O noapte prea lunga...

De dimineata mi-am cumparat biletul de tren, ca sa fiu sigura ca mai prind loc. Din pacate am aflat ca, desi trenul circula noaptea, acesta nu are vagoane tip cuseta, ci doar vagoane normale, in numar de trei: doua la clasa a 2-a si unul la clasa 1.

Plecarea trenului se face la ora 20 din Targu-Mures, urmand sa se ajunga in Bucuresti la ora 5:42, asta daca nu se produc diverse evenimente care ar putea cauza o intarziere. Eu iau trenul din Reghin si platesc 80 de lei pentru un bilet la Clasa 1, deoarece mi s-a spus ca scaunele de la Clasa 1 se pot intinde sub forma de pat, si astfel as putea sa dorm putin pana la Bucuresti, calatoria avand o durata de 9 ore.

La ora 20:59 acceleratul ajunge in gara din Reghin si ma mir vazand un tren mic si ruginit, cu trei vagoane prin ale caror geamuri zaresc eternele banchete din musama maronie. In naivitatea mea, credeam ca astfel de banchete nu se mai gasesc decat in trenurile personale cu traseuri scurte, nu si intr-un accelerat care parcurge un traseu de noapte de peste 400 de kilometri. Totusi ma calmez vazand ca la Clasa 1 sunt banchete normale si urc in tren mai relaxata.

Citeste si:

Dar situatia vazuta de afara e putin inselatoare. Ajung in dreptul compartimentului si constat ca toate locurile sunt ocupate. As putea sa ridic persoana care s-a asezat pe locul meu, dar intr-un vagon atata de aglomerat nu as avea nicio sansa sa imi intind scaunul, asa cum mi s-a spus ca o sa pot face. Astfel ca, merg si ma asez intr-un alt compartiment care este gol, dar la fiecare dintre desele opriri ale trenului stau cu sufletul la gura si sper ca nu va veni nimeni sa ma dea afara de acolo. Dupa un timp, cam dupa jumatatea drumului, indraznesc, intr-un final, sa imi intind scaunul. Totul este atat de murdar incat de la albastru, scaunul a ajuns acum sa aiba o culoare cenusie, dar imi asez haina peste el, ca macar capul sa imi fie tinut deasupra mizeriei si incerc sa dorm, dar nu se prea poate din cauza galagiei din vagon. Plictisita, ies sa ma plimb prin vagon si constat ca este destul de gol, inafara de vreo cateva compartimente care sunt pline.

Avionul, la fel de scump, dar alte conditii

Pe parcursul celor 9 ore petrecute in tren este imposibil sa nu ajungi macar o data la toaleta, iar de acolo incepe aventura. Mirosul te izbeste de la iesirea din vagon, iar inauntru, toaleta este infundata, podeaua si peretii sunt murdari si niciun strop de apa nu curge de nicaieri. Ma misc cu atentie si incerc sa nu ating nimic, caci nu se stie niciodata ce boala se poate contacta dintr-un loc atat de mizerabil. Ma intorc in compartiment si ma intind inapoi pe scaun incercand sa adorm. Dar imi amintesc ca un bilet de avion de la Targu Mures la Bucuresti costa tot in jur de 80 de lei. Acum regret ca am ales sa merg cu trenul...

Cu avionul as fi ajuns la Bucuresti in 45 de minute, pe cand cu trenul fac 9 ore, iar in avion as fi putut sa merg linistita la baie fara sa ma feresc sa ating ceva. Apoi imi amintesc si de faptul ca CFR insista pentru ca ministrul transporturilor sa le aprobe o noua majorare a tarifelor la biletele de tren, chiar daca si asa sunt foarte scumpe. Iar intr-un final, in timp ce trenul se apropie greoi de Bucuresti Nord, imi amintesc si ca ne-am integrat in UE in urma cu aproape doi ani si totusi privesc in jur, intr-un tren vechi, mizeria care ma inconjoara. Am ajuns in Bucuresti la 6 si 10 minute, nu la 5:42, cum scria pe bilet, dar ma bucur totusi ca nu trebuie sa ajung urgent nicaieri, asa ca nu ma supar ca a intarziat. Cobor din tren si ma indrept spre casa, gandindu-ma ca data viitoare voi alege avionul.