Scolile Capitalei, intre elita si gheto

Aflat intre primele optiuni ale elevilor de gimnaziu, Colegiul "George Cosbuc" este considerat unul dintre cele mai bune licee din Capitala, ultima medie de admitere in clasa a IX-a, anul acesta, fiind 9,19, potrivit NewsIn.

Atat elevii din clasele de gimnaziu, cat si cele de liceeni de la "Cosbuc", au program bilingv, cu numeroase cursuri predate in limba engleza, printre care Geografia si Istoria Marii Britanii si a Statelor Unite, Drepturile omului si Studii culturale. Toate clasele a XI-a urmeaza cursul de pregatire pentru examenul Cambridge (CAE), pe care il sustin inainte de terminarea liceului, chiar in scoala, deoarece Colegiul "Cosbuc" este centru de examinare Cambridge, desemnat astfel de catre British Council. Certificatul Cambridge este valabil toata viata si le serveste elevilor atat la facultate, la obtinerea de burse si la angajare.

Pe langa oferta curriculara, elevii de la "Cosbuc" pot alege, pentru a-si completa cunostintele, dintre numeroase cursuri optionale, intre care Introducere in marketing si advertising, pregatire in domeniul redactarii diferitelor tipuri de texte - Successful Writing, Essay Writing, Creative Writing -, Integrare in UE si Dramaturgie. Mai mult, la "Cosbuc" predau si profesori straini, din Marea Britanie, SUA, Australia si Canada, care tin nu doar lectii de limba, ci si de cultura a tarilor din care provin. "Astfel, absolventii nostri isi dezvolta o serie de aptitudini social-culturale si competente de comunicare si adaptare, ceea ce le va inlesni integrarea in societatea moderna", spun reprezentantii liceului.

In Ferentari, drumul spre scoala trece printre drogati si prostituate

La polul opus se afla elevii unora dintre scolile din Ferentari, unul dintre cartierele marginase ale Capitalei. Elevii Scolii nr. 136, de pilda, locuiesc in ghetourile din Aleea Livezilor, nu au conditii pentru a-si face temele si, practic, sunt obligati sa intalneasca, zilnic, persoane din lumea interlopa, cum ar fi consumatorii de droguri si prostituatele. "Nu cred ca e copil in scoala care sa nu fi vazut drogati", spune Claudia, eleva in clasa a V-a la Scoala 136. Scoala nu are gard, in curte sunt gunoaie aruncate de trecatorii "care, uneori isi mai fac si nevoile pe la coltul scolii", dupa cum spun copiii care invata acolo. Un lucru bun pentru acesti elevii pare sa fie mediatorul scolar, cel care face legatura intre comunitate si scoala. Proaspat numit in functie, directorul scolii incearca si el, dupa puteri, sa sustina interventia societatii civile si programele de incluziune in beneficiul educatiei si, implicit, al elevilor.

Baietii se viseaza fotbalisti, fetele - sa se marite cu "smecheri"

Planurile copiilor de la Scoala 136, in cazul celor care au asa ceva, se leaga, invariabil, de inlaturarea stigmatului vietii de cartier. "Nici macar prietenia nu e prietenie aici", spune Flori, eleva in clasa a VII-a, pentru care un viitor mai bun nu poate incepe decat cu plecarea din locurile copilariei sale. Iar optiunile ulterioare tin, la randul lor, de educatie, de ceea ce au invatat sa gandeasca, de modelele pe care si le-au format in mediul unde traiesc. In timp ce liceenii de la "Cosbuc" isi doresc sa obtina burse si sa isi continue studiile in strainatate, copiii din Ferentari vor macar "sa faca o munca de care sa fie mandri" si, eventual, sa mearga la facultate. Multi baieti vor sa fie fotbalisti, fetele vor sa se faca actrite sau sa se marite cu un baiat "smecher", ca sa fie respectate si "sa nu se ia lumea de ele".

Tot ca incidenta in viata mizera pe care o traiesc, copiii din Ferentari isi mai doresc ca "politicienii sa nu mai devina politicieni doar ca sa se imbogateasca sau pentru putere, ci sa fie oameni si sa faca ceva pentru oameni". Pe de alta parte, aceiasi copii cred ca, in general, oamenii nu stiu sa se bucure de ceea ce primesc. "Oamenii isi doresc lucruri, cum ar fi banci si locuri de joaca in cartier, iar apoi, dupa ce le primesc, le distrug, pentru ca nu stiu sa se bucure de ele impreuna", spune Roxana, eleva in clasa a VI-a.

