Pentru cei care vor sa-si "onoreze prietenul tot atat de mult pe cat l-au iubit cand erau alaturi de el", cimitirul "Raiul Animalelor" vine, insa, ca o mangaiere sufleteasca.Inca din 2004, proprietarii de animale de companie din Romania au posibilitatea sa nu mai recurga la metode medievale, atunci cand isi ingroapa animalutele trecute in nefiinta, la bunica in curte, in paduri sau in parcuri. Poarta "Raiului" e deschisa pentru oricine, animal sa fie. Intrarea in "Rai" o gasesti destul de greu. Noroc cu indicatorul, inflorit cu contururi de caine si pisica, pus la intrarea laterala pe Autostrada Soarelui.

Poarta "Raiului" e la o aruncatura de bat de granita dintre Bucuresti si judetul Ilfov, intr-o localitate cu nume predestinat: Catelu. E o poarta normala, pe sina, din fier forjat, care scartaie laic. De paza stau doi "cerberi" care se inmoaie rapid, daca-i momesti c-un "cutu, cutu". O data ce ai trecut, insa, de poarta "Raiului", iti vine sa scoti crosele de golf.

Gazon verde, tuns cazon, cat vezi cu ochii, si o liniste numai buna pentru un moment de reculegere la capataiul animalului care ti-a fost alaturi o viata. "Multi oameni care au venit la noi mi-au spus ca arata mult mai bine ca un cimitir uman. Am vrut sa arate ca un parc", spune Cosmin Manaila, administratorul "Raiului", despre atmosfera decenta de aici, care te duce cu gandul mai degraba la un cimitir american militar, cum vezi in filme.

Harta "Raiului" nu e alandala. Exista aleea cainilor, cea a pisicilor, sectorul rozatoarelor si cel al reptilelor, acesta din urma nefiind inca ocupat de nici o taratoare. Fiecare animal inmormantat aici are mica lui placuta funerara, din bronz, alama sau granit, pe care stau inscriptionate epitafurile gandite de stapani. Orice exemplar uman ar tanji sa ramana in amintirea celor vii cu caracterizari atat de elogioase precum au ticluit stapanii pentru animalele lor.

Cainii sunt cel mai bine reprezentati in "Raiul Animalelor" (foto jos). Einstein e doar cu numele, pentru ca Negruta era "cea mai inteleapta". O nuca si o castana pe placuta funerara aduc aminte de boxerita Nuca, in timp ce catelusa Aluna n-are parte de astfel de simboluri cu talc. Mai sar in ochi Telina, Shara - "printesa mea", Sandy Belle si Sharona (care ar fi putut fi sosia perfecta a labradorului dictatorial). Apoi vin granzii, aristocratii care cinstesc locul cu numele lor cu parfum de pedigree solid: marele dog Escobar di Leoni Spartani, dogul de Bordeaux Bono (campion national la juniori, diploma ii sta marturie la capatai) sau canisul Aris Arkov Bail, zis Bobita intre prieteni.

Nici pisicile n-o duc rau pe aleea lor, la distanta buna de cea a cainilor, pentru a nu aparea conflicte postume. Aici "odihneste Tania, cea mai iubita dintre pisici", Olguta "nazdravana", Kitty "confident necuvantator", Titi Golanu', Mester, Babuta Tutankhamon (dupa 13 ani de viata) si venerabila Suzie van de Hoendrick, fala rasei pisicesti.

Apoi vin raritatile. Exoticii Verzisoru', "broscuta noastra draga", si Tutuca, "cea mai frumoasa broscuta". Soso a fost "cel mai dragut iepuras", iar urecheatul Martisor face cinste iepurilor din toata lumea: "cuminte, discret, iubitor, ne-ai incantat si bucurat cu prezenta ta luminoasa". Nici hamsterul Hamy sau chinchilla Susu nu-s tocmai de colo.

In "Raiul Animalelor", ai de ales cum vrei sa-ti preacinstesti prietenul necuvantator. Poti sa-l inmormantezi cum se cuvine sau sa-l incinerezi, ca sa ramai cu ceva palpabil de pe urma lui. "Pentru o parte din clienti primeaza segmentul financiar, dar cei mai multi prefera inmormantarea, chiar daca e mai scumpa, pentru ca este mai aproape de traditie", spune Cosmin Manaila.

Un loc de veci in "Rai", cu iesire la aleea principala, cu tot ce-i trebuie, de la cutie din lemn de brad, la placa funerara din metal sau granit, costa 4 milioane lei vechi. Asta pentru un caine de talie medie, pana la 25 kg, pentru ca in cazul unui hamster pirpiriu, pretul scade. Exista si un tarif social, de 2 milioane lei, dar asta inseamna ca animalutul defunct va primi loc mai putin central, spre coasta gardului de cimitir. La toate astea, se adauga o "taxa verde" anuala, de 900.000 lei, pentru ingrijirea locului de veci, pusa la punct de echipa de gradinari profesionisti din "Rai".

