Intr-o vreme in care cercetarea romaneasca a ajuns din "obiectiv prioritar" un hobby pentru entuziastii stiintelor exacte, un profesor universitar de la Centrul pentru Fizica Atomica Magurele a reusit imposibilul. Ramas fara vedere in 1991, prof. dr. Ioan N. Mihailescu isi continua activitatea stiintifica la Institutului National pentru Laseri, Plasma si Radiatii.

Domnia sa este si profesor la Facultatea de Fizica, dar si detinatorul celui mai important premiu in domeniu, reusind in 1994 sa obtina distinctia "Galileo Galilei" ,conferita de Comisia Internationala pentru Optica. Profesorul este autorul a peste 600 de lucrari de specialitate.

Ultima imagine: o lumina intensa, rosie

Ioan N. Mihailescu s-a nascut pe 30 mai 1947, la Slatina. Este remarcat inca din studentie de marele profesor Ion Agarbiceanu si, la indemnul acestuia, se angajeaza la IFA Magurele. Erau anii de pionierat ai laserului romanesc cu dioxid de carbon.

Din 1972 si pana astazi, prof. Mihailescu este seful laboratorului de studiere a interactiunilor dintre laser - suprafata - plasma. "in anii '60, prof. Agarbiceanu a fost in Franta, isi aminteste Ioan N. Mihailescu. Acolo, a vazut primii laseri, a invatat multe, iar cand s-a intors in tara, a realizat si el primul laser romanesc.

Experienta a reusit, dar s-a intamplat si un mic accident hazliu: laserul a gaurit pantalonii profesorului si usa laboratorului. Astfel de lucruri se intampla des in experimente." Unele accidente, insa, au urmari tragice. in anul 1991, lucrand cu laseri, prof. Mihailescu isi pierde vederea.

Despre nefericita intamplare vorbeste putin. Nu ii place. Spera totusi, in adancul sufletului sau bun, ca intr-o buna zi, gratie noilor descoperiri ale medicinei, va putea vedea la fel ca inainte. "Ultima imagine pe care am avut-o a fost o lumina intensa, rosie, spune profesorul. De atunci, am fost prin spitale, am facut numeroase investigatii. Nimic. Nu m-am oprit insa din activitatea mea de cercetare, am invatat sa ma descurc singur. Particip la congrese stiintifice, ma intalnesc cu partenerii externi, invat, citesc. Viata mea continua."

Citeste si:

Cercetatorul se afla in permanenta in mijlocul unui colectiv de tineri specialisti, cu ajutorul carora isi duce la indeplinire proiectele si despre care spune ca sunt "ochii si mainile lui". Rodul studiilor facute in laboratorul de laseri de la Magurele isi gaseste aplicatii in medicina.

Un exemplu este aplicarea prin pulsiuni laser a unui strat foarte subtire de hidroxiapatita, o substanta specifica tesuturilor osoase si datorita careia implanturile ar putea fi mult mai bine suportate de catre organism.

Investitia statului la IFA - zero

Chiar daca, asa cum am aflat de la directorul institutului, dr. ing. Rares Medianu, "investitia statului in acest an a fost zero", strainii par sa fie interesati din ce in ce mai mult de activitatea specialistilor romani, in prezent aici derulandu-se proiecte finantate de Uniunea Europeana si NATO.

Din pacate, pentru membrii acestui contingent de elita al stiintei romanesti exista numeroase probleme de neimaginat pentru omologii lor de peste hotare: transportul spre locul de munca, salariile umilitoare, dispretul pe care autoritatile statului s-au obisnuit sa le arate de mai bine de 15 ani. inainte de 1989, cladirea impunatoare a institutului a castigat Premiul pentru Arhitectura, iar Centrul pentru Fizica Atomica era un campus demn de o tara occidentala.

Astazi, privit din exterior, IFA pare un atlet de performanta in zdrente. De pe cladire, au cazut cateva litere din numele prestigiosului bastion al invatamantului, iar locurile din jur par pustii. Totusi, inima cercetarii romanesti continua sa bata. Aceasta datorita oamenilor care muncesc de atatia ani la IFA.