ZIUA va prezinta, in doua parti, un studiu realizat de Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatii (CRJI), in care este analizata activitatea celor mai importanti proprietari si directori de institutii media nationale. Desi ZIUA nu publica in general atacuri la adresa jurnalistilor, avand in vedere ca este vorba de un material amplu al Centrului, facem o exceptie de la regula si publicam integral, spre dezbatere publica, materialul in cauza. Mentionam ca ziarul ZIUA nu este de acord cu multe dintre afirmatiile cuprinse in acest material. In editia de astazi va prezentam prima parte a studiului realizat de CRJI.

Scandalurile care au zguduit presa scrisa centrala incepand cu anul trecut au fost interpretate in fel si chip. Putin sunt cei care stiu si admit ca Romania Libera, Evenimentul Zilei si Adevarul au fost tot atatea episoade de puternice ciocniri de interese, cu importante mize financiare. Fostii patroni obisnuiti in practica sa exercite o dubla functie, de manager economic si editorial, au simtit ca sunt pe cale sa-si piarda puterea si au reactionat violent. Am asistat de fapt la veritabile demonstratii de forta, zvarcoliri ale dinozaurilor media.

Motorul acestor manifestari este o stare de fapt tinuta sub tacere si pe care v-o prezentam in premiera. Recentul episod in care presedintele Romaniei a acuzat presiuni si amenintari din partea directorului de ziare Sorin Rosca Stanescu, vine sa completeze tabloul sumbru sub care se desfasoara activitatea de presa in Romania. Presa, care cere schimbari de 15 ani de zile, ea insasi nu s-a schimbat si nu este deschisa la schimbare. O demonstreaza si faptul ca acest material este publicat doar pe Internet.

Libertatea presei ca pretext

La Romania Libera directorul Petre Mihai Bacanu a dorit sa-si vanda actiunile catre grupul german WAZ pe o anumita suma, insa nu a obtinut suma dorita si a starnit din septembrie 2004 o campanie de linsare mediatica a proprietarului ziarului. Bacanu a castigat in cele din urma in fata WAZ, campania incheindu-se la sfarsitul lui decembrie 2004.

La Evenimentul Zilei, dupa ce si-a vandut toate actiunile catre grupul german Bertelsmann, Cornel Nistorescu a incercat sa continue sa conduca ziarul atat din postura de director editorial, cat si din punct de vedere economic. Bertelsmann a vandut insa toate actiunile catre grupul elvetian Ringier, iar Nistorescu si-a vazut amenintata pozitia extrem de influenta. Desi redactia a fost prelucrata sa reactioneze similar cu Romania Libera, Nistorescu a parasit functia de director al EVZ fara vreo declaratie negativa la adresa Ringier, semnand in schimb un contract extrem de avantajos.

La sfarsitul anului, cand Ringier a schimbat redactorul sef, criza s-a declansat totusi. Desi de actiunile Ringier au fost afectati doar doi jurnalisti angajati ai ziarului - directorul si redactorul-sef - la sfarsitul anului peste 30 de redactori au protestat public, sustinand ca libertatea presei este in pericol. Acestia si-au dat demisia in bloc. Multi dintre ei s-au intors in redactie in lunile care au urmat, dandu-si seama ca au fost manipulati pentru a creste valoarea, de data aceasta, a fostului redactor-sef, dupa modelul folosit de Nistorescu, cateva luni mai devreme.

La Adevarul criza a fost mult mai scurta, toata redactia urmandu-si redactorul sef si pe cei trei adjuncti in momentul in care acestia au pierdut fraiele economice ale ziarului si au demisionat. Pretextul folosit - libertatea presei pusa in pericol. Cateva zeci de jurnalisti demisionari au scos in scurt timp un cotidian nou - Gandul.

Lupta pentru beneficii strict economice a catorva gazetari din vechea garda a fost imbracata intr-o lupta pentru libertatea presei si a angrenat redactii intregi. Zeci de jurnalisti au fost folositi pe post de carne de tun. Felul in care s-au desfasurat crizele la cotidienele amintite ilustreaza starea in care se afla media din Romania. In '89 libertatea presei a fost castigata, dar la scurt timp acaparata de un grup restrans de fosti - in marea lor parte fosti ziaristi in timpul comunismului. Astfel, libertatea presei a fost folosita si abuzata de-a lungul ultimilor 15 ani pentru castigurile personale ale catorva gazetari.

Presa "unsa" cu 65 milioane euro in 4 ani

Care este insa miza pentru care au fost organizate astfel de mascarade mediatice? Foarte simplu: din postura de simplu jurnalist sau chiar un jurnalist cu o functie de conducere castigurile financiare sunt modice in Romania. Conform diverselor sindicate din bransa, 70 % din jurnalistii romani sunt salarizati cu salariul minim pe economie, in jur de 150 de euro. Insa ceea ce au avut in plus conducatorii de gazete - unii si actionari in acelasi timp - a fost posibilitatea de a controla totodata si mersul economic al ziarului, ceea ce implica si publicitatea.

