtinerii unor foloase materiale.

S-a stabilit ca, in fapt, Teodorescu a actionat in colaborare cu Enciu Maria, inspector la Ministerul Finantelor, a carei fiica era asociata cu un alt patron (exportator de cafea) israelian, ambii revendicandu-si succesiunea firmei "ELIT" din Israel. Concomitent, a intretinut relatii cu Feig Carol, cetatean german de origine evreu, patronul mai multor firme mixte din Romania si un apropiat al lui Angelo Miculescu (socrul lui Adrian Nastase, Arogantul cel mare - n.n.), strainul fiind anterior anului 1990 in contractul operativ al capitanului (r) Teodorescu".

Printre colegii lui de la Garda Financiara se comenta ca fostul securist "a beneficiat de la acesta de unele foloase materiale. O alta relatie folosita in scopuri personale dupa anul 1990 este Aronovici Iulian, patronul lantului de firme CASTEL, emigrat in Israel". Acesta s-a asociat cu sotia si cu unul din copiii lui Teodorescu, Claudiu-Marius. Fostul capitan de securitate Teodorescu se lansase, deci, chiar daca indirect, in afaceri. De acum dateaza probabil primele "succese", care aveau sa-l aduca in posesia unei averi substantiale; dar, sa nu anticipam.

De la 1 aprilie 1995, Teodorescu ajunge, prin concurs, seful Departamentului Economic din Primaria Municipiului Bucuresti. De la Primarie, face primul popas in Ministerul Muncii si Protectiei Sociale in noiembrie 1996, in functia de inspector de stat, sef al Corpului de control somaj.

Nu sta mult aici - nu se inventasera capsunarii - si, din februarie 1997 ajunge, tot prin concurs, in functia de Director al Directiei de Supraveghere si Control Vamal din cadrul Directiei Generale a Vamilor, avand, cum afirma el insusi, ca atributii "organizarea si coordonarea activitatii de prevenire, combatere si sanctionare a fraudei de orice natura in domeniul vamal, urmarirea modului de aplicare si de respectare a legislatiei privind importul, exportul si tranzitul realizat pe intregul teritoriu al Romaniei".

De fapt, si-a folosit din nou functia ca sa se imbogateasca. Intr-o nota de la finele anului 1997, se afirma ca "din masurile de verificare intreprinse, a rezultat ca Teodorescu Aurel, folosindu-se de relatiile la nivel din cadrul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul de Finante, Ministerul de Interne, Garda Financiara, Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie si altele, obtine date de interes pentru unii oameni de afaceri straini, prin care acestia reusesc sa eludeze legile si sa aduca prejudicii importante statului roman.

Astfel, in prezent, mai intretine relatii cu David Rozenvasser, cetatean israelian, patronul firmei cu acelasi nume, care se ocupa cu prelucrarea aurului si cu cetateanul israelian Gilboa Rami, directorul firmei S.C. QUADRANT WESTIM S.R.L., existand indicii ca ii favorizeaza in activitati ilegale, pentru care primeste importante beneficii materiale".

Teodorescu nu si-a uitat nici vechea meserie. Alaturi de alti securisti, a infiintat Agentia Particulara de Securitate. Mai figura ca actionar la Agentia de Reprezentare si Consultanta Legala ARCOLE S.A., unde avea ca asociati pe fostul primar general al capitalei Crin Halaicu si pe Vladimir Polianov, cetateanul rus stabilit in Romania prin casatorie, suspectat de spionaj in favoarea Federatiei Ruse. Pentru Teodorescu, banii veneau chiar de la cei pe care fusese pregatit sa-i urmareasca.

Patriotismul unui fost lucrator al Securitatii se poate converti rapid, dupa cum se vede, in valuta. Aparandu-se de cei ce l-ar fi putut acuza pentru "devierile" sale de la traditia Securitatii, Teodorescu lasa sa se inteleaga apropiatilor sai ca este in continuare "in serviciu comandat": "cu diverse ocazii, in mediile frecventate a lansat versiunea ca ar fi fost ofiter acoperit al Serviciului Roman de Informatii".

