„Am gasit un caine putrezit sub pat, cu parul cazut. Si noi am strans toata mizeria. Era mirosul groaznic”, evoca ea unul dintre cele mai urate cazuri. Mai vorbeste si de un batran mort cu trei zile inainte de filmare. „A facut pipi, toate alea acolo. Proprietara era rujata, in loc sa tina doliu dupa barba-su. Era o doamna bine, nici nu credeam ca poate fi asa ceva in casa”.

Cazurile emisiunii de luni seara care „iti curata casa si te invata cum sa pastrezi curatenia” sunt inspectate atent de redactori, producator executiv si scenarist. Cum familiile care isi expun mizeria in fata natiunii se aleg la sfarsit cu o suma modesta de bani de la realizatori, apar deseori si „fraude”. „Ne suna din toata tara oameni care vor ajutor, dar si oameni care vor sa apara la televizor sau isi fac mizerie intentionat pentru a avea si curatenia, si banii”, se plange Silvia Epure, producatorul executiv. Cazurile autentice au in spate neglijenta, lipsa de timp sau certurile in familie, iar proprietarii semneaza un contract prin care se obliga sa fie filmati.

„90% dintre cazuri sunt groaznice. Ne suna proprietari, prieteni sau rude, administratori de bloc, primari de la tara”, ne explica producatorul executiv in fata unei case ce pare un depozit darapanat. Aici se incropeste platoul de filmare pentru editia cu numarul 23, trasa in avans, cu doi cameramani care se plimba dintr-o camera in alta, intre peretii cenusii cu tencuiala gaurita. In holul cu boarfe si covoare murdare, gramada langa o masina de spalat nefunctionala. In livingul unde troneaza o dormeza patata si o soba cu iz medieval inecata in praf si liane de paianjen, liane care se intind ca iedera si pe peretele din bucataria-pestera.

Silvia Epure le cere celor cinci menajere, de la o firma specializata in curatenie, sa iasa din casa. „Daca se obisnuiesc cu locul, nu mai au reactii (n.r. - in fata camerei)”. O pisica tuciurie s-a tolanit pe un vraf de haine mucede, urmarind plictisita miscarile scurte ale unui sticlete in cusca, iar un collie uscativ si jigarit amusina agitat nou-venitii. Ceva mai norocos s-a nimerit un porcusor de Guineea, instalat in odaia mai acatarii a casei - camera fiicei -, printre sticlute de oja cu sclipici. „Se poate fuma?”, intrebam noi. „Nu stiu ce sa zic. Poate se afuma peretii”, rade un operator, pregatind camera.