Doua dintre institutiile statului, guvernul si televiziunea nationala, au devenit temnite in iunie '90.
Membrii partidelor istorice au fost urmariti, batuti si arestati in timpul mineriadei din 13-15 iunie. Multi sunt de parere ca s-a vrut o revenire la partidul unic sub conducerea lui Ion Iliescu. Liviu Petrina era secretar general al PNTCD in acea perioada si a fost privat de libertate si inchis intr-una dintre camerele guvernului. Marin Stoica vorbeste despre ce s-a intamplat la Televiziunea Romana, el traind o noapte de cosmar in cladirea de pe Calea Dorobantilor.
Dusmanul lui Iliescu

Liviu Petrina era, in 1990, secretar general al PNTCD si membru in parlamentul provizoriu. In timpul mineriadei a fost batut de mai multi necunoscuti si sechestrat in Palatul Victoria, unde Miron Cozma l-a amenintat si l-a lovit cu pumnul. Dupa doua zile de arest a fost eliberat, fara nici o justificare. "Pe data de 14, cand am vazut ca situatia devine foarte grava, am hotarat sa ma duc la sediul PNTCD de unde speram sa aflu mai multe, isi aduce aminte Petrina.

M-am urcat in masina impreuna cu fiica mea si cu un vecin. Am ajuns in dreptul unui grup de oameni printre care se vedeau si niste politisti. Cineva a strigat ca sunt Petrina si ca sunt dusmanul lui Iliescu. Politistii m-au oprit si mi-au cerut sa ma legitimez. Am facut asta, apoi am vrut sa aflu ce se intampla."

Acuzat ca avea arme

Petrina era acuzat ca transporta arme in masina. "Am crezut ca este o gluma. I-am lasat sa se uite in masina sa se convinga de faptul ca nu ascund nimic. Unul din politisti mi-a zis apoi ca trebuie sa ies din autoturism. Mi-am dat seama ca ceva nu este in regula si am refuzat. S-au retras atunci citiva pasi si i-am vazut cum cer instructiuni prin statie. Au vorbit apoi ceva cu civilii si acestia s-au repezit la masina. Au spart geamurile cu niste bate si ne-au scos cu forta.

Au inceput apoi sa ne loveasca din toate partile. Facusera un culoar si la fiecare pas pe care il faceam primeam alte lovituri". Liviu Petrina isi aminteste ca au aparut trei soldati care s-au bagat in multime, dar nu ca sa-i scoata de acolo, ci ca sa le puna niste casti pe cap. "Probabil ca primisera ordin sa faca asta, ca sa nu fim raniti prea grav."

Sechestrati in cladirea guvernului

Taranistul impreuna cu vecinul si fiica sa au fost apoi dusi in cladirea guvernului. "Aici am fost inchisi intr-o camera si ni s-a pus paza la usa. Erau trei soldati inarmati. Pe una dintre mese era un telefon. Surpriza, functiona. Uitasera pesemne sa-l deconecteze. Mi-am sunat sotia si i-am spus ca suntem teferi, dar ca suntem captivi in cladirea guvernului. Am rugat-o sa sune la toti prietenii nostri din ambasadele straine si sa-i puna la curent cu ceea ce se intampla.

Nu am mai apucat sa dau alte telefoane pentru ca cei care ma pazeau au venit si au taiat firul. In timpul asta, la grilajul de metal al ferestrei s-au adunat mai multi mineri care au inceput sa ne injure si sa ne ameninte. M-am dus la ei si le-am explicat omeneste ca nu am facut nimic rau, ca sunt retinut acolo pe nedrept si ca ceea ce fac ei este nu numai ilegal, dar este impotriva a tot ce este crestinesc si uman.

Ceva mai incolo, un grup de trei mineri lovea cu picioarele un barbat care era prabusit pe asfalt. Le-am cerut celor care stateau langa mine sa se duca sa-i opreasca si sa plece de la fereastra unde eram inchis pentru ca nu aveau ce sa caute acolo. Se pare ca discursul meu i-a impresionat intr-o oarecare masura pentru ca au plecat intr-adevar. De cel batut nu mai stiu nimic pentru ca nu l-am mai vazut cind m-am uitat din nou pe fereastra. Disparuse cu tot cu mineri."

"Va fac praf", spune Cozma

Dupa citeva minute de la incidentul cu minerii, in camera in care erau inchisi cei trei a intrat Miron Cozma. "A inceput sa urle la mine si sa ma injure pentru ca i-am gonit oamenii. "Ba, vezi ca eu nu sunt ca Iliescu amabil, va fac praf pe toti!" Astea cred ca au fost cuvintele lui exacte. I-am zis sa iasa afara pentru ca nu are nici un drept sa dea ordine in cladirea guvernului. Atunci s-a infuriat si mai tare si s-a repezit spre mine sa ma loveasca. M-am aparat cu mana, insa lovitura a fost atat de puternica incat si acum ma mai doare cand ridic bratul." Petrina a fost tinut peste noapte in camera de la Palatul Victoria.

