In urma cu doi ani, pentru ca piata autohtona era sufocata cu tot felul de uleiuri de motor si industriale "pirat" sau de slaba calitate, Ministerul Economiei si Comertului a decis sa elaboreze o strategie nationala pe termen lung in vederea dezvoltarii productiei interne in acest domeniu. Planul intocmit de MEC, extrem de profitabil pentru economia autohtona, a fost pus la un moment dat in aplicare si a dat rezultate pozitive.

Din pacate, cateva lunii mai tarziu, planul esua lamentabil. Motivul: jocurile de culise la care au achiesat oficiali din cadrul MEC (care aveau dubla calitate de ministeriabili si de reprezentanti ai statului roman in cadrul SNP Petrom) si deciziile controversate luate de OMV - actionarul majoritar al SNP Petrom.

Urmarea: in lipsa punerii in aplicare a strategiei MEC, Romania este obligata sa exporte, anual, 40 milioane de euro (echivalentul a aproape jumatate dintr-o transa a FMI!) pentru a acoperi din import aproximativ 50% din consumul intern de uleiuri, care se ridica la circa 150.000 tone/an. Insa partea financiara nu e unica problema. Problema cea mare intervine insa atunci cand aruncam o privire la calitatea uleiurilor importate si realizam ca acestea sunt de o calitate indoielnica in lipsa unor reglementari privind controlul calitatii uleurilor in vama. Statisticile arata ca, anual, jumatate din importurile de uleiuri de motor si industriale ale Romaniei sunt, conform incadrarii vamale: "uleiuri destinate unui tratament special si a unor transformari chimice", in fapt uleiuri de slaba calitate care se utilizeaza direct ca lubrifianti, fara a mai fi prelucrate de catre diferite companii care nu detin instalatii tehnologice de prelucrare.

Daca punem la socoteala si faptul ca la nivel autohton se mai produc in diverse unitati de blending primitive (care nu dispun de dotarile necesare sau laboratoare de control al calitatii) alte 10.000-20.000 tone de uleiuri "pirat", ne dam seama de dezastrul existent pe aceasta piata. Surprinzator, desi cunosc situatia catastrofala in care se gaseste industria autohtona de uleiuri de motor si industriale, autoritatile asista pasive la jocurile de culise derulate de grupuri de interese care nu urmaresc decat satisfacerea propriilor interese financiare.

Romania se poate mandri cu faptul ca este unica tara din Europa care dispune de rezerve insemnate de titei selectionat din care se produc uleiurile de motor si cele industriale. Din pacate insa, desi bate la portile Europei, tara noastra nu are o strategie de producere si comercializare a uleiurilor autohtone la un nivel calitativ si cantitativ care sa satisfaca necesarul pietei interne in conditii competitive pe baza potentialului productiv existent. Ca atare, piata autohtona este invadata de uleiuri de motor si industriale de o calitate indoielnica, fapt care are reprecusiuni financiare negative care se rasfrang in buzunarele fiecarui roman. Statistici oficiale arata ca Romania importa anual aproximativ 50% din consumul intern de uleiuri (n.r. - care se ridica la aproximativ 150.000 de tone/an), fapt pentru care exporta peste 40 milioane de euro.

In anul 2003, realizand "genocidul" economic care se desfasoara pe piata uleiurilor de motor si industriale si luand in calcul ca Romania dispune de capacitati care sa asigure integral necesarul de uleiri de motor si industriale (n.r. - in 2004, cantitatea de titei selectionat care putea fi extrasa exclusiv din schelele Petrom era de circa 324.000 de tone anual, iar calculele tehnice aratau ca resursa ar putea fi marita la 450.000 de tone anual prin executarea unor lucrari de modernizare la schela Videle, in vederea cresterii randamentului de selectie a titeiului), dar si de unitati necesare fabricarii uleiurilor industriale, Ministerul Economiei si Comertului a elaborat o strategie pe termen lung, valabila pana in 2010, care sa redreseze acest sector de activitate.

Pornind de la premisa ca Petrom extrage cantitatea de titei selectionat, iar unica rafinarie ce dispune de instalatiile necesare pentru a prelucra acest titei in vederea obtinerii tuturor tipurilor de uleiuri de baza naftenice (cu exceptia a doua sortimente ce pot fi produse si de alti producatori autohtoni) necesare fabricarii uleiurilor industriale este Rafinaria Astra Romana, MEC a elaborat si o strategie care sa permita o cooperare intre respectivii agenti economici.