La brat cu Hayssam

Fostul securist a ajuns curand sa dispuna de "o situatie materiala foarte buna, fiind propietarul mai multor apartamente, personal, sau cumparate pe numele altor membri de familie, precum si a sapte autoturisme (Mercedes, Volkswagwen, Opel, Cielo etc.)". La aceasta avere a "cotizat" inclusiv celebrul Omar Hayssam.

In nota din 1997 citata mai sus, se afirma ca Aurel Teodorescu, "in calitatea pe care o are la Directia Generala a Vamilor, direct sau prin intermediul unor subordonati de la vamile Constanta, Timisoara si Otopeni, intervine pentru favorizarea unor cunostinte, actiunile sale fiind de natura sa eludeze prevederile legale in materie".

De fapt, numele sau apare implicat in "cea mai spectaculoasa actiune de contrabanda cu complicitatea functionarilor din Vama, realizata de un grup de functionari de la Vama Otopeni Marfa si Administratia financiara, in legatura cu filiera contrabandistului Ion Chirita si reteaua fratilor Mohamad si Hayssam Omar". In raportul Consiliului National de Combatere a Coruptiei si Crimei Organizate, la elaborarea caruia am lucrat din insarcinarea presedintelui Emil Constantinescu in anul 2000, se mai arata: "Chirita a cooperat in activitatile ilegale cu Aurel Teodorescu, fost director adjunct la Directia de supraveghere si control financiar din Directia Generala a Vamilor.

Cercetarile intreprinse au dezvaluit fraude uriase in Vama Otopeni Marfa. Cele mai frecvente se refera la returnarea catre importatori, in mod ilegal, a unor sume (TVA si alte taxe) incasate initial la vamuire. Mecanismul, pe scurt, era urmatorul: importatorul prezenta actele marfii, de obicei subevaluata si, dupa plata taxelor, scotea marfa din vama; importatorul obtinea ilegal de la Administratia Financiara dispozitii de scutiri de taxe; intors in Vama, importatorul obtinea returnarea sumelor platite ca taxe".

Cu ajutorul lui Teodorescu, tot acest complicat parcurs birocratic se facea in mare viteza: importatorii primeau inapoi taxele platite in maximum doua zile! Relatia lui Teodorescu cu Hayssam si cu ceilalti traficanti nu a ramas fara urmari: el s-a ales (cel putin) cu o masina, contrabandistii cu banii cuveniti statului. Cercetarile, intreprinse pana in 2000, au fost sistate dupa castigarea alegerilor de catre PSD. Doar nu era ca partidul sa-si condamne sponsorii si tehnocratii-securisti care i-au imbogatit.

Urmele acestei fructuoase colaborari cu contrabandistii arabi s-au sters probabil si din memoria "serviciilor": altfel, e greu de explicat de ce fostul securist Aurel Teodorescu a ajuns intr-o functie inalta in Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, in loc sa dea cu subsemnatul in fata procurorilor.

Cand inca se mai investiga contrabanda retelelor mafiei arabe in Romania, despre Teodorescu se raportau urmatoarele: "se afla, de asemenea, in relatii apropiate cu cetateanul arab Hayssam Omar, agent al serviciului de informatii sirian, cu care se intalneste periodic si fata de care este in dependenta, existand date certe ca a primit de la acesta cadou un autoturism de teren, inmatriculat pe numele fiului sau, in schimbul caruia i-a oferit o serie de servicii facilitate de posturile de conducere din cadrul Garzii Financiare si Directiei Generale a Vamilor.

Mentionam ca cetateanul arab a avut si are preocupari pe linie informativa, fiind documentat cu multiple relatii de interes operativ in randul factorilor de decizie ai puterii (Parchetul General, Directia Generala a Vamilor, Garda Financiara, Ministerul de Interne, Ministerul Finantelor etc.) unele dintre acestea fiind recomandate de catre Teodorescu Aurel. O parte dintre aceste legaturi l-au sprijinit in rezolvarea unor probleme de afaceri, cu eludarea legilor, fiind cointeresate material".

Ascensiunea continua a lui Aurel Teodorescu arata ca domnii de la "servicii", care se plimba si ei precum Cristian-Marius, baiatul acestuia, cu jeep-uri Sang Yong de la Hayssam, au sters cu buretele dosarele arabului si ale prietenului sau securist. Sau, saracii, atat de ocupati cu scrierea cartilor lui Timofte, au uitat cu totul de ele.

