"Atunci cand intorc avionul pe pista ma tem sa nu-i iau omului rufele de pe sarma." Aceasta gluma care a facut cariera printre pilotii de aeronave ce zboara de pe Aeroportul International Baneasa nu este tocmai deplasata. Multe case din cartierele de "bon ton" Pipera si Baneasa sunt construite la cateva sute de metri distanta de aerogara. Localnicii cu care am stat de vorba spun insa ca s-au obisnuit cu zgomotul produs de aeronavele care decoleaza sau aterizeaza la doi pasi de ei. Multi recunosc faptul ca atunci cand

si-au cumparat proprietatile au crezut ca Aeroportul Baneasa nu va avea viata lunga. De altfel, unii dintre ei mai spera si acum ca acesta sa se desfiinteze chiar daca zvonurile sunt contrazise de realitate. Admi-nistratia aeroportului s-a asociat deja cu doua companii aeriene private pentru con-struirea unor noi terminale in cadrul unui proiect de dezvoltare.

Pe de alta parte, viata localnicilor din apropierea aeroportului nu este lipsita de riscuri. Unele dintre case se afla in asa-numita zona de securitate aeroportuara, adica pe un teren care ar trebui sa fie viran ca masura de precautie in cazul in care un avion rateaza decolarea. In al doilea rand, nu trebuie neglijata expunerea la radiatiile produse de radarele aeroportului, despre care se spune ca ar avea efecte nocive asupra organismului uman.

Soarele e inca domolit, este ora noua dimineata. Dinspre padure adie o briza placuta, rece, linistea e stapana, doar in departare se aud infundat masinile care intra si ies din Bucuresti. Andrei Vasile, proprietarul unei impunatoare vile in cartierul Baneasa, ma invita sa bem o cafea pe terasa. Deodata, un zgomot creste tot mai asurzitor, apoi o namila de avion trece la mica distanta pe deasupra noastra. Eu ridic capul mirat, Andrei e relaxat, nu are nici o reactie. Doar se distreaza pe seama uimirii mele. El s-a obisnuit deja cu situatia.

Citeste si:

Casa lui Andrei Vasile e plasata chiar sub culoarul de zbor al aeronavelor care aterizeaza pe Aeroportul International Bucuresti-Baneasa. Locuieste aici de cativa ani. "Trec uneori si doua avioane pe ora. Cam 20 pe zi. Cel mai rau e noaptea. Acum nu le mai simt, dar inainte adormeam mai greu." In timp ce vorbim, un alt avion, mai mic decat cel dinainte, ne survoleaza. "asta e ca un tantar. Chiar nu-l mai bagam in seama", mai zice Andrei. Aflu cu surprindere ca bucuresteanul e, la randul sau, pilot de avioane. Il intreb de ce a optat pentru o casa atat de aproape de aeroport.

Andrei imi raspunde ca, atunci cand a construit vila, traficul pe Baneasa era destul de redus. Avioanele s-au inmultit in ultimul timp. "Am avut cereri ca sa-mi vand casa. Dar nu vreau sa plec. Zona e foarte buna. Cand nu sunt avioane e liniste, padurea e aproape, ies repede spre munte, am centrul comercial aproape. si, in plus, aici ma cunosc toti vecinii, nu am probleme cu nimeni", imi explica proprietarul. Pilotul imi mai spune ca unii colegi de breasla fac glume pe seama caselor construite in aproprierea pistelor.

"Un coleg mi-a spus odata: «Atunci cand intorc avionul pe aeroport ma tem sa nu-i iau omului rufele de pe sarma»", povesteste razand pilotul. Poantele facute de piloti pe seama distantei mici dintre case si aeroport nu sunt chiar departe de realitate. Locuintele sunt ridicate la doi metri de gardul si luminile de balizaj. Intr-adevar, pana la pista mai sunt cateva sute de metri. Dar in cazul unui accident aviatic distanta asta este, practic, egala cu zero. De aici si gluma cu agatatul rufelor.