Ziarul ZIUA va prezinta astazi a doua parte a studiului realizat de reprezentantii Centrului Roman pentru Jurnalism de Investigatii (CRJI) - Stefan Candea si Sorin Ozon - in care este analizata activitatea celor mai importanti proprietari si directori de institutii media nationale. Prima parte a materialului, prezentat in ziarul nostru de vineri sub titlul "Dinozaurii", i-a avut in centrul atentiei pe Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Petre Mihai Bacanu, Sorin Rosca Stanescu, Adrian Sarbu, Horia Alexandrescu, Dumitru Tinu, Ovidiu Ioanitoaia, Mihai Tatulici si Dan Voiculescu.

Astazi, continuam cu analiza CRJI pe marginea activitatii lui Corneliu Vadim Tudor si Neagu Udroiu, prezentand si portretele celor "12 dinozauri", asa cum au fost ele creionate de specialistii Centrului. Chiar daca ZIUA nu publica in general atacuri la adresa jurnalistilor, avand in vedere ca in cazul de fata este vorba de un material amplu, facem o exceptie de la regula si publicam analiza CRJI integral, spre dezbatere publica. Mentionam ca ziarul ZIUA nu este de acord cu multe dintre afirmatiile cuprinse in acest studiu.

Corneliu Vadim Tudor

S-a angajat la Romania Libera in '72, imediat dupa terminarea facultatii. A activat la departamentul Social, avand diverse rubrici permanente. "Am facut o ancheta la Tricodava, de mare succes, in urma careia toata conducerea a fost data afara." In '74 scrie la revista Magazin, unde i se deschide si un proces de plagiat. "Totul a fost din cauza unui secretar general de redactie batran, care mi-a pus semnatura pe un text pe care eu il tradusesem doar.

El a incurcat articolele si Paunescu mi-a deschis un proces de plagiat." In '75 intrerupe cariera jurnalistica pentru ca este luat in armata. Nu se mai intoarce la Magazin, ci devine jurnalist la Agerpres, de la sfarsitul lui '75. Mai bine de 14 ani lucreaza in agentia de presa a statului, pentru ca in iunie '89 sa-si depuna brusc legitimatia de agentie si carnetul de partid. Astfel ca Revolutia il prinde somer. Deschide impreuna cu scriitorul Eugen Barbu revista "Romania Mare" in iunie '90.

Revista este facuta cu ajutorul unui imprumut de 10.000 de dolari, venit de la un roman plecat in Germania. La numai un an de la infiintarea revistei este pornit si Partidul Romania Mare. Din '92 pana in 2000, in paralel, mai publica si revista Politica. In 2004 lanseaza cotidianul "Tricolorul". Gazetaria pe care o face este menita sa-i atraga suport politic: "dintr-o revista am facut un partid! Va dati seama ce-as putea face dintr-o televiziune?"

Vadim a lansat un curent in presa: acela al publicarii unor torente de informatii de scandal sub forma de dezvaluiri, fara minime verificari. "Eu ceream oamenilor mei plicuri cu documente despre banditi, si nu plicuri cu bani", descrie Vadim inceputurile revistei sale. Vadim are actiuni doar in doua edituri (Romania Mare si Speranta) si intr-o firma de distributie de presa, Anota Impex.

Neagu Udroiu - Rompres

In toata istoria sa post-decembrista, agentia Rompres (denumita in trecutul sau comunist Agerpres) a fost condusa de jurnalisti fara valoare, porniti sa faca pe plac puterii politice care i-a instalat in fotolii, desi agentia este o institutie publica finantata din bani publici. Agentia de stiri Rompres a avut un rol important in felul in care a evoluat presa din Romania, mai ales in primii ani, pana la aparitia agentiilor de stiri private si dezvoltarea retelelor de corespondenti ai posturilor radio, TV si ai diverselor publicatii. Exact in acesti ani, in fruntea Rompres a fost instalat Neagu Udroiu, un gazetar cu puternice radacini comuniste.

Udroiu a inceput sa lucreze ca muncitor la fabrica Vulcan, dupa care in '64 a avansat la statutul de inginer absolvind Institutul Politehnic in paralel cu turele de muncitor. Activitatea aceasta il califica pentru o importanta cariera jurnalistica, spre care isi ia avant cu ajutorul Partidului Comunist Roman in '66. Ocupa functii importante pentru aparatul de propaganda comunist: este director al Societatii de Radiodifuziune pentru mai multi ani dupa care intra in conducerea Agerpres.

