Cunoscutul regizor documentarist si scriitor Grid Modorcea a fost atras, la un moment dat, in Gruparea Brancusi. Cerandu-i date despre aceasta grupare, Grid Modorcea a refuzat, pe motiv ca nu vrea sa rascoleasca momente legate de "acesti monstri". In cele din urma ne-a pus la dispozitie una din cartile sale in care dezvaluie modul de operare a gruparii, carte cu titlul "Apocalipsa dupa Brancusi", din care ne-a dat dreptul de a cita. Informatiile sunt cutremuratoare si ne fac inca o data sa ne intrebam de ce autoritatile stau cu mainile in san si refuza macar sa faca verificarile de rigoare pentru a "calma piata". Exista voci care chiar nominalizeaza functionari din Politie si Parchet care i-ar proteja pe membrii acestei grupari. Nu pare imposibil, din moment ce de ani in sir, dosarele in care acestia sunt cercetati se plimba dintr-un birou in altul. Dar pana la verificarea acestor informatii sa vedem cum opereaza gruparea mai sus amintita.

CARTI SI ALBUME.

Conform lui Grid Modorcea si nu numai lui, principala metoda a gruparii de a "autentifica" lucrari pe care le atribuie lui Brancusi consta in sponsorizarea sau convingerea unor scriitori de a le mentiona piesele in carti si albume de specialitate. Modorcea s-a simtit folosit si a demarat investigatii proprii, in momentul in care, sustine el, i s-au oferit mii de dolari pentru asa ceva. Modorcea mai acuza si faptul ca numele sau si ale altor persoane avizate au fost folosite pentru a da greutate evaluarilor facute pentru anumite lucrari atribuite lui Brancusi "iata-ma pe lista "marelui expert" (referire la personajul care face expertizele – n.n.), care s-a folosit si se foloseste in continuare de toti oamenii de buna credinta, incepand cu Gheorghe Manea si terminand cu dl Adrian Bogza, omul de afaceri din spatele lui. Si asta se intampla pentru ca el se afla in posesia illegala a lucrarilor si atunci, noi, ceilalti, il slujim pe Brancusi, il slujim de-a surda si pe el. (...)

Mi s-au oferit zece mii de dolari si o madona din marmura alba, semnata "C. Brancusi", daca la editia a doua a cartii "Brancusi inainte de Brancusi", recte cartea de fata, elimin aceste Note, care se pare ca le strica unora jocurile", scrie Modorcea. In aceeasi carte, Modorcea mai dezvaluie un amanunt relevant pentru modul in care se opereaza, cel aratat cu degetul fiind acelasi expert care a "autentificat" sculpturile: " El se afla si in spatele afacerii "Albumul Brancusi-capodopere necunoscute", pe care intentioneaza sa-l scoata Academia Romana (vezi detalii in textul domnului Barbu Brezianu). Si la ce s-a gandit falsul expert: pentru a da prestanta "Albumului", prefata trebuie scrisa de C. Antonovici (colaborator de-al lui Brancusi, decedat in urma cu cateva luni – n.n.)!

Dar C. Antonovici se afla intr-o situatie tragica. Atunci ce credeti ca a mai ticluit? A scris el o prefata "Sculptura lui Brancusi din anii formarii in Romania" si a trimis-o la New York prin fax (de la firma lui A. Bogza) lui Vlaicu Ionescu, nostradamologul, si acesta s-a folosit de intimii lui C. Antonovici, printre care si Alexandru Gotea, caruia i-a spus ca eu il rog sa se duca la C. Antonovici si sa obtina semnatura pe "prefata" trimisa chipurile de mine. Ceea ce s-a si intamplat, desi Antonovici s-a lasat greu de convins. Nu-i mirosea lui bine. Cand, intamplator, am vorbit cu Al. Gotea la telefon si mi-a spus: "Ai primit Prefata semnata de C. Antonovici?", am ramas uluit. Apoi, cand a venit el in tara si mi-a dat detalii, l-am pus fata in fata cu A. Bogza, care a confirmat potlogaria".

BRANCUSI, INTERMEDIARUL.

Unul dintre cei care au facut afaceri cu gruparea Brancusi este si sculptorul de talie internationala Florin Codre. Acesta ne-a marturisit, plin de indignare, ca l-a cunoscut pe Adrian Bogza printr-o stra-stranepoata de-a lui Brancusi. Afinitatile dintre sculptor si "colectionar si iubitor de arta" s-au concretizat in "afaceri". Sculptorul a incheiat un contract cu una dintre firmele lui Bogza, in baza careia ii oferea acestuia in exploatare utilaje agricole noi (combine si tractoare Klaas), in valoare totala estimata la peste un milion de dolari, in timp ce firma lui Bogza se obliga sa achite anual suma de 100 de mii de dolari. Din 2001 pana in prezent, sculptorul arata ca nu a primit decat… 7.500 de dolari. Se obtin doua titluri executorii de 170.000 de dolari, titluri care se pun in executare in 2004 prin poprirea tuturor conturilor bancare din Bucuresti.