Si nu orice publicitate, ci mai ales publicitatea de stat. Publicitate care a venit intre 2000 si 2004 (si nu numai) cu conditii legate de suprimarea unor materiale de investigatie legate de diverse personaje din guvern sau apropiate PSD-ului. Conform cifrelor oficiale, in timpul guvernarii Nastase publicitatea de stat s-a ridicat la aproape 65 de milioane de euro. Aceasta placinta apetisanta, la care se adauga publicitatea privata, a fost acaparata si impartita intre cei care fac subiectul investigatiei noastre - dinozaurii media.

Dinozaurii media

Dinozaurii sunt 12 personaje care au creat institutii media imediat dupa schimbarea regimului comunist. Ei au ajuns atat de puternici, incat se pot lupta chiar si cu trusturi straine de presa, cum a fost in cazul conflictelor cu Ringier si WAZ. Ne-am concentrat numai asupra celor 12 dinozauri - din care 10 au fost jurnalisti in presa comunista - incercand sa vedem cine sunt cei care au influentat decisiv felul in care s-au dezvoltat mass-media in Romania post-comunista.

Am urmarit in principal gazetari din presa scrisa, deoarece televiziunea a castigat in influenta incepand abia cu anul 1995. Cei 12 sunt numai varful fenomenului. Ei au creat modele de comportament atat in presa centrala, cat si in cea locala. Ei au format jurnalisti, tineri gazetari care le-au calcat pe urme, persistand in greselile maestrilor. Totodata, ei formeaza un corp de vectori de opinie, care se protejeaza sau se ataca reciproc dupa vremuri si interese, si care au reusit sa acapareze si sa-si imparta spatiul public romanesc. Nu toti au fost foarte fericiti sa raspunda la o ancheta care ii are ca subiect.

Gazetarii trec de la comunism la capitalism

Am urmarit aplicarea unei grile de cercetare si de intrebari pentru toti cei 12, iar acolo unde interviurile au fost imposibil de obtinut ne-am completat ancheta cu date sau declaratii publice. Din cei 12 dinozauri am investigat evolutia a 2 patroni de trusturi media autohtone, Adrian Sarbu si Dan Voiculescu, pe care ii vom trata separat. Tot separat vom trata pe cel mai important sef al agentiei nationale de stiri Rompres - Neagu Udroiu cat si pe politicianul-ziarist Corneliu Vadim Tudor.

Ramane un grup compact de gazetari, 8 la numar, care au cateva puncte importante in comun. In primul rand ii leaga activitatea jurnalistica din timpul comunismului, iar aici se inscriu atat Vadim, cat si Udroiu, atunci cand pentru a putea profesa ca jurnalist trebuia sa te inscrii in Partidul Comunist ori sa urmezi cursuri de reciclare profesionala la scoala de activisti "Stefan Gheorghiu". Ce altceva era presa in aceea perioada decat un instrument de propaganda comunista?

Daca va imaginati ca un director de cotidian in Romania este doar un gazetar talentat care toata ziua scrie articole si coordoneaza o echipa editoriala va inselati. Ei bine, timpul dinozaurilor este impartit intre indatoririle editoriale si nenumarate alte afaceri. Unele sunt legate de domeniul presei. Altele nu au nimic de a face cu gazetaria. Tot atatea puncte pe care le au in comun dinozaurii media sunt dezvoltarea unor afaceri adiacente in paralel cu gazeta pe care au condus-o.

Este vorba de afaceri conexe presei - edituri, productie filme, tipografii, difuzare - dar in unele cazuri si de afaceri fara nici o legatura cu activitatea gazetareasca - publicitate, contabilitate, turism, petrol, alcool, restaurante etc. Si in sfarsit, majoritatea gazetarilor s-au legat de-a lungul timpului de diversi oameni de afaceri dubiosi, care le-au finantat proiectele editoriale sau le-au pompat publicitate pentru a nu fi deranjati de eventuale investigatii jurnalistice.

Ion Cristoiu

Debuteaza in '68 la Viata Studenteasca, fiind student la Filosofie. In '71 are de ales intre a continua o cariera in Universitate sau la Viata Studenteasca. Pentru putin timp se desparte de cariera de jurnalist, dar revine in '74, cand este numit redactor-sef adjunct la Viata Studenteasca si la Amfiteatru. In '79 este numit redactor-sef adjunct pentru cultura la Scanteia Tineretului. Aici coordoneaza Secventa si suplimentul Tineretul Liber. In '86 este pedepsit de sefii lui si trecut de la cultura la sectia Agrara, sectie considerata "o Siberie a presei romanesti".

In '87 reuseste sa ajunga redactor-sef la revista Teatru, pozitie pe care o ocupa si in timpul Revolutiei. Perioada dintre '81 si '87 i se pare cea mai libera, deoarece reuseste sa tipareasca articole ce ocoleau cenzura in suplimentul Secventa. "A fost o atmosfera greu de inteles. Arta era sa faci sa treaca articole bune, dar problemele le faceau cei despre care scriai sau nu scriai. Marea problema era ca aveam o serie de clisee pe care eram obligati sa le urmam. Insa scoala jurnalistica inainte de '89 era interesanta pentru ca trebuia sa scrii despre subiecte aride."