Intre cele doua statii primeste cadou pentru buna purtare un stagiu de un an la o bursa in Statele Unite (World Press Institute, '73 - '74). Ocupa mai toate palierele de conducere in Agerpres, unde ajunge secretar general al agentiei si face parte din echipa de jurnalisti care insoteste si relateaza despre vizitele externe ale cuplului Ceausescu. Intre timp publica mai multe reportaje, stranse sub forma unor volume, majoritatea reportaje din strainatate.

Este limpede ca pozitia pe care o ocupa in Agerpres, apropierea de cuplul Ceausescu si libertatea de miscare in exterior nu se puteau obtine fara participarea la un proces sustinut de transmitere de informatii, in beneficiul organelor Securitatii. Anul Revolutiei il prinde ca trimis special la Natiunile Unite. Acest personaj este adus de catre Ion Iliescu in fruntea agentiei de stiri Rompres (proaspat rebotezata in '90 din Agerpres). El ocupa respectiva functie pana la sfarsitul lui '96, si promoveaza pe posturi de conducere in cadrul agentiei cam aceleasi figuri triste de gazetari care au servit intens regimului comunist.

Pe timpul regimului Constantinescu, intre '96 si 2000, Udroiu ocupa o functie de director media la Institutul de Studii Sociale. Odata cu revenirea la putere a lui Ion Iliescu, Udroiu este trimis ca ambasador al Romaniei in Finlanda. Pentru servicii deosebite aduse patriei. Udroiu nu a fost disponibil pentru comentarii, domiciliul sau fiind inca in Finlanda.

Portret de dinozaur

Am creionat portretele personajelor principale din acest material, asa cum reies ele din fiecare interviu in parte sau chiar din declaratii publice. Fiecare gazetar de pe lista noastra ii vede altfel pe toti ceilalti stransi sub umbrela de dinozauri media. Referindu-se la jurnalistii care au razbit din regimul comunist in presa de dupa '89, Ion Cristoiu are o observatie interesanta: "Vedetele dintre jurnalistii dinainte de '89 nu au supravietuit".

Cei care au ajuns sa puna bazele presei provin din esaloanele inferioare ale presei comuniste. Este de altfel modelul pe care l-a urmat si noua clasa politica din Romania, provenita in marea ei parte din esaloanele secunde ale activistilor PCR si UTC. Mai departe, Cristoiu le reproseaza tuturor conducatorilor de gazete ca nu mai au patima gazetariei: "E o mare problema a lor ca nu au stiut sa se opreasca din imbogatire. Ca si gazetar trebuie sa ai o rezerva pentru independenta si atat. Ei au acceptat sa fie mituiti de PSD pentru ca au ramas fara ambitie. Toti si-au investit banii in luxul propriu, dar nu au investit in presa. Nu am avut o crestere de la butic la trust."

Vadim considera ca "in afara de Cristoiu si Bacanu, restul nu pot fi considerati ziaristi buni" si adauga: "UTC naste monstri. Din revistele de tineret au iesit numai activisti, Nistorescu si toti ceilalti" referindu-se desigur la publicatii ca Viata Studenteasca sau Scanteia Tineretului.

Dan Voiculescu, din postura de patron de presa, este de parere ca fostii gazetari au avut de indeplinit cate un rol, si ca acestia sunt uniti cu bani murdari: "s-au transformat din gazetari in oameni de afaceri." Parere impartasita si de Cristoiu. Voiculescu a continuat: "Sunt oameni falsi, nu au fost disidenti, si sunt oameni duplicitari". De aici decurg trei probleme mari in presa, dupa parerea patronului si politicianului Voiculescu: "avem patroni de presa care au alte scopuri decat cele declarate, avem directori sau vectori de opinie care nu merita sa fie mediatizati ca atare, si asistam la operatiuni de santaj."


Bacanu este transant, insa numai cu ziaristii care au facut exces de zel pe timpul comunistilor: "Ar trebui sa se expuna singuri punctului 8 de la Timisoara. Stai deoparte, lasi pe altii mai tineri." Cine judeca insa excesul de zel, atat timp cat exista opinii la polul opus, unde se situeaza Ioanitoaia, care este de parere ca nu are relevanta ce a facut fiecare ziarist inainte: "Trebuia sa faci compromisuri ca sa traiesti. Toti il injura pe Paunescu, dar de sub el au iesit redactori-sefi sau chiar directori."