Rezultatul: 620.000 lei gasiti in conturi! Societatea sculptorului a cerut falimentul firmei lui Bogza, iar in momentul in care a incercat sa-si recupereze utilajele din camp au fost luati la goana de "baieti de baieti". Mai mult, exista marturii, date in fata notarului public, prin care se arata ca utilajele lui Codre sunt folosite drept magazii pentru piese. In ceea ce priveste punctul de vedere al sculptorului vizavi de operele "comercializate" de gruparea Brancusi, acesta se poate rezuma intr-un singur cuvant: "escrocherii".

PROTEST FARA ECOU.

In 2000, numerosi sculptori, pictori si critici de arta au lansat un "Apel catre Ministerul Culturii, Dlui Ministru Ion Caramitru", apel pe care il redam in continuare: "In ultimii ani s-au petrecut lucruri de o extrema gravitate, care au drept scop compromiterea, pentru meschine interese materiale, a celui mai mare si mai reputat artist roman din acest secol: Constantin Brancusi. Contestarea autenticitatii Domnisoarei Pogany, incercarea de a impiedica achizitionarea, de catre Muzeul National de Arta, a Supliciului, precum si trista istorie a "restaurarii" Coloanei... sunt, de acum, fapte de notorietate publica. Alaturi de acestea, de o buna bucata de vreme, sunt prezentate publicului 17 sculpturi, falsuri grosolane, care nu se ridica peste nivelul produselor de artizanat kitsch, pe care "des-coperitorul" lor, dl Lucian Radu Stanciu, cercetator la Institutul de Sociologie, le promoveaza drept opere autentice ale lui Brancusi, le insoteste cu "certificate de autenticitate" (in virtutea carui drept si a carei competente!?), le face publicitate prin mediile audio-vizuale si scrise, incercand insistent sa le impuna si in strainatate.

De altfel, una din aceste "sculpturi" a ajuns deja in Peru, constituind, in momentul de fata, obiectul unui dosar aflat la Ministerul Afacerilor Externe. In conditiile in care statul roman poseda, din pacate, putine opere de Brancusi, recunoscute si apreciate de catre toti specialistii din tara si din lume, invadarea pietei cu astfel de falsuri grosolane, cum sunt cele vehiculate de dl Stanciu, asociate si cu lipsa de reactie a institutiilor specializate, risca sa arunce o umbra de indoiala chiar asupra lucrarilor autentice. Recomandandu-se drept "expert autorizat al Ministerului Culturii" – titulatura care figureaza chiar si pe stampila sa – si al Ministerului de Justitie (abilitat nu se stie in baza carui temei), dl Lucian Radu Stanciu aduce un grav prejudiciu artei romanesti, un la fel de mare prejudiciu moral Ministerului Culturii, in al carui nume se manifesta, si breslei de specialitate, a criticilor si istoricilor de arta, pe care incearca sa-i intimideze si sa-i faca inofensivi, hartuindu-i juridic si inventandu-le tot felul de vini care nu sunt altceva decat delicte de opinie.

COMPETENTA MINISTERIALA.

Credem ca este de datoria si de competenta d-voastra, dle ministru, de a gasi cat mai grabnic o cale legala pentru oprirea acestei agresiuni fara precedent asupra artei romanesti, a patrimoniului, in general, si asupra publicului care, in urma contactelor mediatice repetate cu aceste obiecte sordide si fara nici o valoare artistica sau documentara, risca sa le includa, prin uz si prin insistenta, intr-un repertoriu de imagini care deformeaza insasi perceptia si intelegerea operei lui Brancusi". Evident, nimeni nu a miscat un deget pentru a verifica cele semnalate de aceasta pleiada de nume grele ale artei din Romania printre care enumeram pe sculptorul Mircea Spataru, rectorul Universitatii de Arte Frumoase din Bucuresti, pe Barbu Brezianu, critic, istoric de arta, Sultana Maitec, pictor, Vasile Gorduz, sculptor, Florin Codrescu, sculptor si criticul si istoricul de arta, director adjunct al Institutului de Istorie a Artei "G. Oprescu", Gheorghe Vida si presedintele Uniunii Artistilor Plastici, sculptorul Titi Ceara.

