Sute de prostituate cu rochii "inflorate si pana-n spate" isi castigau existenta in stabilimente cu "becu’ rosu", vanzandu-se pe un pol marinarilor veniti din cursa, chefliilor si militarilor. Pe atunci, prostitutia era tolerata. Multe dintre strazile de astazi ale orasului - Neagra, Rosie - spun inca povesti ce incep cu refrenul "La noi, la Braila, la tanti Elvira...", baiguit, in anii ’30, de marinarii care se intorceau de la fetele cu "jartere rosii", adesea straine de Braila: rusoaice, moldovence, "tigance" sau "izrailite".

Intre cele doua razboaie mondiale, Braila a fost "imparatia" caselor de toleranta din Romania. Aici, dupa spectacolele de "varieteu" de la "Regal", "Metropol", "Chira Chiralina", "Carpati", marinarii, militarii si "conasii" isi alegeau fetele cele mai ochioase, le cinsteau si apoi, contra unui pol, chiar doi, le vizitau in camerele lor intunecate si-si satisfaceau "pohtele fizice". Muncitorii, salahorii Portului Braila se duceau pusca spre casele cele mai ieftine, unde gaseau femei "rotofee" sau fete fugite de acasa, dornice sa-si castige painea de a doua zi.

EVIDENTE.

Singurul registru din tara, cu numele si fotografiile prostituatelor, datand din 1933-1934, exista la Directia Arhivelor Nationale de la Braila. Catastiful, intocmit asemenea unei condici a Politiei de Moravuri de atunci, a retinut chipuri - chiar fotografii artistice, nume, porecle, dovedind ca, in acele vremuri, in Braila, functionau cateva zeci de stabilimente, in care isi castigau existenta sute de prostituate. Singurele urmarite erau "clandestinele", prostituatele fara condicuta, care nu-si faceau analizele la sange si imbolnaveau de sifilis cate un pluton de soldati si echipajul unei nave fluviale.

O privire de ansamblu asupra orasului de atunci, cu strazi dispuse "in panza de paianjen", pornind din centrul istoric, chiar de langa Dunare, arata ca in acele vremuri nu exista strada pe care sa nu fi fost macar o "tanti" care sa ofere camere mobilate si sa tina evidenta prostituatelor din casa ei. Politia, Chestura pe atunci, "calca" periodic pragul matroanelor, numara fetele, le trecea la catastif, iar pe cele fara carnet de sanatate le ducea cu forta la Ambulatorul Antiveneric, le interna cu paza in spital si veghea ca ele sa fie tratate. Prostituatele "cu staif" se duceau zilnic la doctor, isi permiteau sa plateasca 50 de lei consultatia si erau considerate "serioase" chiar si de Chestura.

Celebra "Tanti Elvira" isi facea veacul intr-o carciuma slinoasa, situata chiar langa port. Fetele ei nu aveau condicuta, lucrau mai mult "la urgenta", uneori chiar pe vapor. Localnicii isi amintesc vag despre matroana "Elvira" si legenda ei. Unii povestesc ca stabilimentul a fost sters de pe fata pamantului, tocmai fiindca se transformase intr-un cuib al destrabalarii, unde se ascundeau talharii si spionii. Toate documentele existente acum la Arhivele Nationale atesta ca, intre anii 1920 si 1944, chiar pana in 1948, in Braila prostitutia a cunoscut o perioada de glorie fara precedent. Se spune ca Strada Rosie a primit acest nume datorita felinarelor care luminau toata noaptea, iar Strada Neagra se numeste si acum asa, fiindca aici, felinarele se stingeau foarte repede, "decuseara", semn ca fetele erau ocupate, iar bezna era "sparta" ades’ doar de chiotele "musteriilor".

LEGEA.

Politia de moravuri s-a infiintat la Braila in anii ’30 special pentru a supraveghea casele de toleranta si femeile de moravuri usoare. Aceasta s-a constituit din ordinul chestorului de atunci si la recomandarea medicului de la Ambulatorul Antiveneric. Iata cateva dintre argumentele infiintarii acestei institutii, asa cum au fost ele reiterate, in 1939: "Problema prostitutiei in special, in actualele imprejurari, trebuie sa fie in mod rapid in atentia organelor de politie. Din punct de vedere moral, ea trebuie stavilita, caci este o rusine pentru societatea noastra ca femeile sa fuga de munca onesta si sa recurga, pentru castigarea mai usor a existentei, la exercitarea prostitutiei.

