"A suferit, asta este clar, dar pe de alta parte a avut mult curaj", a povestit fiul sau, Theodor (Toader) Paleologu. "Cu cateva ore inainte de moarte ne facea semne ca ne iubeste, ca ne saruta", si-a amintit fiul regretatului om de cultura. Alexandru Paleologu a murit impacat dupa ce s-a impartasit duhovnicului sau, preotul Dumitru Pintea. "O moarte dificila si totodata frumoasa, crestina", a descris Toader sfarsitul tatalui sau.

Alexandru Paleologu suferea de acum patru ani de cancer la pancreas. Apropiatii au spus ca trecerea in nefiinta era iminenta, scriitorul suferind mult, mai ales in ultima saptamana. "M-am pregatit sufleteste pentru aceasta despartire, mi-e mai mult grija de copilul meu, si de copiii surorii mele", a spus fiul scriitorului.

Un ultim omagiu

Realizatorul de televiziune Stelian Tanase se numara printre cei care au fost ieri in casa lui Alexandru Paleologu pentru a-i aduce un ultim omagiu. Tanase a publicat un volum de interviuri cu Paleologu in 1995 si a spus ca-i datoreaza totul omului de cultura care l-a ajutat intr-o perioada critica din viata sa. "Rolul lui, jucat cu stralucire, a fost sa creeze un pod intre marea cultura romana, asa cum a crescut ea organic, si noile generatii", a declarat Stelian Tanase. "Este o pierdere fara masura, realmente ireparabila", a conchis el.

Doliu pe Strada Armeneasca

Pe strada Armeneasca domnea linistea ieri dupa-amiaza. Geamurile casei, pe a careia sonerie sta scris "Alexandru Paleologu", erau larg deschise. "Da, aici locuia domnul scriitor", ne-a indrumat cineva. "Dumnezeu sa aiba mila de sufletul dansului, ca a fost om bun". Inauntru, lacrimi si durere. Familia scriitorului Alexandru Paleologu il plangea pe cel plecat dintre noi.

Un prieten apropiat se plimba agale pe coridoarele casei cu etaj. Avea ochii plini de lacrimi si vorbea cu capul plecat. "L-am crezut nemuritor. Parca si uitasem sau invatasem sa ignoram aceasta zi. E o pierdere grea pentru noi toti, prietenii sai. De fapt, nu mi-e teama sa spun ca este o pierdere grea pentru toata lumea." S-a oprit, a inceput sa planga, si-a luat haina si a coborat. S-a urcat cu greutate intr-o masina modesta si, inainte sa plece, a spus incet, parca doar pentru sine: "Dumnezeu sa-l odihneasca".

Trupul neinsufletit va fi depus duminica dupa-amiaza la Catedrala Patriarhiei Romane. Slujba va fi oficiata de Prea Fericitul Teoctist luni, la ora 12.30, iar inmormantarea va avea loc la Cimitirul Bellu.

O familie de vita nobila

Povestea Paleologilor a inceput acum sute de ani si continua cu Toader, care ii calca tatalui pe urme. Numele Paleologu apare pentru prima oara in secolul XI, la un general din Imperiul Bizantin, spunea chiar Theodor (Toader) Paleologu, fiul lui Alexandru Paleologu, intr-un interviu publicat anul trecut de revista "Lumea credintei".

La origini, numele a fost o porecla - "paleos" inseamna vechi, iar "logos", stiinta sau cuvant. Fiul lui Alexandru Paleologu a povestit ca familia sa se trage, probabil, "dintr-o familie genoveza combinata cu dinastia Paleologilor si care a primit in recompensa Insula Lesbos. Noi, de fapt, din Lesbos venim".

Pe linie materna, Paleologii moderni se trag din Brancoveanu, a mai spus Toader Paleologu, a carui familie este stabilita in Romania de la inceputul secolului XVIII. Pentru ca au fost repede asimilati de cultura romana, Paleologii se deosebesc de burghezia greaca din Romania, care a ramas multa vreme separata de restul populatiei, a explicat el.
"Sunt, in relatia cu tatal meu, ca un caine fidel, tampit si rau.

Musc pe oricine care are ceva cu el", spunea Toader, in gluma, anul trecut, raspunzandu-i lui Razvan Bucuroiu. "Dar cred ca intr-o familie ca a noastra continuitatea conteaza mai mult decat depasirea tatalui de catre fiu. Si pentru tata a fost ca o apasare prestigiul de care se bucura tatal lui, Mihail Paleologu, care era un mare avocat, dar si un interesant om politic", a adaugat el.

