Joi, redactia m-a trimis sa urmaresc meciul secolului: la baza BTT din Herastrau, Cristian Tudor Popescu juca tenis cu Bogdan Enoiu, seful de la McCannEriksson. Nu a fost simplu. Tratativele, desigur, s-au purtat pe mai multe filiere. Pe una de stat, pe una particulara, pe una religioasa, si chiar pe canalul SF. Pina la urma, pe la ora 5, OK-ul a venit, iar la 5 si vreo 2 minute eram la fata locului. Liniste! Serveste CTP-ul!

Prima mea observatie, imediat ce vad cum se desfasoara ostilitatile, e ca CTP-ul face parte dintre acei oameni care scot sunete. Un ghem obisnuit, intre cei doi, suna cam asa:

CTP: Iiiiiiiii! (Poc!)

Enoiu: … (poc!)

CTP: Iiiiii! (Poc!)

Enoiu: …(poc!)

CTP: Iiiiii! (Poc). (deznadajduit) Bai, nu-i adevarat! Nu se poate, nu se poate! Nu mai incerca sa pui stopuri de-astea!

Dupa cum v-ati dat seama, CTP-ul a gresit.

Si totusi, CTP-ul conduce. Sint pe teren de la 3 si jumatate, Enoiu a avut mai multe mingi de meci in setul al doilea, dar, ca un luptator ce este, CTP-ul a revenit si e pe cale de a-l bate. Dar il bate intr-un fel sfisietor:

CTP: Ii… aaaaaaa!

Enoiu: Poc.

CTP: Ii… aaaa!

Enoiu: Poc.

CTP: Iiii… aaaaaa!

Enoiu: Poc.

CTP: Out! Pacat, Bogdan, pacat!

Aici a cistigat el. Mi-e mila de el. Moare pe teren.

Meci CTP. Apa ii curge pe chelie, dar e vesel. "N-ai fost in forma, Bogdane", ii spune lui Enoiu. Ambii ma intreaba daca stiu tenis, daca am jucat tenis vreodata. Ei bine, nu am jucat. Dar am mai urmarit pe la televizor. Si, fiindca ii cunosc de putina vreme, ma codesc sa le impartasesc gindurile mele pe marginea regulilor acestui joc. De exemplu: "Daca scorul unui ghem incepe de la 15 si apoi urmeaza 30, de ce se ajunge la 40? Nu-i mai corect 45?". Pina una-alta, vineri, la ora 12 si jumatate, se coace alt meci, cu un tip profi, pe nume Agigea. "Miine sa vezi meci!", zice CTP-ul. Vin!

Citeste si:

Vineri

Un tip mic si brunet, care seamana cu Munaf si care s-a invirtit prin zona vorbind in italiana la telefon, se dovedeste, la ora 12,30, cind CTP-ul coboara dintr-o luxoasa Dacie 1310 alba, a fi celebrul Agigea. CTP-ul vine la tenis cum nu vine niciodata la emisiunile unde e invitat: in costum. Deci, se poate! In plus, pe teren zburda intr-un echipament supermeserias.

Vreo 20 de minute, baietii se incalzesc. Pac, pac, pac, pac. Schimburi rapide, serve, revere, toti muschii sint pusi in functiune. Apoi, la un moment dat, se apuca de joc. Serveste Munaf si, de la prima minge, CTP-ul incepe:
- Iiiiiii-aaahhhh! (asta-i ceva nou!)

Pe de alta parte, si Agigea e un tip sonor, dar cu masura:
- Ih! Ih! Ih! Auzi, Popescule? Pe ziaristii aia de la Evenimentul zilei care scriu rau de tine sa ii chemi aicea pe teren.

- Ih! Am primit indicatii precise de la Cotroceni sa il distrug pe acest guru!

- Ih! E deja guru mort!

- Ih! Cind zici ca moare, al dracu’, atunci isi revine.
Cit e de mic, Munaful asta e bun. CTP-ul joaca in forta si cu incrincenare, tot ce stie e sa dea tare in minge si sa o trimita undeva peste fileu, in terenul adversarului. Munaf insa are strategie, mi ti-l alearga pe CTP si mi ti-l lasa fara suflu la fiecare minge. Scurte la care CTP-ul nu ajunge, tuse incredibile, loburi aiuristice. Va spun, era sfisietor! Noi si noi tipuri si combinatii de sunete ieseau din pieptul directorului de la Gåndul:

- Hic!

- Hic! eeeh!

- Hic! eh!

- Hoaaaaa! (greseste) Baiiiii, imbeciluleeee! (catre el insusi, bineinteles)

Ritualul lui CTP

Cind serveste, CTP-ul obisnuieste sa isi faca un mic ritual: are o minge indesata in buzunar, le ia si pe celelalte doua, se intoarce cu spatele, executa o rotire, timp in care arunca una pe jos.

CTP-ul glumeste

- Mingea asta micuta trebuia trecuta peste reteaua textila de la mijlocul terenului.
sau

- Meserie, ba, asa se serveste la Roland Garros!

Final

Agigea il bate cu 6-2, 6-1. Cu indulgenta.
CTP: "Azi nu am avut ce face, a fost incredibil de bun".