Dupa Revolutie el ia in serios cererea ministrului Culturii Plesu, ca toti cei care au lucrat cu fostul regim sa-si dea demisia din functiile ocupate. Este singurul care o face. In 17 ianuarie '90, este rugat de fostul sau elev si subordonat Nistorescu sa porneasca revista Expres. In paralel, tot in ianuarie, pune bazele primului ziar privat - Observator. Devine redactor-sef la Expres si in ascuns produce si Zig-Zag, care creste rapid la 600 de mii de exemplare. Demisioneaza de la Zig-Zag, care devenise foarte dur cu puterea de atunci si care este cumparat de fostii comunisti grupati in jurul lui Iliescu, si linistit brusc prin aducerea lui Adrian Paunescu ca redactor-sef.

"In aprilie '90 am fost imbolnavit, pentru ca am scris despre o posibila amanta a lui Iliescu, cu care s-a deplasat in prima sa vizita oficiala in afara tarii. Mi-a fost facuta o injectie si am zacut o vreme in spital. Aici a fost un adevarat pelerinaj, diversi oameni imi propuneau sa facem un ziar impreuna. Carciog mi-a propus sa fiu si actionar la trustul Expres". Astfel, a aparut in '92 Evenimentul Zilei, ziar care a revolutionat presa din Romania. "Am introdus faptul divers intr-o presa care avea numai opinie". Dupa plecarea de la Evenimentul Zilei, Cristoiu a pus umarul din punct de vedere editorial la ziarele National, Cotidianul, Azi si Monitorul de Bucuresti.

In afara de actiunile pe care le-a detinut la trustul Expres, Ion Cristoiu mai este actionar la inca trei firme: Editura Focus (care opereaza acum si o licenta radio), Editura Evenimentul Romanesc si Editura Ion Cristoiu. Editura Ion Cristoiu, la care detine actiuni in valoare de 300 de milioane, a fost inregistrata in 1999 si are un actionariat mai aparte.

Din cei 5 actionari, alaturi de Cristoiu apare ca majoritar Sorin Ovidiu Vantu cat si fostii sai parteneri de afaceri: Dan Andronic si Gheorghe Ratiu (fostul sef al Directiei 1 a Securitatii, colonel in rezerva). Intre timp, relatiile dintre Vantu si Cristoiu s-au racit. Vantu a declarat public faptul ca a pierdut in aceasta asociere, Cristoiu l-a contrazis tot public enumerand titlurile de carte care au fost editate. Vantu si-a orientat investitiile in mass-media catre sectoare mai vizibile si sub un actionariat indirect, cat mai invizibil cu putinta.

Petre Mihai Bacanu

A debutat la terminarea liceului, intr-un ziar local din Braila, in '59. A lucrat la o revista studenteasca in Galati - Amfiteatru. Inca din '70 lucreaza la Romania Libera, de unde nu pleaca decat pentru un "sejur" in inchisoare. De ce? Pentru ca la sfarsitul lui '88 scoate un ziar ilegal, Romania, iar in ianuarie '89 toti cei care au participat la editarea ziarului sunt arestati. Colegii sai primesc 3 luni de inchisoare, el ramane inchis pana in 22 decembrie.

Imediat preia conducerea ziarului Romania Libera, care forteaza privatizarea la 3 luni dupa Revolutie. Recurge la o formula inedita - mai multe intreprinderi mici, formate din cate 20 de oameni, se puteau asocia in interiorul unei societati de stat. "Noi avem contractul de asociere cu numarul 1, am fost prima societate privata din Romania."

Urmeaza o serie de sicanari din partea guvernului de atunci care a asmutit Corpul de Control condus de Horia Neamtu asupra Romaniei Libere. Rezultatul a fost un dosar voluminos in care actionarii si mai ales Bacanu erau acuzati de fraude si in principal de preluarea abuziva a ziarului. Miza a fost atragerea Romaniei Libere de partea puterii de atunci.

Legat de participarea lui Bacanu in alte afaceri, acesta ne-a declarat: "Eu nu am alte afaceri, si nici altii din conducerea ziarului". Si totusi l-am gasit pe lista de actionari sau administratori la 5 firme: Aflux Publiprod, productie cinematografica si filme, printre altii alaturi de Bogdan Ficeac si Serban Bubenek Turconi (fost consilier municipal Bucuresti, fost presedintele al Casei Nationale de Asigurari, candidat la Camera Deputatilor din partea PNTCD); Libera SA, fabricarea de produse alimentare unde este doar presedinte general, iar Societatea R este actionar alaturi de alte 4 firme din Romania si Italia; Perfect Press, fara obiect de activitate declarat, societate formata dintr-o societate romaneasca si una olandeza, la care este unic administrator; Societatea R care tipareste Romania Libera, unde in acte apare si ca administrator al carui mandat a expirat in februarie 2004; Rodipet, fosta societate de stat de distributie de presa scrisa, preluata de cei doi frati Awdi, libanezi cu cetatenie americana, unde apare ca administrator incepand cu jumatatea anului 2004.