Afacerea "Negresse", paravan de stors miliarde

INSEMN. Specialistii brancusologi sustin ca opera "Negresse" este atestatade dedicatia sculptorului pentru parintele Ioan Codrin
Gruparea Bogza si-a rezervat un loc si in baza de date a Garzii financiare o data ce autoritatile fiscale au demonstrat scoaterea banilor negri pe baza operelor de arta a caror originalitate este pusa sub semnul intrebarii.

Citeste si:

Dosarul instrumentat de comisari la inceputul anului trecut poarta numele de "Negresse", numele unei sculpturi celebre a marelui Constantin Brancusi. Pe scurt afacerea ilegala in urma careia bugetul statului a fost fraudat a constat intr-o pseudovanzare a operei Negresse (despre care nu se stie daca este originalul) catre propria societate comerciala. Potrivit rapoartelor Garzii Financiare, incepand cu luna septembrie a anului 2000, familia Bogza (tatal – Alexandru si fiul – Adrian) au pus in aplicare un mecanism financiar-contabil prin care sume mari de bani ori active au intrat in propriile buzunare sau in proprietate personala. Ambii actionari ai SC Delta Telecom SA Bucuresti (al carui obiect de activitate este comertul cu produse agricole!) au inceput aplicarea retetei de succes o data cu o tranzactie originala intre Alexandru Bogza si societatea Delta Telecom.

"Este vorba in esenta de vanzarea sub forma de marfa a unei sculpturi din marmura atribuita marelui artist roman Brancusi, intitulata "Negresse". Tranzactia a avut la baza un contract de vanzare-cumparare a sculpturii la un pret de 1.860.000 de dolari americani si mai multe clauze", se arata in raportul Garzii Financiare. Conditiile contractului erau ca plata catre proprietar sa se faca cu un avans de 60.000 de dolari si diferenta de pret sa fie platita in rate pana la data de 31 decembrie a anului trecut. Daca cele doua conditii contractuale nu erau respectate de firma fiului sau, Alexandru Bogza putea sa-si recupereze opera de arta.

UITE FALSUL, NU E FALSUL!

Toate sursele veridice de informare atesta faptul ca celebra opera "Negresse", atribuita lui Constantin Brancusi, nu exista. Potrivit surselor din mediile criticilor de arta brancusiana sculpura in marmura numita "Negresse" nici nu face parte din opera sculptorului roman. Unul dintre reputatii brancusologi romani ne-a declarat, sub protectia anonimatului, ca Brancusi a realizat o singura opera asemanatoare ca nume, intitulata "Negresa blonda", dar care, ca mai toate operele marelui sculptor, se regaseste in marile colectii occidentale. Surse din interiorul Garzii Financiare sustin ca la vremea instrumentarii dosarului de evaziune fiscala si comisarii au intrat in posesia informatiilor ca Negresse, pe baza careia s-au efectuat operatiuni financiare fictive, nu avea in clin si in maneca cu numele lui Constantin Brancusi. Numai ca din lipsa de fonduri, institutia statului nu a putut insa stabili exact acest lucru prin intermediul unei expertize de specialitate.

REALITATE. Valoarea operei artistice a lui Constantin Brancusi, compromisa pe pietele internationale de teama falsurilor

MILIARDE NEGRE. Rapoartele comisarilor arata ca, desi sculptura a fost evaluata la suma de 1,9 milioane de dolari in evidenta contabila a firmei, obiectul de arta a fost inregistrat la diverse valori ce coincid cu avansurile de Trezorerie care au intrat in posesia administratorului Adrian Bogza. Concluzia la care au ajuns anchetatorii a fost aceea ca, de fapt, gaselnita cu tranzactia "Negresse" a avut la baza acoperirea unor avansuri de trezorerie ridicate de Adrian Bogza pana la data incheierii contractului cu tatal sau, sume care s-au ridicat la o valoare de 12 miliarde de lei. Ulterior, ancheta a demonstrat ca, pe seama sculpturii, administratorul Delta Telecom a continuat ridicarea avansurilor de inca noua miliarde de lei.

Potrivit anchetei institutiei de control financiar, culmea ingineriei a constat insa in faptul ca, "pe seama aceleiasi tranzactii, Adrian Bogza stinge una dintre ratele pentru sculptura prin trecerea de la firma Delta in proprietatea tatalui sau a Fabricii de Nutreturi Caracal, valoarea FNC-ului fiind de 4,5 miliarde de lei. Spectacolul ingineriilor se termina in ultima zi a anului trecut, cand sculpura revine in proprietatea lui Alexandru Bogza, si asta pe motiv ca intelegerea contractuala dintre parti nu a fost respectata. Ulterior, in Adunarea Generala a societatii Delta Telecom din luna decembrie a anului trecut s-a hotarat ca sculpura sa devina aport la majorarea capitalului social, aceasta fiind evaluata in acte la o valoare de 63 miliarde de lei.

