In urma analizei dosarelor intocmite de Colegiul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii pentru sase magistrati, Cotidianul va prezinta un tablou mai larg al felului in care judecatorii de azi erau recrutati de Securitate si in care s-au achitat de instructiunile primite din partea acesteia. Ordine, angajamente, note informative si rapoarte, toate creioneaza un peisaj in care figuri-cheie din sistemul judiciar de dupa 1989 fusesera aservite regimului comunist.

Ion Ionescu este judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie, in cadrul Sectiei Civile si de Proprietate Intelectuala. Ingropate in arhivele fostei Securitati se afla insa o serie de acte care arata o alta fata a magistratului.

Daca azi imparte dreptatea intr-un stat democratic, in 1968 era locotenent in cadrul Securitatii Municipiului Bucuresti, postura din care dadea ordin ca anumiti cetateni sa fie urmariti si ii invata pe turnatori cum sa obtina informatii de la acestia. Astfel, pe marginea unei note informative referitoare la un fost detinut politic, Ion Ionescu nota ca va contribui la instruirea celui ce furnizase nota respectiva pentru a obtine mai multe date. Urmarea este ca turnatorul, cu nume de cod „Grigorescu P“, ii furnizeaza actualului judecator o nota referitoare la discutiile purtate in sanul familiei lui Vasile M.R., obiectivul urmaririi informative. Din acestea rezulta dorinta fiului sau de a pleca din tara. Ion Ionescu intervine si extinde urmarirea informativa si asupra fiului lui Vasile M.R.

In cazul urmaririi preotului Anton U., Ion Ionescu a fost ofiterul de legatura al sursei „Esanu I“. In mai multe cazuri, Ionescu intocmeste note ale ofiterului pe baza informatiilor furnizate de „Esanu I“ , prin care afirma ca „agentul il intalneste frecvent pe Anton U., cu prilejul repetitiei coralei preotilor si pe aceasta baza i-am trasat sarcini in continuare“. Documentele care atesta faptul ca judecatorul Ion Ionescu a fost locotenent de Securitate se afla in dosarul trimis de Colegiul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii la Sectia de Contencios Administrativ a Tribunalului Bucuresti. Dupa cum in acelasi dosar se afla si intampinarea depusa de Ion Ionescu, prin care acesta ridica doua exceptii de neconstitutionalitate ale ordonantei de urgenta care reglementeaza functionarea CNSAS. Ionescu sustine ca anumite articole din aceasta ordonanta urmaresc indepartarea din posturi a persoanelor care au ocupat diferite functii in Securitate si instituie o raspundere morala pentru simpla calitate de angajat al fostelor servicii de informatii. Contactat de Cotidianul, Ion Ionescu a declarat ca nu considera oportuna o discutie cu presa.

Citeste si:

Numele lui Ion Ionescu se leaga de procesul de revendicare a hotelului Lido, in care el a fost acuzat de fostii proprietari de faptul ca s-ar fi antepronuntat in privinta unor hotarari ce ar fi putut avea ca efect anularea retrocedarii respective si pastrarea hotelului de catre firmele fratilor George si Viorel Paunescu. Urmare a admiterii cererii de recuzare, el a fost inlocuit din completul de judecata.

Petru Ciubotariu este judecator la Sectia Penala a Curtii de Apel Iasi, unde pana recent a indeplinit si functia de presedinte. El a fost recrutat in anul 1980, cand era invatator in comuna Scheia, si a trecut prin mai multe functii pe care le putea indeplini un civil in cadrul aparatului Militiei si Securitatii: colaborator, informator si persoana de sprijin. In primul an de colaborare a dat nu mai putin de zece note informative, toate cu „valoare operativa“, dupa cum reiese din fisa sa personala intocmita de Militia comunei Scheia. Sub numele de cod „Spirache“, acesta a furnizat informatii despre copiii din satul sau natal, Draguseni, precum si despre starea de spirit a taranilor. „Ma angajez sa sprijin in mod secret organele de partid si militie in activitatea pe care o desfasoara pentru prevenirea si lichidarea infractiunilor (…), pentru combaterea oricaror manifestari care afecteaza oranduirile noastre socialiste“, sta scris in angajamentul olograf semnat de judecatorul de azi. Turnatoriile sale, asa cum reies din notele informative descoperite de CNSAS, se refera la faptul ca unii elevi stau acasa ori hoinaresc pe dealuri in loc sa mearga la scoala. Turnatorul „Spirache“ le indica, pe langa nume, si porecla: „Bazon zis Gainat“.

Nota ofiterului de legatura precizeaza ca, in urma informatiilor primite, se va discuta cu parintii copiilor, urmand a fi avertizati, iar informatorul „Spirache“ trebuie sa continue supravegherea minorilor respectivi. De asemenea, Ciubotariu ii mai turna si pe taranii din sat pentru faptul ca erau nemultumiti de platile efectuate de CAP-ul local. Judecatorul de azi nu se dadea in laturi nici de la a semnala scandalurile produse la bufetul satului. Cand Ciubotariu a absolvit Facultatea de Drept, a plecat din satul natal, dar si-a pastrat obiceiul de a informa destoinic Securitatea si Militia. Promovarea sa la stadiul de persoana de sprijin, postura din care trebuia sa aiba sub supraveghere colectivitati intregi, nu doar persoane punctuale, s-a facut in 1989, cand era jurist la Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui, dupa cum reiese din documentele stranse de CNSAS. De altfel, in nota de constatare intocmita de CNSAS se specifica faptul ca dosarul lui Ciubotariu a fost inchis abia in 1991. Petru Ciubotariu nu a putut fi contactat pentru a comenta aceste documente.