Din punct de vedere igienic, prostituatele sunt instrumente de transmitere a bolilor venerice care distrug puterea de rezistenta fizica si chiar psihica a indivizilor. Din punct de vedere al ordinei si sigurantei statului, din mediul prostituatelor, in general, se recruteaza declasatii societatii - infractori, criminali, spioni, spioane etc. Prin urmare, problema prostitutiei imbraca un aspect social si, daca nu se iau masuri la timp, duce la decaderea societatii noastre. Sunt doua categorii de prostituate: unele cu condica, care fac regulat vizita medicala, si altele clandestine, care nu fac vizita medicala. Acestea din urma propaga usor bolile venerice. Atentia politiei trebuie indreptata in aceasta directie, adica de a descoperi pe aceste prostituate clandestine si trimiterea lor la vizita medicala. Conform art. 305 din Legea Sanitara, au fost desfiintate in parte casele de toleranta, deoarece anumite persoane, sub pretextul ca au camere mobilate, avand autorizatii in regula, tin prostituate clandestine. Sub controlul medical periodic sunt supuse un numar de 240 de prostituate, iar clandestine sunt foarte multe. Pentru stavilirea prostitutiei se vor lua masurile legale pe care le pune la dispozitie legile in vigoare, in deplinatatatea serviciului sanitar si anume:

1. Trierea tuturor prostituatelor, si cele care nu sunt din localitate sa fie trimise la urma lor; 2. Examinarea medicala a celor clandestine, cele bolnave de boli venerice sa fie internate in spital de catre Biroul de Moravuri si sa fie tinute sub control; 3. Interzicerea frecventarii strazilor principale sau localurilor cu circulatiune mare de oameni, obligarea lor la o tinuta decenta, astfel ca prin atitudinea lor sa nu atinga bunele moravuri. Cele recalcitrante sa fie date in judecata si plasate la munca; 4. Razii cat mai dese in vederea celor de mai sus; 5. Constatarea infractiunilor contra pudoarei si bunelor moravuri, prevazute in Codul Penal, art. 419 si urmatorii, adica favorizarea prostitutiei, proxenetism, exploatarea prostituatelor si darea in judecata a celor vinovati.

Prostitutia constituie una din problemele importante care sa preocupe autoritatile noastre, date fiind consecintele dezastruoase ale acestei plagi sociale, din punct de vedere al vitalitatii individului. Ultimele statistici au scos la iveala cifre considerabile de femei si barbati bolnavi de boli venerice.

Citeste si:

Ceea ce este mai trist este faptul ca majoritatea bolnavilor o constituie minorii, incepand de la 15 ani, epoca in care organismul, fiind in deplina dezvoltare fizica, este atrofiat cauzand generatiilor noi debilitate fizica si intelectuala, micsorand, astfel, potentialul de munca si creatie. In asemenea situatie, autoritatile noastre trebuiesc sa urmareasca cu asiduitate problema prostitutiei, executand un control din acest punct de vedere. Observ un lucru care lasa mult de dorit in chestiunea noastra: personalul politienesc in intregime nu depune nici o activitate in aceasta directie, desi problema constituie o chestiune vitala pentru natiune. In consecinta, rugam pe colegi sa colaboreze activitatile cu Biroul de Moravuri, semnaland si trimetand Chesturei pe orice femeie prostituata clandestina, spre a se preveni un pericol eminent pentru generatiile tinere imprudente".

STATISTICI SI URME.

In 1939 s-a intocmit o prima lista cu imobile care aveau camere mobilate de inchiriat prostituatelor. In iulie ’39, in Braila, existau 156 de asemenea imobile. In dreptul fiecarei case erau trecute mentiuni precum: "casa de randevous","inchiriaza la artiste de varieteu", "casa cinstita", "inchiriaza la femeile de moravuri usoare", "casa fara autorizatie".

