Locotenent-colonelul Vasile Taraca, unul dintre medicii militari care au fost in misiune la inchisoarea de la Abu Ghraib, povesteste ca, in timpul petrecut acolo, sfaturile primite de la soldatii americani i-au ajutat sa se fereasca de probleme.

FARA IDENTITATE

"Au fost nu numai sfaturi, ci si actiuni ale aliatilor americani, care ne-au scutit de complicatii", spune Taraca. Unul dintre lucrurile invatate de la americani a fost ca nu este bine ca detinutii irakieni sa-ti cunoasca identitatea. Medicul isi aminteste: "Am avut surpriza sa dam de puscariasi, multi dintre ei retinuti pentru ca au atacat trupele coalitiei internationale, care aveau cunostinte sau rude apropiate in Romania. Unii incercau sa afle amanunte despre familiile noastre din tara. Nu am intrat in astfel de discutii cu ei. Era periculos. Puteau sa se foloseasca de asta pentru a ne face rau".

ATACURI DUPA ORAR

Viata de zi cu zi a medicilor romani care au fost in misiune la Abu Ghraib nu era deloc una usoara. Pe langa munca legata de profesia lor, ei trebuiau sa fie permanent in alerta din cauza atacurilor insurgentilor irakieni. "Zilnic aruncau cateva bombe asupra inchisorii. Aveau chiar un orar. Una-doua mortiere dimineata intre 8.00 si 9.00, alte doua sau trei dupa-amiaza intre 15.00 si 16.00", spune locotenent-colonelul Vasile Taraca, care a indeplinit si functia de adjunct al sefului detasamentului romanesc de la Abu-Ghraib.

PLOAIE DE MORTIERE

Cel mai critic moment din punctul de vedere al sigurantei vietii a avut loc la 2 aprilie 2005, cand asupra inchisorii a avut loc un atac de o ora si jumatate cu mortiere. Taraca povesteste ca atacul l-a surprins alaturi de un coleg in timp ce se deplasau catre spital: "A fost o explozie mult mai apropiata decat cele de pana atunci. De cateva zile nu mai atacasera. Timp de o ora si jumatate s-a tras fara incetare. La un moment, dat una dintre bombe a cazut in apropierea zonei in care erau inchisi detinutii.

Acestia au inceput sa strige la unison pentru a-i atentiona pe atacatori, care au evitat sa mai traga in acea zona. Situatia a fost insa restabilita de americani. Din cate aveam sa aflu mai tarziu, trei soldati au fost raniti mai grav, in rest mortierele nu au facut decat pagube materiale".

CELULE DE 4 STELE

Din cauza atacurilor, medicii si soldatii aflati la Abu Ghraib locuiau in fostele celule ale inchisorii, pentru a fi feriti de mortierele aruncate de insurgenti. Taraca spune ca acestea au fost amenajate la un confort pe care putine hoteluri in Romania le indeplineste. "Aer conditionat peste tot. In camera, la dusuri, la sala de mese. O curatenie exemplara", precizeaza locotenent-colonelul.

Pentru deplasarea in interiorul inchisorii exista un microbuz care facea permanent serviciul de maxi-taxi. Existau si televizoare, insa numai cateva prindeau prin satelit TVR International, asa ca in majoritatea timpului se urmareau posturi straine. In ceea ce-i priveste pe detinuti, acestia locuiau intr-o zona bine pazita si dormeau in corturi.

MITITEII, MANDRIA NATIONALA

Mancarea a fost una dintre micile nemultumiri ale romanilor de la Abu Ghraib. "Era din belsug si la discretie. Mancai cat doreai. Nu existau portii limitate. Bucatarii, majoritatea asiatici, erau extrem de serviabili. Pentru noi, insa, mancarea nu prea avea gust. Lipsea ceva", a afirmat medicul. El a adaugat ca pentru americani nu exista cuvantul "ciorba", iar mancarurile gatite la Abu Ghraib erau, de regula, fara nici un pic de grasime, ceea ce le "vitregea" de un gust mai bun.

Revansa romanilor avea sa aiba loc cu ocazia zilei nationale de 1 Decembrie, de Craciun si de Paste. Medicul roman istoriseste: "De Ziua Nationala am organizat o petrecere. Venisem de aproape doua saptamani in baza, insa am reusit sa incropim ceva tipic romanesc. Am facut mititei la gratar, care au avut un succes imens. Le-am spus americanilor ca ce mananca ei acum sunt stramosii hot-dog-ului".

