Inundatiile din acest an au devastat zone intinse, au lasat oameni pe drumuri si au provocat zeci de morti. Ceea ce s-a intamplat nu poate fi pus numai pe seama stihiilor. Specialistii cred ca, inca din anii ‘90, se puteau face multe, insa nu a fost asa. Este vorba, in primul rand, de actiuni de prevenire sau de reducere a riscurilor. Rezultatele se vad acum.

Fug expertii, cade barajul, dispare padurea

Multe pleaca de la lipsa specialistilor in domeniul constructiilor hidrotehnice. Exodul lor a inceput in anii ‘90. Un fost absolvent de hidrotehnica, Sorin Paunescu, spune ca din promotia sa, 1985, in acest moment numai o persoana mai lucreaza in domeniu. Restul a luat calea strainatatii, mai ales in Canada, ori s-a orientat spre alte domenii. Omul lucra la ISPH (Institutul pentru Studii si Proiectare Hidrotehnice), cu un salariu de 30 de dolari.

Mai spune ca nici rapoartele pe care le faceau cei de la ISPH nu prea erau luate in seama. De exemplu, barajul de la Belci, de pe Trotus. Specialistii au facut un raport despre acesta in care atrageau atentia ca nu exista un grup electrogen pentru functionarea alternativa in cazul lipsei curentului electric. Raportul nu a convenit, li s-a spus chiar ca trebuie sa vina cu "solutii pozitive" pentru a le fi platita analiza. Consecinta: in 1991, viitura a distrus barajul si a ras efectiv un sat intreg, Slobozia de Bacau.

Una dintre cauzele inundatiilor, mai spune el, o constituie defrisarile necontrolate din ultimii ani. Sorin Paunescu afirma ca acest lucru a dus la inundatiile de la Voronet: "De dimineata pana seara nu auzi decat gaterele. Se taie padurea". Acesta mai spune ca nu exista date reale privind defrisarile. Conform presei centrale printre cei care au facut defrisari masive in Moldova sunt Omar Hayssam si Dumitru Sechelariu.

"Mii de miliarde de lei dirijati pe criterii de partid"

Ioan Oltean, fost ministru al mediului, afirma ca e imensa diferenta dintre fondurile alocate reducerii riscurilor de inundatii si cele pentru reconstructia zonelor afectate. In mandatul 1996-2000, doar o cincime din fonduri au fost alocate prevenirii, iar restul inlaturarii pagubelor, afirma el. In orice caz, sumele totale erau derizorii, declara parlamentarul.
Situatia s-a schimbat de la inundatiile din vara anului 2001.

Bani mai multi, dar ei s-au dus spre clientela PSD. "Lucrari de consolidare, reparatii de diguri. S-au dat fara licitatie, fie prin centrala Regiei Apelor, fie prin filialele din tara", a spus fostul ministru. Au primit fonduri membri ai PSD sau cotizanti la partid, a adaugat el. Este vorba de mii de miliarde de lei, inclusiv fonduri UE. Si in Transilvania, si in Banat, si in Olt, si in Muntenia, sustine parlamentarul. In Banat, au fost diguri care ani de zile nu au fost consolidate, baraje abandonate. "Avem atatea diguri care au cedat", spune fostul ministru. Sunt date ca si in Moldova s-au dat multe lucrari in domeniu unor firme ale PSD, sustine el.

LIPSURI

Nu sunt harti, barci, instructiuni, disponibilitate. Si asta in conditiile in care UE a avertizat asupra riscurilor

Ce s-a intamplat in Banat, Moldova si in sudul tarii, in ultimele luni, a dezvaluit un adevarat lant al slabiciunilor autoritatilor. La fel de corect este ca au fost oameni simpli care nici macar nu au luat in serios avertismentele, acolo unde ele au existat.

Lantul slabiciunilor

Specialistii spun ca nu exista o harta cu suprafetele pe care se intinde viitura, la diverse grade de risc. Aceasta ar cuprinde inclusiv zonele unde populatia s-ar putea refugia. Nici instructaje ale populatiei nu se
fac. Totodata, la primariile din localitatile aflate in zonele de risc nu exista nici macar o barca pneumatica sau indicatii pentru eventuale locuri de refugiu in caz de inundatii.

In unele locuri au fost probleme cu avertizarea populatiei. Sorin Randasu, sef operatiuni la Apele Romane, recunoaste ca sistemul de avertizare nu functioneaza. "Se transmit informatii de avertizare la inspectoratele judetene pentru situatii de urgenta. De acolo apar problemele. Primarii la care apoi ajung aceste avertizari nu tin cont de ele, nu le iau in seama. Clopotul de la biserica poate fi, in ultima instanta, un astfel de sistem de avertizare", spune el.