Citeste si:

Un securist in greva foamei

Sa ne intoarcem insa mai spre zilele noastre. Cand s-a simtit in pericol datorita investigatiilor cu privire la actiunile de contrabanda, Aurel Teodorescu s-a reintors in Ministerul Muncii si Protectei Sociale unde e si astazi, "sub protectia" ministrului Barbu, ca specialist cu epoleti, din pepiniera de cadre a Partidului Democrat. Noroc cu "greva foamei", care mi l-a readus in memorie. Intre timp, lucrurile s-au mai lamurit cu ineditul protest al lui Teodorescu.

Presa a aflat ca, de fapt, "regele capsunarilor" dorea sa plaseze ca intermediar in circuitul complicat al obtinerii tuturor documentelor de munca in strainatate propriul sau favorit - o firma obscura, de apartament, SC Cabinet de Asistenta Juridica Holeiciuc S.R.L. intr-un document trimis de catre Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca, institutia de stat condusa de Teodorescu, catre angajatorii spanioli, se arata ca "reprezentantul legal al acestei firme va va contacta telefonic de urgenta, pentru a stabili data si locul sosirii muncitorilor.

Impreuna veti stabili si detaliile in ceea ce priveste costul transportului pe care il va plati angajatorul in functie de oferta trimisa, precum si alte detalii". Grevistul foamei a incercat, de fapt, sa impuna, prin firma sus amintita, un monopol unic asupra "capsunarilor". Demersurile sale au fost sprijinite de catre Daniela Andreescu, secretar de stat in Ministerul Muncii, responsabil cu munca in strainatate.

Ea admitea ca acuzatiile lui Aurel Teodorescu sunt justificate si lasa se inteleaga ca O.M.F.M. este pe cale sa piarda controlul asupra plecarilor legale la munca in Spania, in favoarea unor "samsari". "Pana in martie 2004, toate contractele pentru Spania se derulau prin Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca. Cei care au plecat o data la cules de capsuni, pot pleca si a doua oara numai daca primesc de la angajatorul spaniol contracte nominale. In mod normal, ele ar trebui sa ajunga la Oficiu.

Numai ca in timp, intre oficiu si firma angajatoare s-au interpus firmele capusa. Din cauza acestora, contractele respective sunt deturnate si nu mai ajung la noi, ci sunt preluate de intermediari care le pretind beneficiarilor un comision", sustinea secretarul de stat Doina Andreescu. De fapt, era vorba de protejarea propriilor interese. Doina Presura, fosta jurista in cadrul Oficiului, a depus anul trecut o plangere penala impotriva doamnei Andreescu, protectoarea lui Teodorescu, anexandu-i si un model de contract de sponsorizare, formulat de Daniela Andreescu, in baza caruia aceasta a primit bani de la firmele straine care depuneau cereri de eliberare a avizelor pentru permise de munca.

Mult mai clar a fost devoalat mecanismul prin care sunt spoliati "capsunarii" sub pretextul controlului medical. Toti cei selectati de Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca sunt trimisi la Centrul de Diagnostic Clinic International, infiintat in 2004. Actionar principal este Mioara Radu, prietena a doamnei Andreescu, alaturi de Dorin Cocos - sotul Elenei Udrea.

Cu o asemenea carte de vizita, Centrul a avut clientela din belsug: inclusiv muncitorii cu contracte sub sase luni, carora Consulatul spaniol nu le cerea examene medicale complete, ci doar un certificat de la medicul de familie, s-au cautat de sanatate la acest centru, obligati de conducerea O.M.F.M. Un control costa 2.400.000 lei, bani scosi cu cinism de Oficiul securistului Teodorescu si al doamnei Andreescu din buzunarele celor mai amarati dintre romani. Inaintea "capsunarilor", Teodorescu, care se ocupase de plasarea fortei de munca in Israel si Daniela Andreescu, sefa de atunci a Oficiului, au procedat la fel cu muncitorii constructori care plecau in tara Sfanta.

Monopolul analizelor, detinut atunci de un asa-zis Centru de Testare a Fortei de Munca, al aceleiasi Mioara Radu, a fost spart numai dupa interventia ferma a Ministerului Muncii din Israel.