Citeste si:

Rosca Stanescu considera ca atat el, cat si ceilalti fac parte din "generatia de tranzitie, generatia maurilor." Pentru Horia Alexandrescu, considerat de o mare parte a comentatorilor drept "ziarist de casa al Puterii, indiferent care ar fi aceasta", dinozaurii pot fi caracterizati in felul urmator: "Noi am trecut de la presa de stil vechi, arhaica, la modern. Noi o sa ramanem in istoria presei, pentru ca am modernizat presa romaneasca. Suntem generatia de constructie." Si incheie: "moralitatea tine de capacitate si de ambitie".

Pentru Nistorescu, dinozaurii sunt doar "marii negociatori de publicitate", asa cum i-a numit intr-unul din editorialele sale. Este vorba de Horia Alexandrescu, Sorin Rosca Stanescu, Cristian Tudor Popescu, Adrian Sarbu si "ceilalti" - aici intrand probabil Mihai Tatulici si Dumitru Tinu. Toti fosti colegi ai sai de altfel, din Clubul Roman de Presa.

Si totusi, cele mai multe descrieri negative am consemnat tocmai despre activitatea profesionala a lui Nistorescu. Rosca Stanescu l-a desfiintat in cateva cuvinte: "Nistorescu nu a pus bazele nici unei publicatii, nu a construit presa. Cristoiu l-a scos din rahat." Cristoiu a completat: "Cornel Nistorescu a venit cu un complex, pentru ca Evenimentul Zilei pe timpul meu a schimbat guverne, nu era un ziar derizoriu. El si echipa lui au incercat sa minimalizeze chestia asta."

Intr-un editorial legat de criza de la Evenimentul Zilei, Cristian Tudor Popescu consemna: "Conducerea Evenimentul Zilei, in cap cu directorul Cornel Nistorescu, nu s-a raliat protestului grupului de redactori. Are omul contract cu patronatul si nu vrea sa piarda o capita de bani. Or fi ele de aparat valorile presei libere, dar pana la portofel." Tot legat de transformarea gazetarului in om de afaceri, Cristoiu spune in 2004 despre fostul sau elev: "mult prea imbogatitul, cel care-si tranteste o noua vila, mai mare decat Palatul Poporului, constituie pentru mine un caz de patologie morala.

Am serioase indoieli ca proprietarul firmei Expresiv, beneficiara in regimul anterior PSD al unuia dintre cele mai grase contracte de publicitate, ar sti ceva despre Romania reala. Din vaicarelile lui Cornel Nistorescu lipseste o televiziune: Realitatea TV. Desi Realitatea TV a ramas aceeasi, i s-a schimbat proprietarul. Or, acest proprietar, pe numele lui Sorin Ovidiu Vantu, e mai nou partener de afaceri cu numitul Cornel Nistorescu. Asta dupa ce, din cate-mi amintesc, a fost o vreme cand mostenitorul meu la Evenimentul Zilei se turmentase denuntandu-l poporului si Procuraturii pe Sorin Ovidiu Vantu pentru afacerea FNI.

Sorin Ovidiu Vantu si-ar aminti ca mai noul sau partener a procedat in chip asemanator cu o alta televiziune al carei proprietar facea cu el afaceri: Prima TV. Prima TV era ocolita insa cu grija. Motivul: proprietarul postului era nimeni altul decat Miron Mitrea, cel care-l hranea din plin pe Cornel Nistorescu cu publicitate la Vagoane Marfa si Macarale de Port". Si incheie Cristoiu: "Cornel Nistorescu isi exprima dispretul fata de Evenimentul zilei, care dadea stiri cu gaina violata (...) din tartita gainii violate s-au nascut nu numai puii vii, ci si milioanele sale de dolari din cont."

Descrierea facuta de Cristoiu lui Nistorescu poate fi extinsa in linii mari ca model de comportament al dinozaurilor. Sunt nenumarate exemple de ingerinte ale acestora in ambele sensuri: in partea editoriala din postura de patron si in partea de management din postura de director editorial. Si nu pentru a oferi consumatorilor de media un produs de calitate, ci pentru a-si spori propriile venituri.

In rest, fiecare din cei 12 are o anumita eticheta in breasla jurnalistica. Sorin Rosca Stanescu si publicatia sa au fost de nenumarate ori acuzate de santaj. Horia Alexandrescu a fost etichetat ca "jurnalistul de casa" al fiecarei noi puteri, iar ziarele pe care le-a condus erau considerate "ziare cu tiraj confidential". Dumitru Tinu a fost banuit pentru relatiile sale de afaceri cu controversatii Fatih Taher si Viorel Hrebenciuc.

