In timp ce patroni de companii de taxi se cearta intre ei, taximetristii particulari isi fac de cap in centrul Bucurestiului fara sa le pese de vreun control.

Practicile neconcurentiale ale taximetristilor au facut de mai multe ori obiectul unor anchete ale Consiliului Concurentei. Sunt incriminate de regula practici prin care unii soferi impun monopol pe anumite parcari, situatie din ce in ce mai rara. O alta practica, aceea a "kilometrului scurt", este mai putin documentata de catre autoritati si organisme de ancheta. Fiind foarte vag, patronul firmei Taxi As acuza alti operatori de taxi de practici neconcurentiale: "Unii au tarife mici, iar clientii la asta se uita, nu la cat de corecti sunt taximetristii. N-au facut niciodata un calcul, sa vada care este diferenta de plata dintre o cursa cu un taxi ieftin si una cu o masina de la noi, de exemplu. Cei care vor face asta vor avea surpriza sa constate ca suma de plata va fi egala sau chiar mai mica la noi. Oare de ce?".

Modalitatile prin care sunt escrocati clientii sunt mai multe. O practica la un moment dat populara era dereglarea aparatului de taxat sau a mecanismelor de bord, rezultand un "kilometru" scurtat la doar sapte sau opt sute de metri. Introducerea unei noi legi a taximetriei, in 2004, cu aparate de taxat care sunt si case fiscale, cu implicatii penale mult mai insemnate, a redus acest fenomen, dar a sugerat alte modalitati de frauda. Posibilitatea practicarii mai multor tarife, toate incluse in aparatul de marcat, ofera numeroase aplicatii. Ilie Anghel, presedintele Camerei Taximetristilor, explica: "Noua lege care reglementeaza activitatea de taximetrie a scos de pe piata piratii, dar au aparut multe autorizatii individuale, care pot induce in eroare clientii. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca prin protocolul incheiat cu Primaria Capitalei pretul maxim pentru un kilometru de drum cu taxiul este de 80.000 de lei. Acesti taximetristi independenti folosesc cinci tipuri de tarife, astfel ca persoana respectiva se poate trezi ca plateste si 75.000 de lei pe kilometru".

Pirateria s-a estompat astfel, dar nu a disparut. Matei T., taximetrist, ne ajuta sa intregim schita: "Am vorbit cu cineva de la control si mi-a zis ca pe ei nu-i intereseaza ce tarif pune taximetristul, atat timp cat da chitanta pentru suma repsectiva. Trebuie sa declare tarifele, sa ii fie trecute in ceas, sa respecte legea. Dar isi poate pune ce tarife vrea el".

Chitantierul cu schimbator de viteze

O alta conditie legala este ca tarifele sa fie mentionate vizibil pe usa. Aceasta este doar partial respectata. Pentru un taximetrist care practica patru tarife de drum si care mai trebuie sa mentioneze tarifele de pornire si de stationare, pozitionarea tuturor acestora pe portiera este deranjanta. De aceea, pe portiera se trece doar unul sau doua dintre tarife. O data clientul intrat in masina, taximetristul il cantareste, deosebit de important fiind cum e imbracat, ce limba vorbeste si cat de selecta e zona de destinatie comandata. In functie de aceste criterii, clientului i se aplica: tariful 1, cel inscris pe usa, sau tarifele 2, 3, 4, din ce in ce mai mari. Din punctul asta de vedere, aparatul de taxat seamana cu schimbatorul de viteze: are patru trepte si doar marsarierul ii lipseste. Cum intre cei doi nu exista un contract de calatorie, lamurirea situatiei se amana. O cursa intre Mosilor, de exemplu, si Televiziune, de 5 kilometri, poate costa (fara bacsisul de 15%) cat un bilet Intercity Bucuresti-Brasov.

Taximetristii care practica acest tip de haiducie prefera clienti cat mai putin informati si nu prea familiarizati cu localitatea. Turistii straini, obisnuiti deja cu preturi de mai multi euro pe kilometru, sunt tinta favorita. Ei sunt vanati in zona centrala, in vecinatatea marilor magazine sau banci sau in fata institutiilor publice. Preturile trecute pe portiera sunt, de regula, cu 20-50% mai mari decat media pietei, dar, in interiorul masinii, unii soferi de Dacie berlina isi permit tarife de peste un euro pe kilometru. Companiile mari au impus o atitudine in general foarte corecta fata de client, dar si unii dintre soferii lor mai dau lovitura cand gasesc clienti care cred ca tariful afisat e in euro, nu in lei. "Mi s-a urcat in masina, povesteste un taximetrist, o fata din asta..., dar stilata, si mi-a zis s-o duc in Satul Francez. Cand am sosit acolo, o astepta un strain care a venit sa plateasca el cursa. I-am zis 200, crezand ca-s de mii. El mi-a dat 200 de euro. I-am luat si-am plecat repede. El o fi crezut ca si fata e in banii astia".

Alte zone favorite pentru taximetristii independenti sunt garile, autogarile si aeroporturile. Situatia nu este specifica Bucurestiului, unde marea haiducie din anii ‘90 a fost net diminuata, ci tuturor marilor orase, fie ca este vorba despre Timisoara sau Constanta. La Aeroportul Henri Coanda, ca si la hotelurile de lux, situatia s-a rezolvat prin acreditarea unor firme care au masini mai bune, tarife destul de apropiate de media pietei si soferi poligloti.

Pe piata bucuresteana activeaza 11.000 de taxiuri, dintre care circa 2.700 sunt taximetristi "independenti, piata fiind dominata de 10 companii care au peste 500 de masini fiecare. Companiile practica unu sau maxim doua tarife si lucreaza in parte cu masini proprii, in parte cu masinile soferilor. Valoarea globala a veniturilor realizate de taximetristii din Bucuresti se ridica anual la o cifra cuprinsa intre 100 si 150 milioane de euro, luand in calcul doar veniturile fiscalizate.