Citeste si:

Sediul PNTCD, distrus

A doua zi a primit mai multe vizite de la "ceilalti lideri ai mineriadei". "Mai intai a venit Dan Iosif, care ne-a adus o sticla cu apa si doua paini, zicandu-mi: "Uite, tu ai lovit in regimul Iliescu si noi iti aducem paine calda". Intr-adevar, painea era calda. Mai tirziu a venit si Gelu Voican Voiculescu, care m-a anuntat ca sediul PNTCD este facut praf si ca o sa fim distrusi cu totii. Cu el era si Borislavski, un cumnat
de-al lui Petre Roman, care mi-a zis cinic: "Vezi, daca erai cu noi ajungeai ministru, asa o sa ajungi in temnita"". Taranistul a fost apoi dus la Penitenciarul Rahova, unde i s-a spus ca este retinut pentru ca a accidentat grav cu masina mai multi oameni.

"A venit apoi o femeie care ne acuza ca i-am rupt piciorul. Fiica mea, care este medic, a intrebat-o: "Ce picior, doamna, ca eu vad ca nu aveti nimic". A spus atunci ca era sa o lovim, dar s-a ferit la timp si doar i-am agatat ciorapul". In citeva ore, la interventia procurorului general Robu, Petrina impreuna cu fiica si vecinul acestuia au fost eliberati.

Inchisi in subsolurile Televiziunii Romane

In apropierea complexului "Europa", pe una dintre strazile care arata ca niste ulite, locuieste Marian Stoica, 57 de ani. El este una dintre multele victime ale mineriadei care au trait clipe de groaza fara ca macar sa se numere printre participantii la protestele din Piata Universitatii. In noaptea de 13 iunie, Stoica mergea pe strada unde se afla Televiziunea cind a fost bagat cu forta in cladire si batut. "Ceea ce s-a intamplat la Televiziune nu a fost o mineriada, ci o militieniada", isi incepe povestea Stoica.

"Am fost luat de pe strada de trei grupuri. In total vreo 12 persoane. Nu pareau manifestanti. Am fost bagat cu forta pe poarta TVR-ului. Am vrut sa ies pe cealalta poarta, dar era plin de militari. M-am legitimat cu buletinul. Mi-au luat buletinul si mi-au zis sa astept cinci minute. Nu au trecut doua, cind a venit un militian si m-a luat. Am mers printr-un culoar de oameni, iar in fata mea era un individ care ma astepta si m-a lovit in plexul solar."

Din cauza loviturii, Marin Stoica a avut vase de singe sparte si partea stinga a corpului afectata.
In zadar a incercat sa explice ca e nevinovat. Stoica a fost bagat alaturi de alte zeci de persoane in subsolul televiziunii, fiind numit spion KGB. "Au gasit in pasaportul meu o viza de URSS, de cind fusesem in Ucraina. Asa am fost prezentat ca KGB-ist pe postul national", spune Stoica. "In subsolul TVR am fost stransi mai multi. Am stat acolo vreo 10 minute. Erau acolo oameni cu capetele crapate in doua. Nici nu stiu cum de mai erau in viata. Era ceva ce vezi numai in filmele de groaza", continua el.

Batuti in studio

De aici, toti au fost dusi intr-unul dintre studiourile TVR. "Erau vreo trei randuri de oameni, in jur de 40 de persoane. Toate luminile erau aprinse si bateau direct din fata. Nu puteam sa vad nimic. Comandantul "Militieniadei" era unul care vorbea extrem de vulgar, cu rautate, ca un om dement. Spunea ca noi le-am ucis colegii si trebuie sa platim. Am fost abordat de trei militieni. Unul avea o unghie lasata mare si ascutita. Mi-a bagat-o in gat
si-a inceput sa ma taie. Apoi altul mi-a dat cu carata in timp ce primeam din spate lovituri cu o teava de AKM. Dupa care am fost lovit in genunchi si iar cu carata.

Am auzit o doctorita care a zis "lasati-l ca face comotie cerebrala", apoi mi-am pierdut cunostinta."
De aici a fost transportat la Spitalul de Urgente Floreasca, unde lucra o matusa care l-a avertizat ca a fost condamnat la sase luni de inchisoare si ca trebuie sa paraseasca spitalul. "Scarile erau pe ambele parti pline cu soldati. Am avut puterea sa merg printre ei si sa ies pe usa spitalului. In fata era un taximetrist care m-a luat si m-a dus acasa. Trei saptamani am stat ascuns. Dupa trei luni am primit o scrisoare de la IGP care imi spunea sa ma prezint la sediul din Rahova." Marian Stoica si-a luat inima in dinti si a mers la politie. Aici i s-au inapoiat actele, iar cel care i le-a inmanat i-a spus zimbind: "Va rog sa ne scuzati. A fost o confuzie."