Mai bine i-ar fi spus Centrul de Testare a Fortei de Coruptie. Caci, povestea securistului Teodorescu si a protectorilor sai arata un singur lucru: in Romania, permeabilitatea la coruptie este atributul "specialistilor indispensabili" si, cu cat esti mai coruptibil, cu atat ascensiunea spre varful administratiei guvernamentale este mai lejera. Ca "tehnocrati", fostii securisti, vechii functionari si politruci comunisti au un avantaj in plus: ei au "experienta".

Teodorescu nu moare de foame

Greva foamei a avut si ea un rezultat: ajuns in atentia presei, Teodorescu a fost nevoit sa-si faca publica atat declaratia de venit, cat si cea de interese. Din ultima, am aflat doar ca este membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania - ca orice securist care se respecta, a facut si "dreptul". Cat despre avere, fostul securist declara o vila cu o suprafata construita de 500 de metri patrati, un teren intravilan de 480 de metri patrati, un Land Rover si o barca de agrement Crescent. Pe vremea in care era prieten la toarta cu Hayssam, o ducea mult mai bine. O demonstreaza o nota de verificare in privinta averii reale a lui Teodorescu, cand inca el nici nu visa ca va ajunge "regele capsunarilor".

Evaluarea securistului Teodorescu

TEODORESCU AUREL, director general adjunct la Directia Generala Vamilor, este asociat la urmatoarele firme:

1. Agentia de reprezentare si consultanta locala "ARCOLE" S.A. cu sediul in str. Caimatei nr. 10, infiintata in anul 1995, cu un capital de 10 milioane de lei. Ceilalti asociati sunt: POLIANOV VLADIMIR, cetatean rus, stabilit in Romania prin casatorie; POLIANOV LILI, sotia acestuia; HALAICU CRIN, fost primar general al Capitalei si HALAICU CARMEN, sotia acestuia.

2. "Agentia Particulara de Securitate" infiintata in 1994, cu sediul in Aleea Socului nr. 2, bl. 12, ap. 38, cu un capital social de 2 milioane lei, avand ca asociati pe TIRSEA LIVIU, fost maistru militar; TRUCA OVIDIU si EZARU ANA VICTORIA.

Sotia lui TEODORESCU AUREL, TEODORESCU LAURENTIA, impreuna cu fiul TEODORESCU CLAUDIU MARIUS are firma "Q" S.A., infiintata in 1994, avand un capital social de 35 milioane lei.

- Au ca asociati pe : ARONOVICI IULIAN, cetatean israelian.

TEODORESCU AUREL, poseda impreuna cu familia mai multe autoturisme de lux si un autocamion, intre care:

-VOLKSWAGEN PASSAT, B-02-ZZZ, inregistrat pe numele sau;

-OPEL KADETT, B-47-ZZZ, tot pe numele sau;

-MERCEDES, B-22-ZZZ, inregistrat pe numele sotiei;

-CIELO, B-03-ZZZ inregistrat pe numele fiului sau, TEODORESCU CLAUDIU MARIUS;

-SSANG YONG, B-22-KKK, inregistrat pe numele fiului sau, TEODORESCU CLAUDIU MARIUS;

- Camion KRAZ, neinmatriculat.

Se comenteaza ca autoturismul SSANG YONG i-a fost dat cadou lui TEODORESCU AUREL de cetateanul sirian HAYSSAM OMAR, patronul cazinoului "PLAZZA" si al altor firme profilate pe importul de tigari, cafea si exportul de cherestea din Romania.

La inceputul lunii mai "1998" TEODORESCU AUREL si sotia LAURENTIA au solicitat firmei imobiliare "ACTIV CONSULTING" oferte pentru cumpararea a doua vile centrale in valoare de 150.000, respectiv 120.000 dolari si a doua terenuri in zona Cernica (5000 m.p.) si Baneasa (500 m.p.), in vederea ridicarii unor constructii".

Cam mult pentru un fost sudor trecut pe la Securitate, dar cam putin pentru "regele capsunarilor". Oricum, indeajuns ca Aurel Teodorescu sa-si cumpere sprijinul politic de la actualii sai protectori pedisti, ca si NUP-ul de la orice procuror sau imunitate in fata oricarei instante. Ca doar suntem in Romania. Si Teodorescu nu e asa de fraier ca Hayssam, el are scoala. De Baneasa, cum place pe acolo, pe sus.