Astepti autobuzul care opreste in dreptul unei masini parcate si nu ai cum sa te sui. Vrei sa intri intr-o institutie, dar nu exista rampe potrivite pentru tine si nici lifturi adaptate nevoilor tale.

Situatia e roz numai pe hartie

Simon Francisc are aproape 50 de ani si locuieste in Bucuresti. In urma unui cumplit accident a ramas imobilizat in scaunul cu rotile. Majoritatea timpului si-l petrece acasa.

„Conditia persoanelor cu dizabilitati este precara in Romania. Cum ai putea participa la viata comunitatii cand nici macar nu exista rampe de acces potrivite pentru persoanele cu disfunctii locomotorii?”, spune el.

Pe hartie insa situatia accesibilizarii spatiului public arata bine. Potrivit unui control efectuat de Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap in primul trimestru al anului 2008, 62% din cladirile de utilitate publica controlate aveau rampe de acces dupa standardele europene, 21% lucrau la amenajarea acestora, iar 17% nu aveau deloc.

Legi avem, dar nu se respecta

Francisc Simon, care este si presedinte al Organizatiei Nationale a Persoanelor cu Handicap din Romania (ONPHR), spune insa ca: „Rampele de la farmacii, de exemplu, nu au balustrada si sunt mult prea inclinate. Panta maxima ar trebui sa fie de 8%. Uneori sunt si alunecoase. Noi le numim rampe de lansare“.

Mariana Dinu este o alta persoana imobilizata in scaunul cu rotile. Ea spune ca folosirea rampelor din Romania poate fi un exercitiu fatal. „Nu sunt gandite. Sunt inguste si abrupte, facute doar de ochii lumii“, sustine femeia.

Pana si traversarea strazilor este o problema. Mariana Dinu locuieste pe Soseaua Giurgiului din Bucuresti si este silita sa ocoleasca zeci de metri fiindca unele treceri de pietoni se termina in refugiile de tramvai.

Presedintele ONPHR sustine ca, desi in Romania exista legi care protejeaza persoanele cu handicap, nimeni nu este interesat de respectarea lor.