Cornel Nistorescu

"Nu vreau sa raspund nici unei intrebari din cauza relatiei cu CRJI, si nu din cauza ideii ca atare", ne-a declarat Nistorescu la solicitarea unui interviu. Am aflat totusi ca debuteaza in presa in '74, la terminarea Facultatii de Filologie de la Cluj. Este redactor si redactor-sef adjunct la Viata Studenteasca si revista Amfiteatru, intre '74 si '80. Promoveaza catre Scanteia Tineretului si intre '85 si '89 semneaza in revista Flacara, calatorind in afara tarii pentru diverse reportaje, lucru greu de realizat in acea perioada de restrictii.

Cornel Nistorescu, fostul gazetar al revistei Flacara, a avut o ascensiune fulminanta in domeniul afacerilor, in ultimii 15 ani. El detine in Romania actiuni la 10 firme cu diverse obiecte de activitate si castiguri importante, dupa ce si-a vandut actiunile la societatea Expres, cea care editeaza Evenimentul Zilei.

Alfa Cont, o firma importanta din care detine 60%, si care se ocupa cu monitorizarea publicitatii in mass-media. Expresiv SA, unde mai detine numai 7 % si are pozitia de presedinte al CA, are activitati legate de publicitate dar si de radio (opereaza licenta Radio Total). Prin Expresiv, Nistorescu detine firmele Bernis Art (la Timisoara) si Expresiv Consulting la Bucuresti (activitati radio, dar pana la plecarea sa si plata salariilor pe langa cartea de munca jurnalistilor de la Evenimentul Zilei).

Nistorescu mai este administrator la firma Info Presa Romana (care se ocupa cu editare de carte), unde proprietar este trustul Expres si JMC Investments din Cipru. JMC este si actionara la Amerinvest, societate creata in 2004 si care se ocupa cu administrarea imobilelor.

Nistorescu detine 3 % din postul de radio Europa FM (prin firma Europe Development International Romania). Urmeaza un pachet important de actiuni, la diverse firme importante de publicitate. Nistorescu detine inca din 1994 -10% din firma TBWA Bucuresti, companie care detine integral alte trei firme de publicitate: Optimum Media Direction, Mediwise si Tequila Romania, infiintate intre 2000 si 2005.

De mentionat ca Nistorescu a fost cel care s-a ocupat in paralel de gestionarea editoriala a Evenimentului Zilei, cat si de gestionarea economica a ziarului, inclusiv de vanzarea spatiului publicitar, de multe ori atragand publicitate direct si primind comision pentru aceasta operatiune. TBWA este un brand international, o agentie de publicitate recunoscuta.

Revenind la Expresiv SA, trebuie mentionat faptul ca in octombrie anul trecut, o mare parte din actiunile lui Nistorescu au ajuns, prin vanzare, in posesia a doua entitati ce detin acum 90% din Expresiv: sindicatul din domeniul petrolier FSLI Petrom si un off-shore din Cipru, Comac Ltd. Aceste doua entitati conduc in primul rand catre Liviu Luca, proaspat mogul al presei romanesti (a achizitionat prin sindicatul sau ori prin Petrom Service Realitatea TV, Radio Total, Ziua, Gardianul si Averea). In al doilea rand, ele conduc catre Sorin Ovidiu Vantu.

Dupa cum scrie Curentul in 2002, Comac Ltd a aparut ca actionar misterios la un nou jucator pe piata de capital (G M Invest) din 2002, la cateva luni dupa ce Gelsor a fost suspendata de CNVM si declarata falimentara. Dintr-o firma moarta, G M Invest ajunge rapid in top 10 al clasamentului SVM, intocmit de Bursa de Valori Bucuresti. Consiliul de administratie al G M Invest cat si cenzorii provin din fosta structura a Gelsor. Comac Ltd mai apare actionar la Editura Ziua detinuta de Petrom Service, si la Comservil, unde administrator este Gheorghe Ratiu (colonel de Securitate, om de incredere si asociat cu Sorin Ovidiu Vantu) cel care a pus pe picioare pentru Vantu intreaga retea Gelsor.

Sorin Rosca Stanescu

A debutat ca ziarist in '70 la revista Amfiteatru fiind student in anul I al Facultatii de Drept. "Am inceput sa lucrez ca ziarist pentru ca muream de foame. Am lucrat numai pe investigatii inca de la inceput." In timpul comunismului, investigatiile jurnalistice nu puteau trata subiecte prea delicate. Rosca ne da un exemplu de ce se putea ancheta: "am facut o ancheta in lumea prostituatelor, despre ceea ce cred acestea despre arta". In '72 lucra deja la Viata Studenteasca.