La 23 februarie 1940, Chestura s-a sesizat fata de un articol aparut in ziarul Ancheta, vizavi de "necesitatea inchiderii caselor de toleranta", ocazie cu care au fost numarate, iarasi, prostituatele, dupa care s-a emis Ordinul: "se va face un tablou cu toate stabilimentele din oras, se va alunga prostituatele de la hotelurile Petersburg, Carpati, Regal, Bucuresti, Metropol, toate casele sa fie perchezitionate, se vor controla localurile "Budileanu", "Popescu", "Zainea", "Gheorghita Cretu" si "Rasnoveanu". Urmare acestui ordin, fiecare "politaiu" a raportat situatia din zona sa, cam in felul urmator: "N-am gasit femei de moravuri usoare", "femeile gasite sunt in regula", "am gasit pasantej, dar in regula", "am controlat, fara rezultat, casele Tita Poiana, Stefana Petrescu, Maria Fructu, Sura Horn, Aneta Cohu, Maria Dragoi, dar care platesc", "mai vreau doi agenti ca sa termin treaba".

CONTROL ANTIVENERIC.

Tot in 1940, in Braila, apareau aproximativ 130 de "femei usoare", din care numai 30-40 isi faceau vizita la medic. Multe dintre prostituate fusesera date disparute. In acelasi an, masura controlului antiveneric s-a luat si la coafeze, "manichiureze", chelnerite, bucatarese si artiste. Multe dintre hotelurile care serveau drept case de toleranta, intre care Regal, situat pe Regala 89, al lui Iancu Sulim, au intrat in supravegherea permanenta a Chesturii. Tot atunci, prostituatelor li s-au intocmit condici de supraveghere medicala. La 31.04.1941, trupelor germane li s-au recomandat bordelurile "cinstite", printr-o corespondenta confidentiala: "Casa Hepites 20 si Cetatii 15, in ceea ce priveste trupa si gradele inferioare si pentru ofiteri, hotelul Carpati si hotelul Regal, unde isi exercita meseria 20-25 de femei sanatoase". Apoi, Politia s-a plans ca soldatii germani ii impiedica pe agenti sa ridice prostituatele. In 1942, Biroul Moravuri a intocmit un nou registru cu fete, dar si o evidenta cu scrisori, biletele de la prostituata "Luli catre gagicul ei Gicu si catre plutonierul Ceapa". In 1942, mai erau 137 de bordeluri cu acte in regula. Tot atunci, in noiembrie, inspectorul de politie C. Marinescu a ordonat "internarea in lagarele din Transnistria a proxenetelor evreice si tigance, iar in lagarele din tara a acelora de origina etnica romana", insa nu s-a pastrat un document care sa ateste indeplinirea acestui ordin. In 1944, insa, un informator anunta ca a gasit "femeie care se insotea cu barbati", la "Trocadero", iar putin mai tarziu, proxeneta "Gruia" era banuita de acte de spionaj si incarcerata.

Au fost inventariate bordelurile existente pe langa biserici si "avertizate". Apoi, tot mai multe femei din inalta societate fusesera prinse practicand prostitutia, fara a percepe bani. O marturie: 16 mai 1944, Comisarul Ceapa: "Individa Marda se indeletniceste cu prostitutia si are sifilis". In acelasi an, medicul Ambulatorului Antiveneric nu era de acord cu desfiintarea bordelurilor, ci cu supravegherea clandestinelor, ba chiar, la nevoie, Braila sa ia exemplul Clujului, unde, in centru, existau doua case de toleranta "aproape de Universitate, intr-o strada camuflata, exact ca Strada Neagra, aceasta fara ca orasul de cultura sa protesteze cumva". Totusi, un procent sumbru: 60% dintre clandestine sunt bolnave.

TARIFE.

La 3 august 1944, o prostituata isi declara tarifele: "500 de lei fiecare client, cu doua, trei rapoarte sexuale si dormit cu el". Asta in conditiile in care salariul vremii oscila intre 200 si 800 de lei. Spre exemplu, un mecanic de locomotiva, una dintre cele mai bine platite meserii, avea in jur de 850 de lei si o paine de 2,5 kg ratie pe zi.

La 7 decembrie 1946, un grup de elevi ii multumea chestorului sef al Politiei: "Multumim ca ati distrus hotelul Regal din Str. Regala, colt cu Plevnei, unde zilnic erau in strada toate prostituatele cu rochii scurte (inflorate si pana la spate) si cu jartere rosii si nu puteam trece pe strada in acel sector din cauza desfraului. Strangeau in strada soldati sovietici si romani si impiedicau circulatia, erau beti si turmentati, si ele, de bautura, si cu expresii murdare". 1948: Incep sa se inchida "tripourile organizate" si casele cunoscute de toleranta. Sporadic, cate o prostituata prinsa "la urgenta", in Gradina Publica, se alegea cu dosar penal.