Mai mult, in vederea dezvoltarii productiei interne de uleiuri de motor si industriale, alaturi de rafinaria Astra Romana si de Petrom, in strategia MEC au mai fost incluse si alte companii autothone, precum rafinaria Arpchim Pitesti (sucursala a SNP Petrom) si Lubrifin Brasov. Dupa indelungi calcule economice care aratau ca valorificarea titeiului selectionat este eficienta numai in instalatiile de productie a uleiurilor de baza naftenice (n.r. - deoarece prin continutul scazut de produse albe utilizarea lui pentru producerea carburantilor in alte rafinarii este improprie), strategia MEC a fost aprobata in sedinta de guvern din data de 15 ianuarie 2004.

Functionarul Mucea pune... crucea

Ca atare, secretarul de stat Andrei Grigorescu a cerut, la 16 ianuarie 2004, Consiliului Director al companiei petroliere sa analizeze sarcinile ce revin societatii si sa dispuna masurile de realizare a strategiei in termenul cel mai scurt posibil. Asa se face ca intre SNP Petrom si rafinaria Astra Ploiesti au fost incheiate mai multe contracte comerciale (contract nr. J135/200417.03.2005 privind vanzarea-cumpararea de uleiuri minerale - valabil pana la 31.12.2004; contract nr. J198/29.03.2004 privind vanzarea-cumpararea de titei, in care se stabileste un pret pentru uleiul A3 selectionat pe baza cotatiilor internationale - valabil pana la 31.12.2010) menite a permite cooperarea gandita de MEC. Toate bune si frumoase, lucrurile incepusera sa se miste.

Numai ca, la un moment dat, in iunie 2004, strategia adoptata de Guvern a fost scurtcircuitata. Cel care a aprins scanteia: Dorin Mucea - coordonatorul Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie din cadrul MEC si membru din partea OPSPI in conducerea Petrom. Acesta, in loc sa apere interesele statului roman, comunica conducerii SNP Petrom ca "in contextul stadiului avansat al privatizarii" (n.r. - companiei petroliere) trebuie sa renegocieze contractul comercial J 198/29.03.2004 parafat cu Astra Romana si valabil pana in 2010 (!!!).

"Dupa cum cunoasteti, ofertantul angrenat in privatizarea SNP Petrom si-a elaborat oferta de cumparare in baza datelor si informatiilor prezentate in camera de date, care a fost inchisa in data de 8 aprilie 2004. (...) In acest context, referitor la contractul incheiat cu Astra Romana, rugam dispuneti masurile necesare pentru renegocierea contractului (...) prelungirea contractului, dupa 1 ianuarie 2005, sa se faca pe baza de negocieri, cu participarea reprezentantului actionarului majoritar", comunica Mucea conducerii SNP Petrom prin adresa 3364/23.06.2004.

Surprinzator, desi contractul comercial parafat cu rafinaria Astra Romana fusese parafat anterior datei de 8 aprilie 2004 (astfel ca OMV si-a bazat oferta de cumparare in baza datelor si informatiilor prezentate in camera de date), conducerea SNP Petrom s-a grabit sa dea curs "precizarilor" lui Mucea si sa rupa unilateral (ilegal) contractul comercial incheiat pana in 2010 cu rafinaria Astra Romana, chiar cu riscul ca noul proprietar al Petrom sa piarda un litigiu comercial.

OMV refuza sa respecte un contract comercial

Ce a urmat este lesne de inteles: de Memorandumul MEC privind dezvoltarea productiei interne de uleiuri de motor si industriale s-a ales praful, iar rafinaria Astra Romana a inregistrat pierderi incomensurabile pe motiv ca SNP nu si-a mai respectat o intelegere comerciala. Mai mult, de suferit de pe urma refuzului Petrom de a aplica strategia MEC a avut si rafinaria Arpechim (parte a SNP Petrom), implicata si ea in Memorandum, dar si companii autohtone precum Electrica, Termoelectrica, obligate sa importe uleiuri industriale de slaba calitate la preturi mult mai mari comparativ cu cele ale produselor autohtone.

Surprinzator, ulterior privatizarii, OMV a refuzat sa respecte contractul parafat cu Astra Romana, austriecii cerand renegocierea unui contract comercial (de care avea habar la momentul la care a facut oferta de cumparare a SNP Petrom) in conditii financiare extrem de dure. Surprinzator, noul actionar al SNP Petrom a pastrat insa neatins contractul incheiat pana in 2007 cu Petromservice SA cu toate ca intelegerea comerciala parafata de fosta conducerea a SNP cu firma condusa de controversatul sindicalist Liviu Luca a avut darul de a "exploda" cheltuielile de exploatare ale gigantului petrolier autohton.

Desi a fost contactat prin intermediul biroului de presa al MEC pentru a explica care au fost considerentele pentru care in calitate de oficial guvernamental a blocat o strategie guvernamentala de dezvoltare a productiei interne de uleiuri de motor si industriale, Dorin Mucea a refuzat sa ne ofere un raspuns. Vom reveni.


Despre autor:

Sursa: Curentul.ro


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.