Citeste si:

A lucrat apoi la Informatia Bucurestiului. In '87 s-a decis sa predea carnetul de partid, dar dupa o serie de presiuni si-a reconsiderat gestul si a ajuns sa lucreze impreuna cu Horia Tabacu la departamentul Social. Rosca Stanescu a recunoscut public faptul ca a colaborat cu fosta Securitate, cel putin in ceea ce ii privea pe studentii straini din Bucuresti.

Dupa '90 scoate Libertatea pe scheletul fostului ziar comunist Informatia Bucurestiului. Participa la munca in redactie a ziarului "Romania Libera", primul ziar proaspat privatizat, si pune bazele unei sectii de investigatie. Are mana libera la angajari si de aceea primeste pentru prima oara porecla "Nasul". Coordoneaza in '93 si o alta tentativa de aparitie editoriala, Ultimul Cuvant, care se stinge la fel de repede precum a inceput. Participa la pornirea EVZ sub coordonarea lui Cristoiu, pentru care face angajari in parcarea din fata Casei Scanteii (erau cozi de sute de oameni care vroiau sa devina ziaristi) si isi consolideaza porecla de Nasul.

Mihai Bacanu de la Romania Libera ii propune sa scoata impreuna ziarul Ziua, dar din cauza unor probleme financiare ziarul Ziua este lansat pe piata cu urmatorul actionariat: 50% pentru omul de afaceri Dinu Patriciu, 48% pentru Romania Libera si 2% pentru Nasul. In scurt timp, Romania Libera isi vinde actiunile catre Patriciu. Rosca si-a vandut in cele din urma si el actiunile, iar ziarul Ziua a fost vandut grupului Petrom Service. Rosca conduce mai multe ziare in momentul de fata: Ziua, Gardianul, Averea si gestioneaza mai multe proiecte editoriale.

"Am pornit pe nimic si in 10 ani mi-am vandut actiunile pentru 3 milioane de euro." Intr-adevar, Rosca a pornit de la statutul de reporter la Romania Libera, in 1990. El descrie in cateva cuvinte cum a inceput sa faca presa in anii 90: "veneau multe delatiuni, verificarea lor dura mult si era foarte greu sa publici informatii foarte bine verificate." Acum este un prosper om de afaceri, care gestioneaza si o parte a imperiului mediatic ce s-a format la umbra sindicatului Petrom si a lui Sorin Ovidiu Vantu.

Rosca este actionar sau administrator la 15 firme in Romania. 7 dintre ele au legatura cu presa. Este vorba de Ziua Srl, unde si-a vandut actiunile catre Petrom Service si Comac Ltd din Cipru, dar a ramas administrator prin intermediul firmei Media Protection (activitati de consultare pentru afaceri si management) pe care o detine integral. Tot prin intermediul Media Protection detine 10 procente din Best Media Press, societate care editeaza ziarul Gardianul, unde Nasul a devenit si administrator.

Detine actiuni la societatea Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa unde este si presedintele CA. Societatea aceasta opereaza reteaua de vanzare a presei scrise "Acces Press", iar in CA se gasesc nume sonore ale media din Romania. Mai detine procente in agentia de stiri "Rusia la zi", la "Ziua de Constanta" si in tipografia "ESOP Omega". Urmeaza 8 firme cu diverse obiecte de activitate, fara legatura cu presa: productie de alcool (Agricola Alcohol Product SA), productia de scaune (Agrochim Impex), agricultura (Agricola SA), restaurante (BO - NA Co 95), comert cu amanuntul si cu ridicata (Ethos Med si Elada Tours), turism (Marina Club) si activitati recreative (Captain Port Service).

Horia Alexandrescu

A debutat in presa in '71, la Sportul. In '77 s-a mutat la Scanteia, iar in '89 a ajuns la sectia Sport a Tineretului Liber. Nu a avut nici o problema cu regimul si presa comunista. Este locul unde l-a prins Revolutia. Noua echipa de la Tineretul Liber l-a desemnat secretar general de redactie. Dupa 3 luni a infiintat Sport Star, un ziar care a esuat.

In toamna lui '90, Adrian Sarbu l-a chemat sa faca impreuna Curierul National. Au fost 6 jurnalisti cu cate 5 procente, iar ca manager si administrator a fost chemat George Constantin Paunescu, care a primit 5%. In '92 toti si-au vandut actiunile catre Paunescu, in momentul in care Sarbu a dat semnalul, nemultumit de rezultatele financiare.

"Nimeni nu avea bani. Eu mi-am vandut Dacia sa intru ca actionar. Paunescu avea un Audi 80 terminat si Sarbu un costum de in, de radeam toti de ei. Paunescu a fost chemat pentru ca nici unul dintre noi nu stia nimic despre economia de piata."