Familia Paleologu locuieste

intr-un imobil din zona Armeneasca-Sf. Silvestru din Bucuresti, cunoscandu-l bine pe parintele Galeriu, care l-a impresionat foarte mult pe tanarul Toader, educat in spirit crestin ortodox. Fiul lui Alexandru Paleologu a studiat in adolescenta la Paris, unde a plecat in 1990, apoi a devenit profesor in capitala Frantei. A predat, de asemenea, filosofie politica in SUA - la Boston si in Indiana - si in Germania - la Berlin. In prezent, el se pregateste sa continue cariera de diplomat a tatalui - asteapta confirmarea pentru a fi trimis ambasador in Danemarca.

La 20 de ani s-a cununat cu Sarah, o frantuzoaica de origine libaneza. Cei doi au un baiat, botezat cu numele strabunicului sau, Mihail. Alexandru Paleologu a fost mason, insa fiul sau a declarat pentru "Lumea credintei" ca nu face parte din Masonerie. "Pe mine nu m-a tentat aceasta problema si pentru ca mi se pare ca avem destul in ortodoxie pentru a cauta alte experiente", a spus Toader Paleologu. In schimb, ca toti barbatii din familie, fiul lui Alexandru Paleologu este atras de politica pentru care simte ca are "un fel de vocatie genetica". (Alex Ulmanu)

Liberal prin definitie si ambasador al "golanilor"

Unul dintre seniorii PNL, Alexandru Paleologu era o autoritate intelectuala pentru Partidul Liberal. De altfel, a candidat pentru Senatul Romaniei sub sigla PNL si a fost senator neintrerupt din 1992 in 2004. Fara a fi un politician de prima linie, care sa se implice in viata de partid, Paleologu a fost un liberal prin definitie. Si-a inceput viata politica impreuna cu un alt intelectual, Nicolae Manolescu, la Partidul Aliantei Civice, dupa care a trecut la PNL.

Paleologu a fost numit imediat dupa revolutie ambasador al Romaniei la Paris, dar a demisionat la scurt timp dupa mineriada din
13-15 iunie, criticand actiunile fostului presedinte Ion Iliescu. In timpul demonstratiilor din Piata Universitatii s-a declarat ambasador al "golanilor". A mai fost diplomat si pe vremea monarhiei: intre 1946 si 1948 a fost "Atasat de legatie la Ministerul Regal al Afacerilor Externe al Romaniei".

Paleologu este prima personalitate care si-a recunoscut colaborarea cu Securitatea. A facut aceasta dezvaluire intr-un volum de convorbiri cu Stelian Tanase si si-a cerut iertare public. El a povestit ca a recurs la colaborarea cu Securitatea ca urmare a presiunilor la care a fost supus in timpul detentiei. A facut puscarie politica timp de 5 ani, din 1959 pana in 1964, cand a fost eliberat prin gratiere desi fusese condamnat la 14 ani de munca silnica.

Colaborarea a mai fost facuta publica inca o data in preajma alegerilor din 2000, cand CNSAS dadea publicitatii, la sfarsitul lui noiembrie, lista cu colaboratori, iar Paleologu aparea alaturi de o alta figura reprezentativa a PNL, Mircea Ionescu Quintus. Paleologu s-a simtit nedreptatit atunci pentru ca CNSAS publicase lista inainte cu cateva zile de scrutin, lucru care in opinia sa influenta votul.

Vorbe de spirit

Citeste si:

Eu mi-am permis, la diverse varste, foarte mari licente. Am umblat multa vreme in blugi, cu o camasa descheiata la gat si cu geaca. Am umblat si descult, in plin Bucuresti, prin fata AthenŽe Palace-ului. Imi faceam gustul meu, nu ma luam dupa ce faceau altii si nu tineam la nici un fel de rigoare.

Telefonul mobil: toata lumea vorbeste la telefon, dar nimeni nu mai vorbeste cu celalalt si aproape nimeni nu mai are ceva de spus. Telefonul mobil este moartea bunei-cuviinte; poti fi gasit oricand si oriunde, inclusiv pe tucal. (Din volumul "Alexandru Paleologu in dialog cu Filip-Lucian Iorga: Breviar pentru pastrarea clipelor", Humanitas, 2005)

Carti

> "Spiritul si litera. Eseuri critice", 1970
> "Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu", 1978
> "Souvenir merveilleux d’un ambassadeur des golans" ("Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor"), Paris, 1990, traducerea romaneasca a aparut in 1992
> "Sfidarea memoriei", 1995 (un dialog cu Stelian Tanase)
> "Despre lucrurile cu adevarat importante", 1999
> "Breviar pentru pastrarea clipelor", 2005 (un dialog cu Filip-Lucian Iorga).

Premii

> Distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor, prima data in 1970, pentru volumul de debut, "Spiritul si litera"
> Premiul de Excelenta in Cultura Romana, acordat de Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arte si grupul de presa "Curentul", sub patronajul Presedintelui Romaniei, decernat in anul 2000
> Premiat cu trei zile inainte sa moara de catre Ministerul de Externe pentru cariera de diplomat.

