Tot mai bolnav si bantuit de sensibilitati, poetul Ion Stratan, Nino pentru toti prietenii sai, a decis, intr-o seara de octombrie, sa-si rupa legaturile pamantene si sa-si reintalneasca amicul sau cel mai de pret, Nichita, ce-si brodeaza necuvintele in linistea celesta. Destinul, fortat si de mana lui Nino, a dorit ca ambele suflete pereche miruite de duhul Ploiestiului , Nini, asa cum era stiut Nichita, si Nino, sa dainuie numai jumatate de secol printre pamanteni. Mai mult, de astazi, trupurile lor, macinate de rautatile si placerile lumesti, se vor odihni, vecine, in lutul aceluiasi cimitir bucurestean, Bellu. Astazi, la pranz, inainte de adancirea in pantecele cimitirului, Nino Stratan le va oferi pamantenilor un ultim semn lumesc.