Educatia non-formala, o solutie pe termen lung

Pentru copiii din Aleea Livezilor, scoala nu este o solutie de viata, pentru ca nu ofera modele de succes, conforme cu nevoile lor actuale. "Este greu sa gandesti pe termen lung, cand ai niste dorinte imediate si nu iti sunt rezolvate nici nevoile primare. Parintii sunt mai degraba preocupati de problemele financiare, pe care educatia nu are cum sa le rezolve imediat, asa ca majoritatea lor isi incurajeaza copiii sa munceasca de timpuriu, in dauna invataturii. Intr-unul dintre putinele cazurile fericite, elevii scolii 136 vor merge, dupa gimnaziu, la un grup scolar industrial", spune sociologul Ioana Florea, membru fondator al Asociatiei Komunitas. Asociatie care, ca demers al societatii civile, a finalizat un proiect de incluziune sociala, "The School Cinema", reunind elevi ai scolilor 114 si 136 din Ferentari si liceeni de la Colegiul "George Cosbuc".

Singura sansa a copiilor defavorizati este, in aceste conditii, educatia, cu profesorii in rol de "modele", considera cei preocupati sa lege punti intre scoala si comunitate, relateaza NewsIn. "Daca noi, profesorii, care avem datoria morala sa facem ceva pentru copiii astia, nu facem, atunci cine sa faca?! Ei nu au alte modele 'sanatoase' in viata", spune mediatorul scolar de la 136, Elena Radu.

Ca urmare a lucrului direct cu elevii din Ferentari, coordonatorii proiectului de la Komunitas considera ca educatia, care ar trebui, teoretic, sa-i ajute pe acesti copii sa evolueze, este ineficienta asa cum o primesc, in prezent, in scoala. "Metodele traditionale de predare nu sunt potrivite pentru nevoile acestor copii, nu numai pentru ca nu incurajeaza colaborarea intre elevi si profesori, dar si pentru ca stilul obisnuit de predare nu reuseste sa capteze atentia elevilor, lucru extrem de important pentru ca procesul educativ sa fie eficient", explica Ioana Florea. Educatia non-formala, cu jocuri si invatare interactiva, prin lucru in echipe, dar si mai multa atentie si incurajare, acestea sunt lucrurile de care au nevoie acesti copii, in opinia sociologului Florea.

Bogdan Voinescu, unul dintre voluntarii care ii invata informatica pe elevii de la Scoala 136, considera, la randul sau, ca educatia copiilor din zonele defavorizate este marcata de multe paradoxuri nefericite. "Daca acesti copii invata informatica cu usurinta si sunt dornici sa stie cat mai multe, insa, desi sunt clasa a V-a, ei nu stiu sa scrie. Asta inseamna ca a fost ceva in neregula cu procesul educational, nu cu ei", spune Voinescu.

Si specialistii in educatie considera ca metodele invechite si numarul mare de materii si cursuri nu sunt eficiente, iar asta nu numai in cazul elevilor proveniti din familii dezavantajate, ci si pentru ceilalti. "Desi tinta educatiei romanesti o reprezinta, in prezent, rezultatele scolare, un procent extrem de mic de elevi devin absolventi de studii superioare. Ne aflam intr-un esec total. Ar trebui sa lucram la dezvoltarea competentelor care transforma elevul absolvent intr-un cetatean responsabil, care sa participe la viata comunitatii", afirma seful Departamentului de integrare europeana de la Centrul Educatia 2000+, Eugen Palade.

Programele comunitare din Romania, la nivel de discutii, dezbateri si conferinte

Pe langa educatia non-formala, programele comunitare care isi propun lucrul direct cu elevii din zonele defavorizate pot duce la rezolvarea unora dintre probleme. "In Romania se fac o multime de proiecte de incluziune sociala sau programe pentru romi in care se cheltuiesc foarte multi bani degeaba, pe discutii, dezbateri si conferinte. Pana una-alta, se pare ca numai eforturile 'la firul ierbii' dau rezultate, chiar daca, din pacate, asta se intampla doar la nivel local si cu multe eforturi", spun cei de la Komunitas.

La finalul proiectului Komunitas, prin care elevii din Ferentari au lucrat la mici filme documentare, alaturi de mai multi liceeni de la Colegiul National "George Cosbuc", acestia din urma vad o optiune in a continua sa lucreze in folosul comunitatii. "Noi i-am urmarit pe toti de la inceput. Daca, initial, cei de la 'Cosbuc' spuneau ca vor sa aplice pentru burse la facultati din strainatate, pentru care ar avea mari sanse, acum se gandesc sa ramana in tara, unde e mare nevoie de tineri ca ei, si sa faca propriile lor proiecte pentru oameni", sustin coordonatorii programului.