Dosarul scriitorului Augustin Buzura, perceput ca opozant al sistemului comunist, ni-l prezinta pe acesta in relatii foarte apropiate cu oamenii Securitatii, in special cu cunoscutul colonel Ilie Merce. Cuprinzind sase volume, dosarul lui Augustin Buzura arata ca scriitorul a prezentat un viu interes pentru oamenii Securitatii vreme de aproximativ trei decenii. Surprinzator insa pentru o personalitate perceputa ca disident in epoca, Augustin Buzura este descris ca fiind extrem de apropiat fata de unii ofiteri de Securitate.

Intr-un raport din 10.11.1967, "cu propunerea de contactare a numitului Buzura Augustin pentru cunoasterea personala, in vederea atragerii la colaborare", ofiterul nota: "Buzura Augustin a fost contactat de capitanul Oprea Florian si capitanul Cretu Ioan, ocazie cu care a relatat unele aspecte de ordin operativ. S-a aratat dispus de a ne ajuta, dar intre timp a fost ales secretar UTC pe filiala Uniunii Sciitorilor".

Securistul: "M-a invitat la el acasa"

Sase ani mai tirziu, intr-un raport intocmit de acelasi Florian Oprea, devenit maior, era relatata o alta discutie purtata cu Buzura (avind numele conspirativ "Gusti"): "Am reluat discutiile din decembrie 1972 referitoare la aranjamentele pe care le face Paul Goma in Germania de a-i publica o carte. L-a condamnat pe acesta, care a gasit o cale de a se face popularizat. S-a jurat pe copii, dindu-si cuvintul de onoare ca nu va trimite (n.r. nici un manuscris)", spune Florian Oprea, care precizeaza ca a fost chiar invitat acasa la Buzura: "M-a invitat la el acasa pentru a-mi arata noua locuinta, forma ultima a 'Blocnotes-ului>> si corespondenta cu Jean Pop si Eugen Simion.

Negind cu vehementa orice forma de colaborare cu Securitatea, Augustin Buzura catalogheaza aceste documente ca "o adunatura de jeg si de inventie". Referitor la Paul Goma sustine ca, dimpotriva, "il simpatiza de moarte" la acea vreme.

Gusti, rebotezat Osanu

Una dintre cele mai surprinzatoare relatari din rapoartele privindu-l pe "Gusti", al carui nume conspirativ a fost schimbat ulterior in "Osanu", este cea privind (auto)cenzura: "Gusti s-a aratat foarte nemultumit pentru faptul ca Editura Dacia i-a scos din planul pe 1973 cartea 'Blocnotes>>. Spunea ca el si-a cenzurat-o singur, dindu-si seama ca multe nu merg, chiar dintre cele publicate in 'Tribuna>>.

Nu a fost consultat, insa el ar fi dat mina libera editurii sa mai scoata daca ceva i s-ar fi parut ca nu merge". "E o prostie. Mai bine nu as mai fi scris deloc decit sa ma autocenzurez", spune in replica Augustin Buzura. "Erau modalitati foarte subtile prin care te terorizau: veneau si te sarutau in public, unde era lume mai multa, veneau acasa", sustine Buzura.

Scrisoare catre seful Securitatii

Relatiile cu securistul care-l avea in urmarire si cu care Buzura insusi spune ca era vecin de cartier par a depasi la un moment dat cadrul conventional: "In ziua de 15.08.1974 am fost cautat de Augustin Buzura pentru a-mi oferi cu dedicatie recentul sau roman 'Fetele tacerii>>(…) Referindu-se la relatiile cu colegii maghiari de breasla, a manifestat o atitudine net sovinista, impinsa chiar pina la injurii grosolane". Si acest raport al maiorului Oprea este catalogat ca mincinos de Buzura: "Nu-ti dadeau cartea pina nu le dadeai dedicatii", sustine scriitorul, aratindu-se cel mai revoltat de acuzatiile de sovinism.

Un alt personaj de care Buzura pare sa fi fost apropiat este fostul sef al Securitatii din Cluj, Nicolae Ionita. Intr-o scrisoare dactilografiata si purtind semnatura lui Buzura, scriitorul spunea: "Va multumesc foarte, foarte mult pentru cuvintele atit de frumoase pe care mi le-ati adresat cu ocazia zilei mele de nastere. Vreau sa va asigur si cu acest prilej ca atentia si generozitatea dumneavoastra m-au bucurat sincer (…)". "Nu-mi aduc aminte sa fi scris asa ceva, insa ei faceau chestii din astea. Comitetul de partid te felicita de 1 Mai, de 23 August, de Anul Nou", spune Buzura.