"Lucram la un proiect pentru imbunatatirea sistemului de comunicare." In privinta barajelor, Randasu sustine ca exista sisteme de avertizare sonore. Pe de alta parte, exista destule relatari potrivit carora unii au refuzat pur si simplu sa-si lase balta gospodariile, in timp ce altora nu le-a venit sa creada ca se va intampla ceva. In altele, a fost evident ca erau multe case construite in zona de risc, chiar sate intregi, spune Ioan Oltean, deputat D.A., fost ministru al mediului.

Citeste si:

Seful de operatiuni de la Apele Romane recunoaste ca s-au construit sate in zone de risc. Unul dintre exemple este Corbu Vechi, sat afectat de inundatii. Acesta a fost construit intr-un loc "unde nu avea ce sa caute", in zona unui dig pe Siret. "Este o chestiune veche", declara Randasu, care recunoaste ca sunt localitati aflate in zone de risc.

Avertismentul UE si exemplul Ungariei

La inceputul acestui an, Agentia Europeana de Mediu a publicat raportul "Schimbarile climatice si inundatiile in Europa". In raport, era prezentata o harta despre zonele cele mai afectate de inundatii si care pe viitor ar putea avea parte de acelasi tip de dezastre. Romania este una dintre tarile care ar fi trebuit sa se ingrijoreze de acest lucru. In special, conform raportului, pentru partea de nord-vest a tarii.
Raportul indica faptul ca printre zonele cel mai frecvent inundate se afla nord-vestul Transilvaniei si Ungaria.

In timp ce in Romania banii se duc pe proiecte care apoi ajung in ancheta PNA, in Ungaria a fost pus in miscare un plan national. Denumit "Vasarhely", planul este strategia guvernului de la Budapesta de prevenire a inundatiilor. O parte a proiectului pe Tisa va reduce nivelul apei in timpul inundatiilor cu 60 de centimetri. Acest lucru va fi posibil prin construirea unui rezervor pentru situatii de urgenta si a unui dig lung de zece kilometri, in sectiunea mediana a cursului raului Tisa, la Tiszaroff. Se afla in constructie un dig, iar un baraj e in consolidare. Planul general are ca termen de finalizare anul 2010.

La altii: Lectiile potopului din 2002

Cum s-au descurcat cehii si nemtii dupa inundatiile de acum trei ani

Mai multe tari europene s-au confruntat cu cosmarul inundatiilor in august 2002 cand, dupa mai multe zile de ploi torentiale, apele si-au iesit din matca. Peste 100 de oameni si-au pierdut viata in catastrofa, tarile cel mai grav afectate fiind Germania, Austria si Cehia. In Cehia, sute de mii de oameni au fost evacuati din calea apelor, vaste regiuni au fost complet acoperite de apa, fortand guvernul sa decreteze starea de urgenta in unele zone. Numai la Praga numarul celor evacuati a fost de 70.000. Potrivit guvernului ceh, pagubele s-au ridicat la peste patru miliarde de euro.

Aproximativ 20.000 de oameni au fost mobilizati pentru operatiunea de curatare a drumurilor si indepartare a efectelor inundatiilor. Actiunea de refacere a drumurilor nationale si a retelei de cai ferate a durat mai multe luni. In calitate de tara candidata la UE, la vremea aceea, Cehia a putut apela la fondurile de asistenta in caz de urgenta, primind 50 milioane de euro.

Programul "Fa-ti singur o casa"

Pentru rezolvarea gravei probleme locative, in unele regiuni ale Cehiei a fost pus in aplicare un program conceput cu cinci ani in urma, dupa inundatiile din 1997. Atunci, zeci de familii sarace din Ostrava, oras din Moravia, au reusit sa aiba din nou un acoperis deasupra capului dupa numai cateva luni, conditia fiind ca sinistratii sa munceasca si ei la ridicarea constructiilor. Acestia au locuit in baraci pana la finalizarea lucrarilor.

O parte din bani au venit din donatii, restul de la guvern. Mai mult, dupa ce s-au mutat in noile case, oamenii au inceput sa plateasca statului o chirie, care echivala cu o rata, urmand ca la acoperirea costurilor suportate de la buget sa devina proprietari.

Credite pe termen lung

In Germania, cel mai grav afectate au fost landurile Bavaria si Saxonia. La Dresda, nivelul Elbei a ajuns la 10 metri. Potrivit companiei de asigurari Allianz, pagubele provocate de ape au fost de 15 miliarde de euro si majoritatea caselor si firmelor afectate nu aveau polite de asigurare care sa acopere aceasta situatie. Imediat dupa producerea catastrofelor, guvernul german a alocat 500 de milioane de euro pentru ajutoare de urgenta.

In afara fondurilor provenite de la Uniunea Europeana, guvernul german a fost nevoit sa asigure fonduri suplimentare de la buget, o prima masura luata fiind suspendarea planului de micsorare a impozitelor.
De asemenea, s-a apelat la Banca Europeana de Investitii, care a oferit un program special de credite cu dobanda scazuta si o perioada de rambursare de 30 de ani.