Tanara care a avut ideea Copacului de Hartie si a Cafenelei Verzi, Claudia Catana, a marturisit, pentru NewsIn, ca s-a lovit de prejudecatile celor care nu-i intelegeau interesul pentru salvarea mediului si care erau curiosi sa stie cine e in spatele proiectelor sale, din punct de vedere politic.
Licentiata in management si cu opt ani experienta in comunicare in randul societatii civile, Claudia Catana este o "eco" foarte convinsa ca protejarea mediului inseamna puterea exemplului, la scara fiecaruia dintre noi, si extinderea tuturor proiectelor care s-au dovedit cu-adevarat eficiente. A avut ideea Copacului de Hartie, prin care recicleaza deseurile de hartie si, din banii adunati, planteaza si tine natura in viata. Si tot ea este gazda, in Bucuresti, la Cafeneaua Verde, amenajata, cum altfel?, intr-o gradina.

  • Reporter: Ce inseamna proiectul Copacul de Hartie, cand si cum a aparut?

Claudia Catana: Pentru mine personal, proiectul inseamna foarte mult, pentru ca este ideea mea, de acum cinci ani. Dupa ce atatia ani am incercat sa gasesc finantare pentru proiect prin metodele traditionale, depunand proiectul la diferite entitati, si nu am reusit, ideea a devenit mai mult o obsesie, pentru ca nu intelegeam de ce oamenii aia considerau ca proiectul meu nu e viabil. Anul trecut, in aprilie, am reusit sa pun proiectul in aplicare, fiind sustinuta de oameni carora le-am povestit despre proiect si le-a placut. L-am pus in aplicare si i-am dat drumul nebuneste, fara resurse. Desi am crezut ca oamenii vor fi reticenti, proiectul a inceput sa creasca avalansa, mai repede decat m-am asteptat. Ideea a placut multor oameni, pentru ca li s-a parut simpla si eficienta. Cu timpul, s-a format si echipa de voluntari, din prieteni. A fost o nebunie de proiect, primeam solicitari rauri, la care nu puteam face fata. Acum avem sponsori care ne sprijina proiectul, ne-am extins si in alte Cluj, Craiova si Constanta, iar in maxim doua saptamani vom incepe si in Timisoara. In Bucuresti avem aproximativ 600 de donatori, peste jumatate dintre acestia fiind constanti.

  • R: Cat de multumita esti de rezultatele acestei initiative? Ai simtit piedici, ai intalnit oameni refractari?

C.C: Pe de o parte sunt foarte multumita, deoarece am reusit sa strangem 300 de tone de hartie din aprilie anul trecut si pana acum. Initial, am considerat acest proiect ca o campanie de a atrage atentia asupra faptului ca hartia pe care in mod normal o aruncam la gunoi poate deveni o resursa. Noi am intrat pe o nisa lasata descoperita de colectorii de hartie, din cauze financiare. Suntem chemati pentru minimum 50 de kilograme de hartie, care nu acopera costurile de deplasare si transport, dar avem norocul ca avem sponsori. Sunt multumita de proiect, pentru ca mi-a demonstrat ca poti sa educi in timp si sa transformi reciclarea intr-un trend.

In acelasi timp, sunt nemultumita, pentru ca, din cauza ca am inceput proiectul fara resurse, multa lume nu a avut rabdare cu noi si l-a considerat ineficient. Ma doare ca sunt oameni care nu ne-au asteptat si care, in general, nu au incredere in activitatile organizatiilor neguvernamentale. Multi au spus ca nu trebuia sa pornim la drum fara resurse, insa si mai multi au avut rabdare si incredere in noi.

Oamenii s-au intrebat, la inceput, cine e in spatele acestui proiect, din punct de vedere politic, si nu intelegeau de ce am fi interesati sa facem ceva pentru a salva mediul, fara niciun interes ascuns. E neplacut, din perspectiva mea, ca om care a lucrat noua ani in domeniul ONG-urilor, ca exista oameni care considera ca ONG-ul nu e decat o cale de a fura ceva. De asemenea, multi nu inteleg ca ONG-urile lucreaza voluntar si ori nu au incredere in organizatie, ori ii atribuie mai multe responsabilitati decat ar trebui. Am gasit si oameni refractari, neintelegatori, dar si oameni care ne-au inteles si ne-au sprijinit.

  • R: Cat curaj iti trebuie sa lansezi un proiect de protectie a mediului, sa investesti timp, nervi si chiar bani in asa ceva?

C.C: Nu e vorba de curaj, ci cred ca fiecare dintre noi are datoria sa faca ceva pentru a schimba ceea ce nu ii convine. Eu am o teorie, aceea a metrului patrat in care fiecare traieste si in care, daca ceva nu iti convine, trebuie sa incerci sa schimbi acel lucru, nu sa astepti sa il rezolve altii. Nu te poti baza ca altcineva va veni sa rezolve problema respectiva, asa ca ai doua posibilitati: ori rezolvi ceea ce nu iti convine, ori nu mai comentezi. Aceasta teorie am aplicat-o si eu in cazul Copacului de Hartie. Cred ca este important sa se recicleze tot ce se poate, iar faptul ca acest lucru aduce si bani folositi la plantarea de copaci, este un beneficiu in plus.

