Decizia de luni a Completului de 9 judecatori este definitiva. Inalta Curte de Casatie si Justitie a obligat, in ianuarie Parchetul General sa-i ancheteze pe fostii demnitari pentru privatizarea Romtelecom.

Judecatorii Inaltei Curti si-au motivat, in iulie, sentinta data in 30 ianuarie, sustinand ca admit plangerea formulata de Dan Cristian Ionescu, fost membru al PNL-Conventia Democrata, impotriva rezolutiei Parchetului General, Sectia Urmarire Penala si Criminalistica, din decembrie 2006 si octombrie 2007.

"Desfiinteaza rezolutiile si trimite cauza la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica in vederea efectuarii actelor premergatoare inceperii urmaririi penale sub aspectul tuturor faptelor reclamate de petitionarul Ionescu Dan Cristian fata de intimatii Vasile Radu, Baias Flavius, Remes Traian Decebal, Peiu Petrisor, Tepelea Vlad, Gozia Dan, Ionescu Gheorghe, Mandrescu Corneliu, Gutin Eugenia cat si fata de intimatii Sarbu Radu si Babiuc Victor mentionati in procesul verbal de indreptare eroare materiala incheiat la data de 5 octombrie 2007 de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica in dosarul nr. 661/P/2005", se arata in motivarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ).

La momentul privatizarii Romtelecom, Radu Sarbu era presedinte al Consiliului de Administratie al Fondului Proprietatii de Stat, Flavius Baias ocupa functia de secretar de stat la Ministerul Justitiei, Victor Babiuc era ministru al Apararii, Decebal Traian Remes era ministru al Finantelor, iar Dan Gozia, Corneliu Mandrescu, Eugenia Gutin si Gheorghe Ionescu functionari in cadrul FPS. Vlad Tepelea a fost membru in conducerea Romtelecom in 1999.

Potrivit ICCJ, in cuprinsul plangerii, Dan Cristian Ionescu a sustinut faptul ca, la 6 decembrie 2004, a solicitat in scris Parchetului National Anticoruptie, actualul DNA, sa cerceteze posibile fapte de coruptie, respectiv luare de mita, care ar fi fost savarsite de demnitari romani, membri ai Comitetului de coordonare a privatizarii Romtelecom, aratand ca va pune la dispozitia anchetei materiale explicatiile si informatiile necesare. Dosarul a fost declinat la Parchetul General pe 13 decembrie 2004.

Ionescu a mai reclamat ca Parchetul de pe langa Inalta Curte a dispus neinceperea urmaririi penale, fara a i se solicita sa puna la dispozitie probele pe care le are, aratand ca, desi atat in sesizare, cat si in plangere, se refera explicit la infractiunea de luare de mita, in ordonanta procurorului se face vorbire de infractiunile de inselaciune si neglijenta in serviciu.

Curtea suprema a subliniat faptul ca procurorul nu a tinut cont de probele depuse la dosar de petitionar. "Se mai retine ca, desi petitionarul a sesizat parchetul cu mai multe fapte de natura penala, presupuse a fi fost savarsite de intimati, procurorul a ignorat aceste aspecte (...) trecand cu prea mare usurinta peste elementele sesizate de petitionar cu privire la faptele de mare coruptie, fara sa faca nicio mentiune daca, eventual, dosarul s-ar fi disjuns sau s-ar fi trimis cauza spre competenta solutionare la o alta unitate de parchet, posibil Directia Nationala Anticoruptie", se arata in motivarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Inalta Curte de Casatie si Justitie mai retine ca nici rezolutia din 5 octombrie 2007 a procurorului sef al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Marius Iacob, nu poate fi mentinuta ca legala si temeinica, "fiind evidenta superficialitatea cu care s-a confirmat rezolutia data de procuror".

ICCJ a concluzionat ca, "fata de amploarea si complexitatea materialului probator anexat cauzei", se impune efectuarea de acte premergatoare urmaririi penale fata de demnitarii amintiti in plangere.

Curtea suprema arata ca, in anul 1997, Ministerul Comunicatiilor a demarat privatizarea Regiei autonome Romtelecom, iar prin Hotararea de Guvern numarul 673, din acelasi an, aceasta regie a fost transformata in societate comerciala sub denumirea Societatea Nationala de Telecomunicatii Romtelecom S.A.

Citeste si:

In cadrul procesului de privatizare, ministrul comunicatiilor de la acea vreme, Sorin Pantis, a emis ordinul 56 din 18 februarie 1997, prin a dispune ca Romtelecom sa angajeze consultanta necesara in vederea selectarii unui investitor stragetic.

Pe 14 iulie 1997 a fost desemnata castigatoare a licitatiei organizate firma Goldman Sachs International, care ulterior a incheiat un contract de consortiu cu alte 4 firme.

In aceiasi motivare a instantei, se arata ca, pe 5 august 1997, s-a incheiat contractul de consultanta, partea romana fiind reprezentata de Ministerul Comunicatiilor si Romtelecom, in calitate de clienti, plata urmand a fi facuta de Romtelecom.

"Pachetul de actiuni al Romtelecom a fost transferat, la 3 iunie 1998, de la Ministerul Comunicatiilor la Fondul Proprietatii de Stat, pe baza unui protocol. Deoarece initiatorii privatizarii si-au dat seama ca etapele privatizarii s-au incheiat in afara unui cadru legal, au demarat acte ulterioare menite sa legalizeze cele indeplinite deja", arata Inalta Curte de Casatie si Justitie in sentinta prin care a dispus anchetarea fostilor demnitari.

ICCJ a mai constatat ca, prin Hotararea de Guvern 338 din 29 iunie 1998, Fondul Proprietatii de Stat a fost mandatat sa negocieze privatizarea Romtelecom si, prin aceeasi hotarare, s-a decis ca procesul de privatizare sa se desfasoare sub indrumarea unui Comitet de coordonare a privatizarii format din primul ministru, ministrul justitiei, ministrul apararii nationale, ministrul privatizarii, ministrul comunicatiilor si ministrul finantelor.

Comitetul de coordonare a emis, apoi, decizia prin care a fost declarata castigatoare a negocierilor firma OTE Grecia, pentru care a participat la licitatie firma Oterom Ltd Cipru.

In ceea ce priveste faptele din acest dosar, in sentinta ICCJ se mai arata ca, la data de 14 mai 2001, ofiteri din cadrul Inspectoratul Genaral al Politiei Romane, Directia Politiei Economico-Financiara, s-au sesizat din oficiu, in legatura cu incheierea unui act aditional la contractul de consultanta dintre Ministerul Comunicatiilor si Romtelecom S.A., in calitate de clienti, si consortiul Goldman Sachs International, in calitate de consultanti.

Potrivit actului aditional, obligatia de plata a consultantei prestate de consortiu, in suma de 8,4 milioane USD, ce revenea in sarcina Romtelecom, a fost preluata de FPS.

Ulterior, potrivit unei note de constatare de Directiei Generale de Indrumare si Control din Ministerul Finantelor din 30 mai 2001, plata contractului de consultanta s-a efectuat de FPS fara baza legala, in urma unui act aditional incheiat la 30 decembrie 1998, se mai arata in motivarea curtii supreme.