Dupa Curierul National, Alexandrescu a pus bazele cotidianului Cronica Romana si saptamanalului Tara. In final a ingropat cele doua proiecte si in ultimii ani a realizat cotidianul Independentul. "Din fiecare loc unde nu mi-a convenit mi-am dat demisia si am plecat cu zeci de jurnalisti dupa mine." Aspiratiile sale la un succes media sunt mai degraba mici: "Consider ca cel mai mare succes al meu este ca la trei ziare unde am fost director nu am intarziat cu o zi leafa sau taxele catre stat."

Principalul client al avioanelor prezidentiale din ultimii 15 ani detine actiuni in 5 companii legate de domeniul media, insa nu se bucura de actionari tocmai respectabili. Cea mai veche firma a sa este "Trustul de presa CROM", se ocupa cu editarea ziarelor, insa are ca actionari majoritari doua benzinarii (M&M Oil din Cluj si Cargo Company din Iasi). Mai mult decat atat, la actionarul majoritar Cargo Company, 3 din cei 5 actionari persoane fizice au aparut in materiale de presa ca infractori dovediti cu condamnari penale in domeniul evaziunii fiscale.

O alta initiativa privata este Romanian Media, care se ocupa cu editarea cartilor, si unde actionar este Cristian Burci, patron al Prima TV si implicat in diverse scandaluri economice. Horia Alexandrescu este membru in consiliul de administratie al Grupului Editorilor si Difuzorilor de Presa, unde este coleg cu alti cativa dinozauri ai presei romanesti. Apostrof Press si Consulting Press sunt doua srl-uri de familie, care au ca obiect de activitate editarea ziarelor.

Dumitru Tinu

Dumitru Tinu a debutat si si-a incheiat cariera de jurnalist in cadrul aceleiasi redactii: Scanteia - devenita apoi Adevarul. El a inceput sa lucreze in redactia ziarului Scanteia in '62, la terminarea Institutului de Limbi Straine. S-a indreptat catre departamentul de Externe si s-a specializat pe acest domeniu. Nistorescu declara intr-un articol ca "Tinu nu a fost doar ziarist. Cel putin un deceniu el a functionat si pe postul de expert in politica externa a Romaniei. In acei ani, scria referate, chiar luari de pozitie si cuvantari ale mai-marilor vremii."

Din postura de simplu redactor, Tinu a ajuns sa conduca ziarul Adevarul si, pentru un timp, a fost presedintele Clubului Roman de Presa. Cristian Tudor Popescu, urmasul sau la conducerea ziarului Adevarul si a CRP, este de parere ca evolutia si schimbarea Adevarului dupa Revolutie s-a facut foarte greu din cauza mentalitatii comuniste a celor care lucrau in redactie. Ziarul ducea din inertie o politica pe fata de sustinere a lui Ion Iliescu. Popescu il descrie ca pe un "ziar de propaganda stangista ordinara si jenanta", la care a lucrat din greu spre a-i schimba orientarea.

Pe tot parcursul acestei metamorfoze au avut loc o serie de momente cruciale cum ar fi privatizarea, moment in care tot patrimoniul fostei Scanteia, inclusiv imobilele de care dispunea, a fost luat de alte persoane, redactia "ramanand doar cu pixurile in mana". Un alt moment crucial a fost debarcarea in 1991, a fostului director Darie Novaceanu. Popescu sustine ca, impreuna cu Dumitru Tinu - care a "tradat" cauza Scanteia - au castigat incet-incet pozitii ferme in redactie si au reusit sa orienteze ziarul spre centru si sa-l transforme intr-o publicatie independenta si foarte influenta, in ciuda presiunilor mari la care au fost supusi.

Activitatea lui Dumitru Tinu in domeniul privat a fost destul de restransa, dar bine tintita. Dupa moarte, a lasat ca mostenire o avere impresionanta pentru un simplu gazetar cu functii de conducere. El aparea ca actionar alaturi de mai multi colegi de la Adevarul la o firma de publicitate infiintata inca din 1991 - Colosal Import Export. La fel, aparea actionar la firma Ecopress Marul de Aur, firma care opera cazinoul "Marul de Aur" de pe Calea Victoriei. Si nu in ultimul rand, Tinu a ocupat incepand cu martie 2001 o functie in consiliul de administratie al Societatii Companiilor Hoteliere Grand, firma care opereaza hotelul Marriott. Toate acestea in timp ce conducea din functia de director cotidianul Adevarul unde achizitionase de-a lungul anilor pachetul majoritar de actiuni.

Ovidiu Ioanitoaia

A absolvit Institutul de Limbi Straine, si pentru ca a fost repartizat profesor intr-un sat, s-a angajat la ITB unde a lucrat o vreme ca taxator si controlor. A ajuns intr-un post in care facea traduceri pentru ITB. A debutat in '67, chiar de Craciun, in ziarul Sportul, dupa ce a trimis un articol prin posta. A fost angajat la Sportul pana in '71, cand si-a urmat iubita in Statele Unite. "Mi s-a oferit sansa sa conduc un magazin, dar nu aveam tangente cu comertul, asa ca m-am intors dupa 7 luni". Sa pleci si sa te intorci in aceea vreme din SUA era mai mult decat dubios - atat pentru organele Securitatii, cat si pentru prieteni si colegi.