Sarm si nonconformism

In inchisoare, isi punea batista la zeghe

Alexandru Paleologu s-a nascut pe 14 martie 1919, in Bucuresti, "intr-o casa care mai exista si acum, cu etaj, cu caramida aparenta rosie si cu balcoane", dupa cum isi descria scriitorul casa natala, in ultimul volum sau volum, "Breviar pentru pastrarea clipelor", aparut in 2005. Tatal lui Alexandru Paleologu a fost avocat, deputat PNL in perioada 1928-1931 si 1932-1933 si secretar general in ministerele Justitiei (1930-1931) si Finantelor (1932).

Cele mai dragi amintiri din copilarie sunt de la conacul de la Blanzi, din Moldova, dupa cum i-a povestit lui Filip-Lucian Iorga, in "Breviar pentru pastrarea clipelor". "Eu am ramas faimos dupa ce m-a intrebat odata tata, in timp ce eu stateam: "Ce fai, domnule, de ce nu te joci?" si eu i-am raspuns ca "Ma joc de-a statuia". Ca sa te joci bine, nu ai nevoie decat de mintea ta." A iubit taranii si la propriu, si la figurat. "Am spus-o de multe ori, riscand chiar sa fiu acuzat de nationalism (...), cele mai frumoase femei din lume sunt tarancile romance".

Volumele de memorialistica au fost concepute in captivitate

Regretatul scriitor a absolvit Facultatea de Drept din Bucuresti in 1943, apoi a fost referent in Comisia romana pentru aplicarea armistitiului (1944-1945) si atasat pe legislatie in Ministerul Afacerilor Straine, pana in 1948. In acelasi an s-a inscris la Facultatea de Teatru, sectia Religie si Teatrologie, dar a renuntat in anul urmator.

In perioada 1959-1964 a fost detinut politic. "Cam tot ce am scris si am publicat a fost gandit, gestat si memorat in timpul puscariei; de altfel, carti nu am publicat decat dupa ce am iesit de acolo, deci dupa 45 de ani", marturisea scriitorul. Alexandru Paleologu a publicat eseuri, critica literara si memorialistica. Potrivit informatiilor oferite de Uniunea Scriitorilor (US), Alexandru Paleologu a debutat la editura Uniunii, Cartea Romaneasca, unde a fost si redactor in perioada 1970-1976.

A fost membru Uniunii din 1972. Primul sau volum de studii si eseuri a aparut in 1970 si se numea "Spiritul si litere". Potrivit directorului de comunicare al Uniunii, Horia Garbea, cea mai importanta carte a lui Alexandru Paleologu a aparut in 1978: "Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu". E singura interpretare ezoterica a operei sale. A fost primul care a dezvaluit ca Sadoveanu era mason. De altfel, insusi Paleologu a facut parte din Masonerie.

Eleganta desavarsita, evlavie si dragoste de arta

Eseistul Dan Ciachir l-a cunoscut in anii ‘70. "De la el am invatat cum sa ma imbrac, faptul ca la coniac nu accepta decat cafeaua. De la el am invatat sa-l iubesc pe Mozart si sa n-am complexe fata de Occident", a povestit eseistul. Dan Ciachir isi aminteste ca Alexandru Paleologu nu a renunta la eleganta nici la inchisoare, unde purta batista la buzunarul uniformei in dungi, "asa cum si-ar fi pus la costum, la Capsa".

Paleologu a fost un adept al monarhiei si un promotor al ortodoxiei, si pretuia toate domeniile artistice. Iubea cinematograful, teatrul, mai ales pe Shakespeare si pe Caragiale, adora muzica lui Mozart si tablourile lui Theodor Pallady. Savura trabucele intr-un ritual aparte, inmuiate in whisky, si fuma Marlboro, a mai povestit Ciachir.

Intre primii vamaioti

Alexandru Paleologu a fost, alaturi de Steinhardt, unul dintre cei care au transformat Vama Veche si 2 Mai din sate pescaresti in statiuni de vacanta pentru nudisti, in anii ‘48 si ‘49. Ciachir a povestit ca l-a vizitat la 2 Mai si ca scriitorul isi pastra eleganta si fara costum si cravata.

Un dandy din alte vremuri

Cei care l-au cunoscut spun ca Paleologu, de o curtoazie desavarsita, avea mare succes la femei in tinerete. Era considerat un adevarat dandy. "Aceasta formula m-ar fi flatat, fara sa o aprob, acum vreo 30-40 de ani", marturisea el in "Breviar...". "Acum, mi-e destul de indiferenta. (...) Nu orice caraghios e un dandy, iar cel care cauta cu orice pret sa fie unul, devine, de fapt, un caraghios. Un dandy preocupat exclusiv de efectele pe care le produce e, categoric, o hahalera."