  • R: Dar Cafeneaua Verde cum a "incoltit"? Ce primesc clientii ei, spre deosebire de locurile traditionale de acest fel si ce castiga mediul?

C.C: Cafeneaua Verde este o solutie de finantare a proiectului Copacul de Hartie si a altor proiecte pe care am vrea sa le punem in aplicare. Un procent de 60% din profitul cafenelei merge catre mediaORG, ONG-ul prin care desfasuram proiectul Copacul de Hartie.

Era important pentru noi, dupa lansarea Copacului de Hartie, sa gasim o forma de sustinere financiara. De asemenea, deoarece proiectul crescuse foarte mult, aveam nevoie de un sediu si, deoarece chiriile erau foarte mari, am decis sa dam bani pe un spatiu care sa ne si aduca fonduri si astfel am ales ideea cafenelei.

Cafeneaua Verde este un concept 3 in 1 - este cafenea, este sediu pentru ONG, unde organizam conferintele de presa si training-uri, si o camera din cafenea este numita ArtBreak, unde sunt diferite materiale pentru pictura si diferite margelute, unde oamenii vin sa isi faca singuri ceva - o cana pictata, o bratara, cerceri sau un colier. In viitor, mai vrem sa dezvoltam intr-una dintre camere un EcoShop, cu produse bio-eco si, in timp, sa oferim si niste ore de pictura.

Avem si o gradina foarte frumoasa, care te rupe de restul Bucurestiului. Pe acest criteriu am ales si locul, deoarece am vrut sa informam oamenii, prin intermediul acestei gradini, ce pierd atunci cand taie copacii. Aici, vara temperatura este cu patru grade mai mica decat in restul Capitalei.

  • R: Care ar fi "portretul robot" al romanului obisnuit, in relatia cu mediul inconjurator? Cu ce anume ar trebui sa inceapa schimbarea noastra, ca societate, din acest punct de vedere?

C.C: Deoarece eu lucrez numai cu oameni pe care ii intereseaza mediul, vad mai mult oameni care respecta mediul, insa daca ma rup de mediul meu si sa ma uit pe strazi, nu vad deloc respect fata de mediu - vad numai gunoaie aruncate pe jos, mormane de gunoi pe strazi si oameni carora nu le pasa. Concluzia este ca nu avem respect si responsabilitate fata de mediu. Doar o mana de oameni sunt interesati, iar pe ceilalti nu ii inteleg de ce sunt atat de indiferenti.

Ar trebui ca oamenii sa constientizeze ca, in general, ceea ce se intampla este suma noastra a tuturor si ca, daca unul dintre noi isi schimba comportamentul, ii poate atrage si pe altii si astfel putem schimba conceptia oamenilor despre mediu.

Ca societate, romanii ar trebui sa inteleaga ca omul nu este chiar atat de marunt si ca tot ceea ce face are impact asupra mediului. La nivelul indivizilor, schimbarea trebuie incercata prin puterea exemplului, din aproape in aproape. Daca intr-un colectiv o persoana incearca sa fie altfel, prietenii vor incepe sa se gandeasca la ceea ce face el si ii vor urma exemplul. Nu cred in schimbari radicale, deoarece societatea in care traim nu ne permite si suntem dependenti de niste lucruri, nu putem sa ne schimbam asa usor.

  • R: Daca ar fi sa poti spune lumii intregi un sfat al tau pentru protejarea mediului, intr-o singura fraza, care ar fi aceea?

C.C: Fiecare ar trebui sa vada ce poate face pentru mediu, fara sa i se para un efort imens, si sa constientizeze ca toate gesturile sale au un efect asupra mediului.

  • R: Sa presupunem ca esti, de maine, ministrul Mediului. Ce ai face pentru ca mediul sa isi aminteasca de tine?

C.C: Cred ca as strange toate proiectele deja facute de organizatii si le-as extinde la scara nationala. As extinde, prin lege, solutii deja gasite de organizatii sau de indivizi, care s-au dovedit a fi eficiente. Nu as incerca sa inventez din nou roata, prin realizarea de proiecte noi, pentru ca proiecte deja exista.

  • R: Acum ne trezim la realitate. Nu mai esti ministrul Mediului, ci "doar" o Eco plina de idei. Ce proiect ai la orizont?

C.C: Am multe proiecte lasate deoparte, printre care si o campanie de educare si infomare in scoli in legatura cu importanta protejarii mediului. De asemenea, mi-ar placea sa aducem in tara acest tip de eco-shopping, sa invatam oamenii sa fie constienti de ceea ce cumpara, de valoarea ecologica a unui produs. De exemplu, de ce sa cumperi un produs adus din import, pentru transportul caruia au fost taiati cativa copaci, cand poti cumpara acelasi produs facut in Romania? Nu in ultimul rand, vreau sa sustin si sa promovez ceea ce fac alte organizatii care au proiecte bune de mediu.

Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.