O carte lansata in SUA desfiinteaza criticile la adresa efectelor nocive ale televiziunii. E demontata teoria conform careia televizorul incetineste procesele psihice si e propusa teza unui tip de televiziune care "desteapta" consumatorul.

Iata o portita de salvare, a tuturor celor angrenati ireversibil intr-un sistem in care televizorul e aproape unicul sistem de referinta. Dupa ce studiile efectuate in tari civilizate postuleaza rata ingrijoratoare si in permanenta crestere a efectelor daunatoare pe care privitul la televizor le exercita asupra psihicului si comportamenului publicului, Steven Johnson, autorul cartii "Tot ce e rau e bun", e primul care abordeaza problema dintr-un alt unghi.

EROARE.

Autorul sesizeaza o eroare grava de la care pornesc multe studii recente. Respectiv aceea ca publicul de azi tanjeste dupa "era de aur" a televiziunii anilor ’70. "Fapt e ca aceasta epoca de aur nici n-a existat. Ne e dor de show-urile care ne-au marcat intr-un fel sau altul, dar uitam cu desavarsire restul de porcarii fara nici o substanta".

TEHNICA.

Modul de abordare a programelor "traditionale" era unul extrem de simplist. Astazi, in schimb, subiectele sunt complexe, se ridica probleme de ordin moral, regia s-a dezvoltat considerabil, protagonistii sunt profesionisti, iar reteaua de intrigi e infinit mai complicata - "in esenta, programele de azi prezinta toate caracteristicile la care te-astepti de la un roman serios", remarca autorul cartii.

REALITY SHOW.

Citeste si:

Johnson combate si atacurile veroase ale criticilor asupra reality show-ului. Cateva dintre caracteristicile acestui tip benefic de abordare sunt, de exemplu, un grad crescut de verosimil datorita lipsei subtitrarii, deci a posibilitatii publicului de a prinde exact esenta situatiilor, prolifica dinamica interactionala care se autoconstituie intr-un obiect de studiu al comportamentelor dintr-un grup eterogen, precum si a metodelor de rezolvare a starilor conflictuale.

RETROSPECTIVA.

David Burke, coordonatorul britanic al unei miscari antiteleviziune initiata acum 11 ani de canadieni remarca faptul ca britanicii petrec 4 ore la tv, alte 8 ore la serviciu si alte 8 dormind, ceea ce reprezinta un procent extrem de periculos, in conditiile in care cele mai frecvente efecte negative produse de televizor sunt obezitatea, diminuarea atentiei si instigarea la violenta. Inca de la aparitia emisiunilor televizate, acum aproximativ 50 de ani, s-au efectuat studii relativ la influenta acestora asupra copiilor. Rezultatele studiilor de atunci pareau "linistitoare".

Pe masura dezvoltarii consumerismului insa posturile tv care emit 24 de ore din 24 au dus la calitatea din ce in ce mai scazuta a continutului tv. Tim Gardam, fost director de programe la Channel 4, confirma faptul ca inovatia s-a manifestat intr-adevar, dar la un nivel restrans. Documentarele si acoperirea subiectelor internationale au avut cel mai mult de suferit, pentru ca nu prezinta un continut care sa implice direct emotiile si reactiile primare, spre deosebire de genul reality-show.

O SOLUTIE, HBO-UL

Alti critici nu contesta evolutia unui tip de programe tv, numai ca acestea apartin HBO. Chris Dunkley, critic de televiziune, recunoaste progresul postului de televiziune in ceea ce priveste complexitatea programelor difuzate. Numai ca diferenta care separa HBO-ul de restul canalelor tv e ca aici publicul plateste o taxa suplimentara. Nu este insa si cazul posturilor publice, care se zbat inca in lupta pentru atragerea audientei in randul marelui public, spre deosebire de posturile private, care emit deja pentru un segment de public nisa.