Incinerarea pune la lucru marele cuptor ecologic al "Raiului". Poate fi individuala sau sociala. Difera pretul, dar si calitatea. Prima costa 1.900.000 lei, dar poti sa fii sigur ca "fie ca e vorba de pisicuta, mioritic sau vrabiuta, animalul va fi introdus singur", spune administratorul "Raiului". Incinerarea sociala costa 700.000 lei, dar "vor fi introduse mai multe animalute la un loc, deci nu va fi doar cenusa animalului tau". Puteti sta, insa, linistiti, pentru ca "dignitatea animalului dvs. nu va fi afectata in nici un fel", dupa cum afli pe site-ul de Internet al "Raiului".

Citeste si:

Ce ramane dupa o incinerare la standarde europene poate fi luat acasa, in urne din ceramica sau din lemn, sau poate fi admirat in Columbarul "Raiului". Columbarul e o vitrina imensa din sticla, cu nise pe care stau urnele cu cenusa postuma a animalelor. "Sunt multi oameni care nu vor sa ia urna acasa, aleg sa o lase la noi. Inchipuiti-va ca, acasa, omul trece zilnic pe langa ea. Pentru multi durerea e prea mare", iti explica Cosmin Manaila cat de incurcate sunt caile "Raiului".

"Si eu, si colegul meu am avut caini, ciobanesti germani, care ne-au murit. Nici noi n-am avut unde sa ii ingropam cum se cuvine. Durerea nu a putut fi uitata", povesteste Cosmin Manaila cum, impreuna cu Laurentiu Neghina, au avut ideea sa puna pe picioare primul si deocamdata unicul cimitir de animale de companie din Romania.

O realitate obisnuita in America, dar si in Europa, mai ales in Marea Britanie si in Franta (unde, pe malul Senei, in Paris, functioneaza primul cimitir de animale din lume, inca din 1899), ideea celor doi s-a lovit, in Romania, de ceafa groasa a legii. "Cand am inceput sa cerem autorizatii, prin 2003, nu exista vreo lege la care sa ne incadram. Autoritatile nu au fost reticente, dar ne-au spus ca nu au fondul legislativ", isi aminteste administratorul de cimitir. Mana voinica a legislatiei europene a tras, insa, de guler si legea romaneasca, asa ca minunatia a devenit posibila.

Dupa o investitie de 500.000 euro, "Raiul Animalelor" functioneaza la standarde europene, cu materiale biodegradabile si incinerator ecologic "made in France". "Nu a fost usor sa gasim terenul, pentru ca a fost necesar sa respectam cateva criterii impuse de autoritati: distanta fata de locuinte si de drumurile de larga circulatie, adancimea panzei de apa freatica. Faptul ca am ales satul Catelu e doar o coincidenta", spune Manaila.

"N-am facut-o pentru bani, ci pentru ca am vrut sa facem ceva benefic pentru iubitorii de animale. Nu aveam de gand sa dam lovitura rapid, cum se procedeaza pe la noi. Estimam ca amortizarea va avea loc in 10 ani", iti arata administratorul ca ideea unui cimitir de animale nu a fost un simplu capriciu, ci o afacere bine gandita. Promovarea s-a facut in cabinete veterinare si in reviste de profil. "N-o sa auziti un spot publicitar la radio, dis-de-dimineata. Ar fi impropriu, chestiunea trebuie abordata cu picioarele pe pamant", mai spune Cosmin Manaila. Dar de ce?

Legile europene si, mai nou, si cele romanesti clasifica animalele moarte drept deseuri infectioase. Cei mai multi romani, posesori de animale de companie, recurg inca la metodele funerare clasice: groapa in curte la bunici, la padure sau chiar in parc. Legea zice, insa, ca acest gest onorabil poate fi amendat cu 10 pana la 20 milioane de lei vechi.

"Se intampla necazul, fie pe masa veterinarului, fie acasa. Ce faci cu corpul animalului? Parcul e loc public, nu stii cand vine un copil si se joaca de-a sapatul. La padure, n-ai garantia ca nu apare vreun curios care vede locul proaspat sapat si nu incepe sa scormoneasca, in speranta ca a gasit tezaurul. N-o poti face singur in conditii proprii de igiena, la adancimea potrivita. Legea nu-ti permite nici sa-l arunci la gunoi", intra administratorul de cimitir in amanunte cat se poate de practice.

Administratorul "Raiului" stie si sa inchida gura carcotasilor: "Am incercat sa separam cat de mult am putut religia de ce facem noi aici, pentru ca stim ca e un subiect sensibil". Intr-adevar, in cimitirul de animale nu vezi cruci, preoti sau slujbe de inmormantare. "E doar un mod demn de a-ti lua adio de la un prieten". Drumul final la "Raiul Animalelor" e asigurat de masina de teren a cimitirului, pentru a asigura igiena transportului. Nu mai mira pe nimeni ca cimitirul de animale are si "hot-line", pe model american