Un an a stat fara nici un loc de munca, dreptul de semnatura ii fusese suspendat. A fost angajat in '73 de catre Paunescu la Flacara, unde a lucrat fara drept de semnatura pe un post de corector. Dupa un an a fost angajat ca redactor, si a lucrat in acel post pana in '86. Din '85, Paunescu a fost dat afara de la Flacara, fiind indeaproape supravegheat din cauza anturajului sau cu Ion Iliescu. La ziua lui Paunescu, Ioanitoaia a fost fotografiat de Securitate dand mana cu Paunescu in curtea din fata casei sale, fotografie care l-a dat afara si de la Flacara.

La acel eveniment se vorbise politica si se credea ca si Ioanitoaia face parte din gruparea Iliescu. A fost reangajat in presa, la Sportul, numai dupa ce a murit seful Sectiei de Presa, organ al statului care controla toate miscarile presei din Romania. A pus pe picioare doua reviste editate de Sportul - Olimpica si Fotbal. Revolutia l-a prins la revista Fotbal, deja ca jurnalist sportiv consacrat. A devenit purtator de cuvant al Federatiei Romane de Fotbal.

Nu a reusit sa privatizeze ziarul Sportul, care apartinea ministerului, asa incat a scos in '91 un ziar nou - Sportul Romanesc, cu finantarea lui Mitica Dragomir. In '97 aveau 90.000 tiraj. Fostul ziar Sportul s-a privatizat in sfarsit si a fost redenumit Gazeta Sporturilor, ajungand in cele din urma in trustul lui Dan Voiculescu. In paralel cu munca de gazetar de presa scrisa, a pornit in '95 emisiunea Procesul Etapei la Pro TV. In '97 redactia ziarului Sportul Romanesc s-a certat cu Mitica Dragomir si a migrat in grup spre un nou ziar sportiv - Pro Sport.

Si ziarul acesta a fost adus la 80.000 tiraj. Ultima mutare a redactiei de sport a fost in 2003, catre Gazeta Sporturilor, tot in grup. "Am luat doua ziare de la zero, am format o echipa, cu trei sferturi din ei lucrez de 14 ani." Ioanitoaia ne-a declarat ca presiunile in aceasta parte a presei nu au fost chiar atat de mari, dar nici castigurile financiare: "sportul este un segment de presa special, nu are acelasi impact politic."

Ioanitoaia nu s-a dezvoltat foarte mult pe directia afacerilor. Detine doua companii de editare a cartilor (Press Star si Sport Net) si doua firme de prestari servicii din domeniul radio si televiziunii (Press Line si TOI Media Sport).

Mihai Tatulici

A debutat in presa ca elev in 1966, la un ziar din judetul Suceava. In '68 scria la revista Universitatii Al. Ioan Cuza, Alma Mater, unde a ajuns chiar si redactor sef. In '70 ajunge la Viata Studenteasca. In '71, dupa terminarea facultatii, este pescuit de Nicolae Stoian la Viata Studenteasca, la sectiunea Reportaj. "Acolo am invatat jurnalistica si daca unii dintre noi am supravietuit dupa '89 este datorita activitatii din revistele studentesti".

Ajunge secretar general de redactie in '79, dar este dat afara. Nu pentru fronda anticomunista, ci pentru ca se afla la al treilea divort si nu avea o viata morala exemplara. Pentru putin timp scrie scenarii pentru studiourile Sahia, scrie carti si colaboreaza la Radio. In '80 ajunge realizator la TVR, unde lucreaza fara intrerupere pana in '89.

Revolutia il prinde facand emisiuni pentru tineret la TVR. Este etichetat drept prietenul lui Nicu Ceausescu si are probleme in primele zile. Si totusi depaseste acest gen de probleme, iar pe 15 ianuarie inventeaza programul 2 al TVR, unde i se da mana libera. Primul sau succes a fost "Veniti cu noi pe programul doi", la care a inregistrat rating de 46%. Un alt program lansat este "Revolutia romana in direct". "Dupa '93 m-a pasionat marketingul TV, am fost specializat in mai multe randuri, din '90 pana in '93 de catre postul german ZDF."

Tatulici pune bazele postului Tele 7 ABC de unde in '95 demisioneaza pentru a se muta la Pro TV. "Din acest moment nu am mai lucrat ca angajat, mi-am facut propriile firme. In paralel cu Pro TV am deschis revista Privirea." In '96 fondeaza Clubul Roman de Presa. In acest moment este director de programe la Realitatea TV.

Tatulici are cateva companii lansate in domeniul media. Astfel, la revista Privirea detine majoritatea impreuna cu sotia lui. La fel si in cazul unei firme de productie cinematografica (N & T Trading). Detine apoi impreuna cu omniprezentul investitor media, Sorin Ovidiu Vantu, o televiziune ramasa la stadiul de proiect (G TV) si Mihai Tatulici Production (actionar majoritar Imola). Tatulici este coleg de Consiliu de Administratie cu Rosca Stanescu la Grupul Editorilor si Difuzorilor, si a investit bani intr-o firma de comert cu produse zaharoase (MCM Network) si o asociere cu trustul PRO in firma Mediafest.