"Prietenul" Ilie Merce

Din anii ’80, in dosarul lui Buzura rapoartele securistilor clujeni stau alaturi de cele intocmite la Securitatea din Bucuresti. Si nu de oricine, ci chiar de seful Serviciului Arta-Cultura din cadrul Directiei I a Securitatii Statului, cunoscutul Ilie Merce, astazi deputat PRM. "Prin conducerea CCES (n.r. Comitetul Culturii si Educatiei Socialiste) vom cauta sa-l sprijinim in realizarea dorintei sale de a se stabili in Bucuresti, socotind ca astfel o sa reusim sa-l atragem de partea noastra si, treptat, sa-l folosim in realizarea unor sarcini de Securitate", scria colonelul Ilie Merce pe 25.11.1982.

Un raport din 28.04.1983, dupa ce Buzura participase la Consiliul Uniunii Scriitorilor, arata aceeasi dorinta a lui Merce de a-l ajuta pe Buzura: "(…) a se gasi o posibilitate de transferare a lui Augustin Buzura la Bucuresti, lucru la care tine foarte mult si de care ar putea depinde in mare masura atitudinea lui in continuare, inclusiv in raporturile cu noi". Ilie Merce, deconspirat oficial ca ofiter de politie politica in 2000, spune ca "nu contesta nimic din rapoarte", negind insa ca Buzura ar fi fost informator sau colaborator. "Scopul intilnirilor mele cu el a fost sa-l cunosc personal, pentru ca era o personalitate, un clasic in viata. Rapoartele erau scrise pentru a-mi convinge sefii sa-l ajute", spune Merce. El l-a numit "prieten" pe Buzura si spune ca se intilnea in general "o data pe luna" cu acesta.

In contactul organelor

O fraza incendiara se gaseste in raportul privind inchiderea dosarului de urmarire: "A.B. este in contactul organelor noastre, demascind uneori pozitia si activitatea negativa a unor personalitati din mediul scriitoricesc".

"Unde ati gasit toate chestiile astea?", a intrebat scriitorul Augustin Buzura, sustinind ca, desi si-a citit dosarul, nu-i sint cunoscute aceste documente. "Ma intreb de unde au aparut toate acestea cind eu eram chiar la antipod…", a mai spus acesta, considerind ca publicarea unui articol pe aceasta tema este "o eroare". Desi nu a reusit sa se mute in Bucuresti pina in 1989, eforturile lui Merce au avut ca rezultat obtinerea unei case aflate intr-o zona rezidentiala a Clujului. "Abia dupa ce am semnat un protest, impreuna cu Manolescu, cu Simion, la Ceausescu fata de starea literaturii am obtinut casa, ce fusese a unui prieten ce pleca in Germania", explica Buzura, negind prietenia cu Merce. •

Uricaru si Buzura, Udrea si Gusti

Cind l-a prezentat pe Eugen Uricaru ca fiind informatorul "Udrea" din dosarul Doinei Cornea, "Cotidianul" a prezentat rapoarte care aratau ca acesta oferea informatii Securitatii despre prietenii sai, inclusiv despre Augustin Buzura. La vremea respectiva, Buzura s-a aratat extrem de indulgent fata de turnatoria colegului de breasla. La cererea lui Buzura de a i se deconspira turnatorii din dosarul sau, CNSAS i-a raspuns inca de acum doi ani ca "Udrea" este Uricaru. "Pe cuvint de onoare ca nu am primit nici un raspuns la cererea mea", sustine Buzura. "As fi facut acest lucru public, chiar daca eu nu o sa cred niciodata acest lucru despre Uricaru", mai adauga Buzura.

"In cazul membrilor de partid, mai ales al personalitatilor, se acceptau doar rapoartele ofiterilor. In aceste cazuri pot fi relevante chiar dosarele de urmarire, daca acestea contin raportul de inchidere a urmaririi cu propunerea de recrutare", explica Claudiu Secasiu, membru al Colegiului CNSAS, precizind ca nu cunoaste dosarul lui Buzura.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.