Volumul "O suta de zile cu Monica Lovinescu" reprezinta memoriile scriitoarei care a contribuit, de pe strada Francois Pinton din Paris, la demolarea regimului comunist din Romania.

"Nu era deloc greu s-o iubesti pe Monica Lovinescu. Era inteleapta, fara sa se pretinda astfel, generoasa fara sa aiba despre sine certitudinea ca este, atenta la celalalt, desi parea invaziva si dominatoare, delicata desi intransigenta, umana desi parea dura, plina de umor, desi nu radea foarte des (…)", scrie Doina Jela despre ziarista, criticul literar si comentatoarea de radio, care s-a stins din viata in 20 aprilie 2008 la Paris.

Doina Jela sau "Omul lui Dumnezeu" (cum uneori i se adresa Monica Lovinescu autoarei) a arhivat, astfel, o suta de zile din memoria postuma a fiicei lui Eugen Lovinescu, critic si istoric literar, teoretician al literaturii si sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier si nuvelist roman, cel mai de seama critic dupa Titu Maiorescu.

Monica Lovinescu, fiica criticului literar Eugen Lovinescu, s-a nascut la Bucuresti la 19 noiembrie 1923 si a incetat din viata la Paris in data de 20 aprilie 2008. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii bucurestene. Timp de un an de zile a fost asistenta lui Camil Petrescu la seminarul de Arta dramatica (1946-1947), plecand apoi la Paris cu o bursa a guvernului francez. Dupa abdicarea Regelui Mihai, in decembrie 1947, si a degradarii accelerate a situatiei din tara, prin instalarea regimului comunist, in primele zile ale anului 1948, a cerut azil politic in Franta.

Citeste si:

In Franta a facut parte din cateva companii teatrale de avangarda, a semnat, in colaborare, regia unor spectacole, a lucrat la o agentie literara franceza. Intre anii 1951-1975 a realizat numeroase emisiuni literare si muzicale la Radiodifuziunea franceza.Din 1962 a inceput colaborarea la Radio Europa Libera, unde, din 1967, a realizat emisiunea saptamanala „Teze si antiteze la Paris”, alaturi de „Actualitatea culturala romaneasca”. Monica Lovinescu a devenit in aceasta perioada, alaturi de sotul sau, Virgil Ierunca, una dintre personalitatile centrale ale exilului romanesc, una dintre vocile cele mai autorizate ale criticii literare romanesti, prin intermediul unei activitati critice aparte, cea radiofonica.

Sustinuta si apreciata de critici literari, inainte de 1989, pentru cronicile sale radiofonice, apoi, pentru cronicile istorice ce alcatuiesc volumele de memorialistica publicate dupa 1990 in tara, despre Monica Lovinescu, regretatul George Pruteanu remarca in 1991, intr-un articol din “Romania literara” ca “pronunta, la microfonul ei, adevaruri pe care le gindeau sau le consimteau majoritatea carturarilor si literatilor cu capul pe umeri, dar pe care nu le puteau impartasi decat apropiatilor desi, e cert, Puterea stia prea bine ce e in capul lor”.

In 1990 a revenit in tara, pentru prima oara de la plecarea in Franta, in urma cu peste 40 de ani. Monica Lovinescu a fost numita ca membru in Comisia prezidentiala condusa de politilogul Vladimir Tismaneanu, creata la initiativa Presedintiei Romaniei in aprilie 2006 pentru a studia si redacta un raport pentru condamnarea oficiala a comunismului de catre presedintele Traian Basescu, prezentat in Parlament in decembrie 2006.