Procurorii lui Ilie Botos folosesc ca motiv de recurs contra deciziei prin care li s-a respins cererea de arestare, un text de lege neconstitutional, desi legea nu le da dreptul sa stabileasca savarsirea de infractiuni * Parchetarii persista sa se agate de un text de lege abrogat, pentru a nu recunoaste ca au cerut arestarea fara a-l audia pe Dinu Patriciu, fapt constatat de Tribunalul Bucuresti.Curtea de Apel Bucuresti va solutiona azi recursul declarat de Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie impotriva deciziei de sambata noaptea a Sectiei I Penala a Tribunalului Bucuresti, care a respins cererea de arestare a lui Dinu Patriciu, presedintele consiliului de administratie al Rompetrol.

Dupa toate balbele procurorilor lui Ilie Botos si a declaratiilor vehemente ale acestuia cum ca s-ar gandi sa-si retraga recursul declarat, deoarece "cererile de demisie solicitate procurorilor anchetatori sunt in mod evident aspecte de amenintare si intimidare a magistratilor" - Parchetul insista azi in emiterea unui mandat de arestare pe numele patronului Petromidia. Temeiul legal pe care Parchetul si-a motivat recursul este dat de art. 148, litera h) din Codul de procedura penala, care spune ca masura arestarii poate fi luata daca: "inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica".

Fara competenta

Sintagma "a savarsit o infractiune" este neconstitutionala, si invocata in mod abuziv de procurori nu numai in cazul Patriciu, dar si in toate cazurile in care se cere arestarea cuiva potrivit literei h) a art. 148 din Codul de procedura penala. Aceasta intrucat "a savarsit o infractiune" se refera la o infractiune savarsita deja, iar procurorii nu au atributii prin lege de a stabili daca cineva a savarsit o infractiune, ci pot doar sa sesizeze instantele atunci cand cred ca s-a produs o incalcare a legii.

Citeste si:

Potrivit art. 23 din Constitutie "pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata". Ori numai instantele, dupa cele trei grade de jurisdictie, pot stabili daca cineva a comis o infractiune, si nu procurorii. Prin urmare, fara a avea competenta de a stabili existenta unor infractiuni, procurorii isi motiveaza cererile de arestare in mod vadit abuziv. Aceasta surprinde cu atat mai mult cu cat in cazul Patriciu, procurorii implicati sunt cercetati de CSM pentru ilegalitatile comise in acest dosar, iar faptul ca au actionat la ordin politic a fost evident pentru multe segmente din societatea civila.

Practica ilegala

Avand inca mentalitati de procuratura comunista, procurorii romani nu sunt la prima ignorare majora a legii. Nu mai departe de doi ani, cand Romania a fost condamnata la CEDO in "cazul Pantea", si s-a statuat ca procurorii romani nu sunt magistrati independenti, ci agenti guvernamentali si prin urmare nu au voie sa aresteze, Parchetul General lansa comunicate de presa in care sustinea ca "procurorii vor aresta in continuare ca si pana acum". Acum din nou, desi nu au dreptul sa stabileasca vinovatii definitive, procurorii cer arestari in baza unui text de lege introdus aiurea de fostii guvernanti (care au excelat la capitolul legi proaste, care au paralizat activitatea Justitiei), fara a avea abilitatea de a stabili savarsirea de infractiuni, acest atribut fiind exclusiv al judecatorului.

In alta ordine de idei, "parchetarii" persista sa se agate de un text de lege abrogat din 26.10.2003, pentru a nu recunoaste ca au cerut arestarea fara a-l audia pe Dinu Patriciu, fapt constatat de Tribunalul Bucuresti. Articolul 150, Cod procedura penala, care a intrat in vigoare la 26.10.2003 impune o regula care nu exista inainte, dar peste care nu se poate trece si anume "masura arestarii poate fi luata numai dupa ascultarea inculpatului de catre procuror", or in cazul lui Dinu Patriciu acesta nu numai ca nu a mai fost audiat, ci i s-a emis ordonanta de retinere inainte ca sa-si termine declaratia scrisa, fiindu-i ceruta arestarea fara sa fie audiat, mergandu-se pe practica ilegala dinainte de aparitia actualului art. 150 din cod.