Joi a fost seara de folk masculin la Vama Veche. Trei barbati din trei generatii si tot atatea stiluri: Vasile Seicaru, Dinu Olarasu si Florin Chilian.

In debutul intalnirii, a venit cel mai tanar folkist: Florin Chilian. Daca ar fi fost sa dau crezare tuturor celor aparute in presa sau auzite despre el, mai ca n-as fi fost atenta la prestatia sa scenica.

CONTROVERSAT. Ba ca e arogant, ba infatuat, ba misogin, ba ca se "insoara" de vreo doua ori pe saptamana si, neretinand numele fetelor, le apeleaza "iubi" sau "pisi"... Dar mi-am zis ca profesionalismul n-are nimic de-a face cu omul din noi. Si asta m-a facut si mai atenta la ceea ce facea Chilian pe scena. Intr-un tricou rosu, inscriptionat cu CCCP, secera si ciocanul, autorul "Cantecului avocatului" (ala cu termopanele, tata!) a cantat despre curve, despre suflete de sluga, despre ziua de luni, care-i mai mereu "de cacat", a promis ca nu mai bea.

Cu spirit de fronda fata de tot ce-l deranjeaza. Dar a stiut sa fie romantic atunci cand a cantat "Ai grija de tine", "Undeva, la mijloc", "Chiar daca". Pe scena e jumatate in transa, jumatate lucid. Taie in carne vie, dar te si mangaie tandru cand te astepti mai putin. Chilian arunca spre public sageti inmuiate in venin sau in nectar. Poti spune orice despre el, numai ca te lasa indiferent nu. Nici debutantii nu s-au lasat mai prejos. Un tanar, pe nume Florin Mandru, zis Dudu, a urcat pe scena in carucior, cu chitara. A cantat doua piese, fiind urmat de o tanara la fel de talentata: Elena Sulea. Sensibili si puri ar fi epitetele pe care le-am atribui Elenei si lui Florin.

Citeste si:

MISIUNE. "Rog sa se consemneze numele debutantei Elena Sulea", a spus Motu

Dinu Olarasu a fost prezent la mai multe seri "Folk you!", dar multora dintre noi ni s-a parut ca recitalul de joi a fost cel mai izbutit. Spre finalul intalnirii, am aruncat un ochi printre spectatorii care au cantat cap-coada cantecele lui Vasile Seicaru. Nu mai e o surpriza faptul ca adolescentii stiu pe de rost versurile cantecelor de acum 20-30 de ani.

Dar pentru Seicaru a fost socant sa vada oameni parca rasariti din nisip cantand "O, biet actor, o, biet artist, rolurile mor, viata e un teatru trist". "La adio" a fost cea mai frumoasa urare de bun venit adresata de Vasile Seicaru folkului renascut pentru a nu stiu cata oara-n vara asta, cum bine a spus in Vama si o sa ne mai spuna Mircea Florian: "Podul de piatra s-a daramat/A venit apa si l-a luat/Vom face altul pe mal, in jos/ Altul mai trainic si mai frumos".