Daca mergi cu masina si o silueta pe doua roti zboara pe langa tine cu viteza sunetului, aia e o "vitezista" japoneza. Daca ai impresia ca auzi focuri de obuz si alarmele masinilor incep sa se vaite, aia e toba de esapament a unui "chopper", uriasele motociclete de croaziera. Daca vezi un om calare pe o motocicleta subtirateca, plina de praf si de noroi, ai onoarea cu un "enduro", in fata careia o costisa de munte e o gluma buna. In lumea motociclistilor, fiecare e cu grupul lui, in care un anumit gen de motocicleta e considerat suprem. Nu se amesteca, dar se respecta.

La intalniri, aceste mini-festivaluri care celebreaza motocicleta, se aduna, insa, toti, pe principiul ca doua roti sunt intotdeauna mai bune decat patru. Dupa ce iesi de aici, parca incepi si tu sa crezi ca motociclistii: motorul inseamna libertate, iar masinile sunt doar niste "conserve pe patru roti".

In lipsa premierului Calin Popescu Tariceanu - un pasionat al motoarelor -, "bikeri" din toata tara au migrat, in weekend, spre campingul Darste, asezat chiar in buza Brasovului. Intalnirea de aici, organizata de clubul brasovean de motociclism "Bull Bikers", are loc anual. Putini sunt, insa, cei care stiu ca, spre deosebire de soferi, motociclistii se aduna regulat pentru a sarbatori existenta unui vehicul considerat de restul lumii nebunie curata. Politia ii tine la respect, pentru ca ii considera pericol public, oamenii de pe margine se uita la ei ca la OZN-uri.

Cand intri, insa, printre ei, iti dai seama ca sunt oameni obisnuiti, dar care au o pasiune pe care o poti intelege doar cand incaleci pe o sa si simti ca iti iei zborul. Portile campingului Darste erau, sambata, ca un paravan catre alta lume. Multimea de gura-casca privea cu jind la sutele de "motoare" care se scurgeau inauntru. Mai silentioase sau mai bubuitoare, conduse de pletosi rebeli, imbracati in piele, sau de oameni seriosi, cu nevasta in spate, siroiul de balauri de fier nu mai contenea.

La ora 12.00, insa, treaba a devenit organizata. A inceput parada prin Brasov. Oricine simte cum ii creste pulsul cand aude un motor turat la maximum, e normal sa fie impresionat de o motocicleta. Dar cand ai la un loc mai mult de o mie, care merg la defilare, ai parca de-a face cu un organism urias.

Timp de jumatate de ora, Brasovul a fost zguduit din temelii de cai putere facuti sa necheze la limita de sus. Choppere, de viteza, enduro, quad, ponosite sau ca scoase din ambalaj, cu steaguri amenintatoare si chiote razboinice, i-au facut pe brasoveni sa se opreasca pe trotuare si sa admire, ba chiar si pe soferi sa traga pe dreapta pentru poze. Din pacate, intaiul "chopperist" al tarii, premierul Tariceanu si Harley-ul sau, n-au aparut la parada, desi se zvonea ca nu o rateaza. Participase si in alti ani.

Dupa pranz, sub deviza "sa curga micii si berea", la Darste au inceput spectacolele individuale. Cei cu "chopper" (elicopter, in argoul american), motocicletele impunatoare si masive, dadeau clasa doar prin simpla lor prezenta, fie ca stateau calare pe vreun "porc" (motor de peste 1000 cmc), fie pe vreo "ruseasca" modificata dupa pofta inimii. Precum Lorenzo Lamas in "Renegatul", se plimbau prin camping, cu tobele duduind.

Citeste si:

Din punct de vedere estetic, ei erau cei mai excentrici: cu haina tocita din piele, cu plete sau barba, cu batic purtat banditeste pe cap, cu franjuri si zorzoane din metal, un "chopperist" si motorul lui sar in ochi de la o posta. "Cu un chopper, ai prestanta. Alea de viteza bazaie, plang, ale noastre bubuie. Una e sa treci ca tantarul pe sosea, cu o vitezista, alta sa defilezi cu chopper-ul si sa pornesti alarmele la masini. E o chestie de atitudine. Plus ca e mai confortabila decat o motocicleta de viteza", se lanseaza in teorii un grup de veneratori ai gigantelor motoare de croaziera.

Baietii care adora viteza si modelele japoneze nu s-au lasat mai prejos. Campingul s-a umplut de fum de cauciuc ars, de la figura numita "burn-out": tii frana strans si turezi la maximum, armasarul vrea sa o zbugheasca, dar nu face decat sa derapeze infernal, lasand pe asfalt pasta neagra de cauciuc topit de la frecare. Mai pe seara, tot dinspre grupurile de "viteziste", se auzeau parca focuri de arma. Asta pentru neinitiati. Era doar smecheria cea mai la moda in randurile motociclistilor de viteza.

Se incinge bine motorul, pe loc, la turatii tinute constant la cota de 18.000 (in comparatie, o masina normala are doar 8.000 de turatii), apoi toba de esapament se da in spectacol: se incinge atat de tare, cu tente spre incandescent, incat gazele iau foc la iesire, de unde naste sunetul de pusca si o flama demna de un avion de vanatoare.

"Asta nu poti s-o faci in oras, intre blocuri, ca vin jandarmii imediat: cred ca se trage!", explica fenomenul Marian, un motociclist pentru care viteza este un scop, nu un mijloc. "Eu atat vreau de la un motor! Sa mearga repede!", spune el si se mandreste cu recordul lui de 270 km/h, atinsi pe autostrada, desi este detinatorul bestiei numite R6 abia de doua-trei luni.

Spectacolul care a adunat cei mai multi "motoristi" sa se holbeze la marginea micii piste amenajate pe ciment a fost, insa, cel de "free ride", acrobatiile pe motocicleta. Celebrul, printre motociclisti, Tin Tin, calare pe o Honda CBR, si Catalin Corbea, "veteranul" cu un "enduro" KTM, si-au batut joc de gravitatie. S-au ridicat pe o roata, dar nu oricum, ci cu genunchiul pe sa sau cu picioarele peste ghidon.

Asa-zisa metoda "wheelie", dusa la extrem. Au mers in picioare, pe sa, au facut "burn-out". Tin Tin s-a dat in stamba cu specialitatea lui: "rolling stoppie" - ridicatul motocicletei pe roata din fata, cu fundul in aer, folosind frana de mana. Catalin Corbea, la cei 37 de ani cat are, rade cand il intrebi cum a ajuns sa struneasca motorul asa.

"Am motocicleta de la 14 ani, mi-a facut-o tata cadou. De atunci, n-am avut niciodata mai putin de 6 motoare. Si Atv, si chopper, si de viteza. Chestiile astea le-am invatat singur, pentru ca sunt foarte pasionat de ele. Motociclismul e o pasiune periculoasa. Stii, sunt oameni care iubesc pericolul, asta cauta, asta le place. Eu sunt unul dintre ei", nu stie Catalin sa-si puna altfel simtirile in cuvinte.