Numele lui Tatulici a aparut intr-o depozitie la dosarul de crima organizata al fratilor Camataru. Ziaristul era acuzat in presa ca a participat la o operatiune de intimidare a unor parteneri de afaceri ai sotiei sale, operatiune unde au fost folositi recuperatori si unde Tatulici s-a folosit abuziv de calitatea sa de jurnalist.

Dan Voiculescu

Inainte de Revolutie a lucrat la ICE Dunarea si a fost director la controversata firma de comert exterior Crescent. Imediat dupa decembrie '89 devine un important si influent om de afaceri, motiv pentru care este suspectat ca si-a insusit bani din fondurile lui Ceausescu sau ale Securitatii. De altfel, ziarul Romania Libera a dedicat o serie de articole pe aceasta tema. Considerandu-se calomniat, Voiculescu actioneaza redactia in judecata si castiga procesul.

Prima tentativa de a se lansa in afaceri media o are in 1992 cand, la propunerea lui Dan Diaconescu si Marius Tuca (pe atunci angajati la Curierul National) infiinteaza saptamanalul Jurnalul de Duminica. Apar doar cateva numere si apoi acestia fondeaza, la inceputul lui '93, Jurnalul de Bucuresti. In vara lui '93, Voiculescu investeste in cotidianul Jurnalul National, proiect sustinut de catre Tuca si Diaconescu. La vremea aceea era singurul ziar cu tipografie proprie. Apar pe rand: Pretul Succesului, Sport 21, Matinal, Radio Romantic, Antena 1, Gazeta Sporturilor (unde aduce intreaga echipa a lui Ovidiu Ioanitoaia) si Saptamana Financiara.

Florin Bratescu a fost numit primul director la Antena 1 in semn de recunostinta pentru gestul lui Bratescu de a-l ascunde pe Voiculescu in timpul Revolutiei, in perioada in care acesta era vanat. In functii importante in trustul creat de Voiculescu s-au perindat personaje precum Costica Rotaru (actual adjunct la SIE) si Cozmin Gusa (politician PUR, PSD, PD si PIN).

Voiculescu declara ca priveste presa ca pe o afacere si nimic mai mult. Pe langa un puternic trust de presa, Dan Voiculescu a fondat o multime de afaceri in toate domeniile, cat si un partid - Partidul Conservator, fost Umanist. Imperiul sau financiar a fost subiectul mai multor anchete de presa.

Adrian Sarbu

Solicitarile noastre de a purta o discutie cu Adrian Sarbu s-au lovit de refuzul acestuia. Mai mult, purtatoarea de cuvant a mogulului de presa ne-a declarat ca Sarbu nu acorda interviuri din principiu, si ca nu poate raspunde nici macar la o lista de intrebari.

Sarbu nu a avut o activitate jurnalistica in timpul regimului comunist. A absolvit Academia de Teatru si Film, sectia regie de film. Declara ca a regizat pentru studiourile Sahia Film peste o suta de documentare si scurtmetraje. Fosti colegi de-ai sai ne-au declarat insa ca era un simplu operator care-si mai castiga existenta facand si fotografie. In timpul Revolutiei s-a aflat in mijlocul evenimentelor, foarte aproape de viitorii actori politici grupati in jurul lui Ion Iliescu.

A reusit sa filmeze numeroase scene sensibile, motiv pentru care a fost suspectat ca si-a negociat inregistrarile contra unui capital financiar si de relatii care l-a ajutat la startul in afaceri. Imediat dupa Revolutie s-a dovedit a fi bun prieten cu premierul acelor ani, Petre Roman. In '90 devine sef de cabinet al premierului Roman, apoi ocupa functia de secretar de stat pentru Mass-media in Ministerul Culturii. Sesizeaza potentialul afacerilor din domeniul media si pune bazele ziarului "Curierul National" - primul ziar privat - impreuna cu unul dintre fratii Paunescu si cu sprijinul catorva jurnalisti.

Renunta la aceasta investitie si se concentreaza pe construirea trustului Media Pro: pornirea agentiei de presa Mediafax, postul radio ProFM, televiziunea ProTV. In '98 cumpara studiourile Buftea, transformate in Studiourile Media Pro. Dezvolta o retea de ziare locale, reviste, tipografie si distributie de presa. Trustul sau a pus bazele unor pepiniere de formare de jurnalisti pentru nevoile interne - Universitatea Media, Colegiul si Institutul Pro. Sarbu se lanseaza in putine afaceri care sa nu aiba legatura cu mass-media, pleiada sa de firme gravitand in jurul imperiului media Pro. Zeci de firme deservesc acest imperiu, traind de pe urma mentinerii lui in viata.