Potentiala integrare a Romaniei in Uniunea Europeana aduce in discutie pescuitul in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Situatia este cu atat mai delicata, cu cat europenii au mari probleme in ceea ce priveste aceasta industrie.

Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana este privita din diverse unghiuri de factorii implicati in Delta Dunarii. Daca unii sustin faptul ca UE nu tolereaza exploatarea industriala a pestelui si nu va fi de acord cu sistemul de concesiuni care functioneaza in momentul de fata in Rezervatia Biosferei, realitatile din Uniune arata contrariul. Pana acum, politicile comunitare protectioniste privind pescuitul, atat cel de apa dulce, cat si cel marin, s-au dovedit a fi gresite.

Acestea au provocat dezechilibre ecologice si economice, punand in pericol specii de pesti, dar si pietele de desfacere din mai multe tari continentale. In momentul de fata, unii oficiali europeni recunosc public esecul sistemului si se gandesc la reforme drastice care sa amelioreze situatia. Ultimul "val" de reforme in ceea ce priveste politicile de pescuit a fost la 1 ianuarie 2003, dar rezultatele acestuia nu sunt pe masura asteptarilor.

In acelasi timp, ecologistii de la numeroase organizatii chestioneaza la perioade foarte dese Comisia Europeana si Parlamentul European in legatura cu planurile si intentiile pe care le au in acest domeniu. Rapoartele intocmite sunt publice si pot fi accesate la multe adrese de pe Internet. In aceste conditii, se pune intrebarea ce asteptari va avea Europa de la Romania si, cu atat mai mult, de la Delta Dunarii, dupa momentul aderarii?

INTREBARI

Se vor amesteca europenii in politicile actuale si vor cere eliminarea concesionarilor si inlocuirea lor cu reguli ce au produs colaps in tarile din Vest sau vor continua pe aceeasi linie, aplaudand contractele semnate si desfasurarea lor? Dupa cum se stie, pana acum, UE a salutat regimul concesionarilor, europenilor adaugandu-li-se si reprezentantii UNESCO si ai prestigioasei Conventii internationale Ramsar, care reglementeaza statutul siturilor umede ale planetei.

Mai mult, unele voci de la Bucuresti au spus ca tarile proaspat aderate anul trecut la UE nu ar fi primit fonduri comunitare decat daca ar fi fost autorizate sa prinda peste doar asociatiile de pescari si ca in aceasta situatie se va afla si Romania. Nici aceasta teorie nu are acoperire in realitate: in Estonia, de exemplu, pescuitul de apa dulce se face intr-un singur lac, iar cei care au dreptul sa pescuiasca sunt firmele particulare, nu asociatiile de pescari, iar oficialii europeni nu au cerut schimbari in aceasta privinta. Rapoartele se pot citi de pe Internet.

LIPSA DE CERERE

Din cauza relativei lipse de cerere pentru speciile de peste de apa dulce, in Europa se practica de cateva decenii doar pescuitul marin. In ceea ce priveste pescuitul industrial in apa dulce, aici se aplica aceleasi reguli ca si in Romania, in Delta Dunarii: dreptul de pescuit se atribuie prin licitatie unor firme private. Regulile se aplica si in tarile care au aderat anul trecut, inclusiv in cele baltice.

Citeste si:

NORME

Normele in-dustriei pescuitului sunt foarte clar trasate pentru tarile membre UE, insa exista multe semnale care arata ca acestea nu sunt formulate si aplicate in cel mai bun mod. Iar asta va atrage pierderi masive, atat in planul economic, cat mai ales in cel ecologic. Concret, una dintre cele mai mari probleme economice si ecologice cu care se confrunta in acest moment Uniunea Europeana este cea a supraexploatarii resurselor piscicole, evident in scop industrial. Avertismentele privind consecinte dezastruoase ale exploatarii au fost anuntate inca de la inceputul anilor 2000 de ecologistii europeni, insa au fost ignorate sistematic de responsabilii comunitari. Masurile de protectie ce trebuie luate se refera in primul rand la reducerea cotelor de captura si refacerea populatiilor afectate.

Potrivit rapoartelor intocmite in ultimii ani, pagubele se ridica la sute de milioane de euro. In 2002, de exemplu, pierderile se ridica la aproximativ 400 de milioane de euro numai in ceea ce priveste pescuitul la cod in Marea Nordului si Marea Baltica, potrivit Fondului Mondial pentru Natura (WWF), una dintre cele mai importante organizatii ecologiste din lume. WWF si alti ecologisti cereau reforme in domeniu, altfel Europa riscand sa ramana fara resursa piscicola intr-un timp foarte scurt.

INNOIRI

Receptivi la proteste, noua strategie comunitara privind pescuitul a fost aplicata la nivelul Uniunii Europene la 1 ianuarie 2003 si a reprezentat in fapt un pachet de reforme aplicat unui sistem ce functiona in acelasi ritm de peste 20 de ani. Oficialii europeni au recunoscut la acel moment faptul ca pescuitul la nivelul UE nu isi indeplinise scopurile: conservarea stocurilor de peste, protejarea mediului marin, asigurarea viabilitatii flotelor de pescuit si prezentarea unor produse de calitate consumatorilor.

Cu alte cuvinte, in sistem era colaps, situatie ce nu a fost remediata pe de-a-ntregul nici pana in prezent. Concluziile au aratat capturi imense si necontrolate, care au lasat prea putini adulti pentru reproducere si care sa fie capabili sa refaca stocurile puternic afectate. Intre acestea, la "loc de cinste" se afla codul, specie aproape disparuta din cauza exploatarii intensive. In afara speciilor, a mai fost afectat echilibrul ecosistemelor acvatice, iar multi pescari au avut de suferit, pierzandu-si locurile de munca. Din aceleasi motive, pietele de desfacere si de distributie au inregistrat regrese extrem de importante.

CAPTURI

Documente europene arata ca in 1990 recoltele din apa dulce ale Romaniei au fost de 48.186 de tone, in timp ce in anul 2000 aceasta cantitate a fost de numai 14.623. Majoritatea acestor capturi s-a realizat in Delta Dunarii, care in prezent furnizeaza aproximativ 60% din cantitatea de peste recoltata pe teritoriul Romaniei. Explicatia pentru decalajul de aproximativ 34.000 de tone o reprezinta in mare masura scaderea dramatica a populatiilor de peste, in special in Rezervatia Biosferei, acolo unde pana la concesionari nu s-a investit nici un ban in resursa piscicola.