Concluzia investigatiilor efectuate de comisii Garzii Financiare a fost aceea ca familia Bogza a reusit folosindu-se ilegal de paravanul unei sculpturi controversate sa transfere in proprietatea sa atat suma de 21 de miliarde, cat si silozul FNC din Caracal.

Expertul: "Este dreptul meu la opinie"

Jurnalul National: Domnule Lucian Radu Stanciu, in urma cu aproximativ trei ani de zile un grup format din zeci de critici de arta si sculptori au inaintat un protest deschis Ministerului Culturii prin intermediul caruia erati acuzat ca prin activitatea dvs. de evaluare a operelor de arta indeosebi ale operelor atribuite lui Constantin Brancusi autentificati sub stampila Ministerului Justitiei, institutie de autorizatia careia va bucurati, falsuri grosolane pe care le atribuiti marelui sculptor roman.

Lucian Radu Stanciu: Domnule, ce pot sa spun este ca cei care au facut demersul respectiv au fost instigati de faimosul critic de arta, negustor si atoatestiutor, domnul Pavel Susara, care s-a dus cu o lista ca in perioada stalinista. Ca vezi doamne ca nu exista Brancusi si foarte multi oameni, luati prin surprindere, sau cu un discernamant redus au semnat acel protest in mod automat.

Adica daca n-ai vazut piesa de arta, daca n-ai pipait-o, poti sa fii cel mai mare critic de arta ca nu faci doi bani. Mai mult nici nu se vorbea despre vreo piesa de arta concreta. Era doar o instigare abstracta. Din partea cui? Din partea lui Pavel Susara, marele falsificator al Cocosului de la Cotroceni din 11 septembrie 2001, cand s-a dus la Cotroceni cu un Cocos de doi metri fals pe care l-au expus cu toata banda de insotitori. Cu Radu Ionescu, fost puscarias, care conduce Alis-ul. Si a venit Lucian Stanciu care le-a demonstrat ca cocosul ala este un fals ca l-au facut pe Iliescu sa se ia cu mainile de cap. Pana la urma n-au avut ce face si au declarat, ma refer la Brezeanu si Radu Bogdan ca s-au in-selat cu autentificarea lucrarii.

Este posibil sa va fi inselat vreodata in legatura cu autenticitatea vreunei lucrari Brancusi?
Aratati si mie in cazul meu o situatie in care un expert, studiind lucrarea X, pipaind-o, a spus: "Domnule asta nu e buna si uite de ce". Si chiar daca lucrarea nu este buna si Stanciu nu se pricepe sau a gresit tot este posibil sa nu fie vorba despre un fals. Poate fi o copie, poate fi scoala Brancusi de alt autor, sunt sapte mii de variante. Chiar domnul Modorcea pe care l-ati citat dvs. in ancheta, care este un pic paranoic, are mai multe variante. Dvs. ati publicat numai una. Varianta lui este ca a existat si o scoala Brancusi in epoca. Deci nu este nimic fals, este posibil sa fie o extindere a conceptiei si a creatiei lui Brancusi. Tot Modorcea a fost la Antonovici la New York, care a lucrat cinci ani cu Brancusi la Paris si i-a luat interviu in care spunea ca aceste lucrari sunt bune si le-am vazut in atelierul lui Brancusi.

Ati fost cercetat penal pana in momentul de fata pe baza unei expertize de autentificare pe care ati facut-o?
Nu! Am fost doar intrebat de autoritati in dosarul cu Adrian Bogza cu piesele lui. Una dintre ele nu are expertiza mea, iar cealalta are doar o atribuire, o expertiza de firma limitata, nu pe linie de tribunal. Am explicat ca in tot acest caz ca am dreptul la opinia mea de profesionist care poate fi corecta sau gresita. Dar este dreptul meu la opinie conform codului civil.

Da intrebarea mea este ca de ce statul nu se ocupa de "Brancusii" pe care ii are in proprietate si se ocupa de "Brancusii" din colectiile particulare. Domnule, da’ poate Stanciu poate este nebun sau altul e nebun. Pe banii lor sunt nebuni. Dar e o treaba intre particulari. Sunt infinit de multe aspecte.
Ce pot sa va mai spus este o banda internationala care se ocupa de Brancusi care striga hotii! Astia nu au pipait niciodata vreo piesa de Brancusi si cu asta inchei!