Tatulici inca a mai ramas in memoria jurnalistilor cu reclamele sale desantate la jocul piramidal Caritas, care s-a prabusit in cele din urma, pagubind sute de mii de romani. Voiculescu este vesnic tratat drept fost securist care a gestionat banii lui Ceausescu. Iar Sarbu revine constant in atentia presei cu pleiada lui de firme, care mai de care mai datoare la stat. In plus, Cristoiu il acuza pe Sarbu ca a distrus presa prin Agentia de presa Mediafax, care s-a jucat cu informatia, lasand sa circule numai anumite stiri.

Referitor la cele doua trusturi autohtone (ale lui Voiculescu si Sarbu), si Rosca este convins ca cele doua trusturi sunt in mari dificultati financiare, ceea ce are repercusiuni asupra independentei editoriale si le transforma in instrumente de atac sau instrumente politice. In sfarsit, Corneliu Vadim Tudor este etichetat in fel si chip de restul jurnalistilor de pe lista, de la "bufonul national" la "capetenia securistilor reciclati". Avand in vedere acest tablou pestrit al facatorilor de media din Romania, concluzia lui Bacanu se impune de la sine: "lucrurile in Romania nu se clarifica pana nu dispare biologic generatia mea".

Dinozaurii, despre presa din Romania

Iata felul in care fiecare dintre subiectii acestui articol vad evolutia presei din ultimii 15 ani. Declaratiile lor diferite se refera la aspecte importante legate de afacerile de presa si breasla jurnalistilor.

Este presa o afacere?

Cristian Tudor Popescu considera ca presa este o afacere: "Presa nu inseamna nici analele Academiei, nici reviste de cultura. Este o afacere. Altfel nu poate trai. Dar este o afacere speciala, nu ca oricare alta afacere. Cine neaga caracterul de afacere nu intelege despre ce e vorba. Presa trebuie sa faca profit ca sa-si asigure independenta. Presa este un bussines. Dar si business-ul este de mai multe feluri: murdar si curat. De preferat este sa faci unul curat si se poate face, dar foarte greu in conditiile actuale din Romania. Presiunile sunt fantastice si din toate directiile."

Tatulici este de parere ca "din punct de vedere al business-ului nu e nici o afacere presa. Si asta din cauza mediului de afaceri incorect, imoral si a relatiilor imorale dintre patroni, jurnalisti si politicieni. E profitabil pentru patronii care intra in zone de trafic de influenta" conchide Tatulici. Nici Vadim nu este prea increzator: "presa nu este o afacere. Altii au facut avere. Dar ei nu sunt de meserie numai jurnalisti. Presa este o afacere murdara, spre exemplu Tinu avea 8 milioane de dolari din presa. Au fost facute si privatizari frauduloase, la Romania Libera si Adevarul."

Cristoiu nu prea are incredere in cei care au deschis afaceri de media la inceputul anilor 90: "Este ceva dubios cu cei care au deschis ziare imediat dupa 89. Cum au avut ei ideea, cum au avut ei banii? S-ar putea foarte bine ca oameni din fostele structuri (n.r. - Securitate) sa fi venit cu ideea." Desi s-a aflat de la inceput in aceasta afacere, Cristoiu nu a castigat precum unii din fostii sai elevi: "Eu am fost naiv, nu m-am asociat de la inceput.

Am castigat ca angajat doar. Se castiga imens, nu pentru redactori, ci pentru patroni. Era insa si o viata foarte tulbure, pozitia jurnalistilor era foarte sensibila - existau chiar amenintari fizice. Presa nu a fost o afacere pentru mine, dar ca angajat am avut salarii fabuloase." Cristoiu descrie mediul in care s-au pornit primele publicatii: "Au existat doua tipuri de publicatii, unele privatizate discutabil, altele infiintate de la zero. Aveam cu greu spatiu, ne inghesuiam cu redactia si secretare in acelasi birou. In timp ce ziarele vechi au pornit pe o baza serioasa noi am pornit efectiv de la zero."

Dan Voiculescu, patron al unui trust de presa, declara ca "banii bagati in presa sunt bani furati, investiti pentru scopuri ascunse". Horia Alexandrescu vine cu o teorie originala: "Este greu ca presa sa fie o afacere, pentru ca hartia este scumpa iar ziarul nu poate fi vandut la pretul la care se vinde in afara tarii." Alexandrescu pledeaza pentru cladirea de trusturi media. Singurii optimisti sunt Rosca si Ioanitoaia, care considera ca presa este o afacere profitabila.