CIORBA ACRA SI SARMALE

Citeste si:

Sarbatoarea Pastelui a fost un nou prilej in care bucataria romaneasca a facut furori in puscaria de la Abu Ghraib. De aceasta data, ciorba acra si sarmalele au fost delicatesele care au fost servite la masa. "Ciorba am facut-o cu ingrediente trimise de acasa. Din pacate, cozonaci n-am putut sa facem, insa succesul mancarii noastre a fost recunoscut de toata lumea", a spus medicul. In ceea ce priveste "udatul" mesei, in Abu Ghraib acest lucru se putea face numai cu bere fara alcool sau cu sucuri.

CARTELE TELEFONICE DE LA AMERICANI

"Internetul a fost salvarea noastra", a declarat Taraca. Era cea mai ieftina si la-ndemana posibilitate de a lua legatura cu cei de acasa. Erau 26 de calculatoare unde puteai discuta, gratuit, pe chat, cu cei aflati in tara. Telefonul era destul de scump pentru romani. "Americanii puteau vorbi cu o cartela de 20 de dolari aproape o ora cu familiile din SUA. Noi, cu aceeasi cartela, vorbeam maximum zece minute. Celularele personale au putut fi folosite doar pana la granita cu Irakul", a mentionat locotenent colonelul.

Colegii americani au incercat sa indulceasca situatia romanilor si le-au oferit gratuit mai multe cartele telefonice. "Pentru ca nu au vrut sa ne simtim prost, au organizat un fel de tombola cu aceste cartele. Toti romanii au castigat si astfel am putut suna mai des acasa", a precizat Taraca.

HABAR N-AVEAU DE ZIARISTII RAPITI

Detasamentul romanesc, format din personal militar sanitar, a stat la Abu Ghraib din 12 noiembrie 2004 pana la 29 mai 2005. Medicul precizeaza ca despre rapirea ziaristilor au aflat din tara de la familii. Discutiile erau insa destul de generale. "Cei de acasa incercau sa ne protejeze. Nu am stiut de scenariile vehiculate prin Romania despre ziaristii rapiti, iar noi nu stiam aproape nimic", a adaugat Taraca.

EXECUTIILE LUI SADAM

Pe vremea regimului lui Sadam Hussein inchisoarea de la Abu Ghraib era unul dintre locurile unde, daca intrai, era greu sa mai scapi cu viata. Locotenent-colonelul Vasile Taraca afirma ca din discutiile avute cu translatorii irakieni care lucrau in aparatul administrativ al inchisorii a aflat tot felul de povesti despre cruzimea lui Sadam. "Oamenii povestesc ca fostul dictator avea obiceiul sa vina aici si sa impuste detinuti, in marea lor parte opozanti ai regimului."

CAT UN SFERT DIN DRUMUL TABEREI

Inchisoarea de la Abu Ghraib - care in romaneste s-ar traduce "Tatal nimanui" - a fost construita de englezi in anii '60. Inchisoarea are aproximativ 16 kilometri patrati, cam un sfert din cartierul bucurestean Drumul Taberei. Aici sunt adusi insurgentii irakieni, implicati in luptele de gherila cu soldatii coalitiei internationale si cei ai autoritatilor oficiale irakiene. Numarul detinutilor aflati aici este de aproape 4.000 de persoane. Inchisoarea se afla sub administrarea trupelor americane, insa in incinta ei exista si o zona pazita de trupe ale guvernului de la Bagdad, in care sunt adusi infractori de tot felul, de la criminali la talhari si hoti.

CALAII AVEAU PISTOL, GARDIENII, MITRALIERE

La Abu Ghraib executiile tineau uneori de dimineata de la ora opt pana la miezul noptii", a spus medicul militar. El a precizat ca, pe timpul sederii la Abu Ghraib, a putut observa ca detinutii se temeau foarte tare de gardienii care purtau pistol. "Unul dintre translatori mi-a explicat ca pe vremea lui Sadam, gardienii cu pistol erau cei care ii executau, erau calaii, in timp ce gardienii cu mitraliere erau doar paznici", a adaugat Taraca.

DUPA SCANDALUL TORTURILOR, AMERICANII SUFLA SI-N IAURT

Medicul Vasile Taraca a declarat ca americanii erau extrem de atenti cu detinutii irakieni. "Ii tratau cat se putea de bine. Nu doreau sa mai aiba probleme ca cele din trecut", a spus medicul. El a precizat ca la intrarea in inchisoare, detinutii erau atent controlati din punct de vedere medical. "Daca prezentau urme de tortura, trebuia sa raportam acest lucru. Faceau apoi cercetari sa vada unde s-a intamplat acest lucru. La fel si in timpul consultatiilor periodice din timpul detentiei. Erau permanent atenti ca detinutii sa fie tratati corect", a afirmat Taraca.