Ca parlamentar pe timpul a doua mandate, Ion Iliescu nu si-a legat numele de o lege de impact. Potrivit site-ului Camerei Deputatilor si Senatului, cele care ii poarta semnatura se restrang la cateva teme precum protectia chiriasilor evacuati, a pensionarilor sau a spatiilor verzi.

"Proprietatea privata e un moft"

Ca sef de stat, parlamentar si lider de partid, Ion Iliescu a criticat retrocedarea proprietatilor confiscate in timpul regimului comunist. In 1994, ca presedinte, Iliescu a declarat ca deciziile judecatoresti definitive si irevocabile de recunoastere a dreptului de proprietate asupra imobilelor nationalizate nu au temei legal si, ca atare, nu ar trebui executate.

In timpul legislaturii cederiste dintre 1996-2000, PSDR-ul, condus de fostul presedinte, s-a opus initiativelor taraniste de a adopta o lege a restituirilor. "Taranistii, cu formula lor restitutio in integrum, vor sa restaureze in Romania randuielile demodate de razboi, sa readuca marii proprietari. (...) Este ca o invazie de lacuste nesatioase, care secatuiesc forta economica a tarii, secatuiesc sudoarea oamenilor de pe aceste pamanturi", vorbea in 1998 actualul presedinte de onoare al PSD despre initiativele de reglementare a dreptului de proprietate. In acelasi an, Iliescu a mai declarat ca "au aparut Bourbon-ii Romaniei" care revendica terenuri agricole si sunt surse de perturbare a agriculturii.

Un an mai tarziu, PDSR, dupa ce invocase tot felul de chestiuni procedurale in Parlament pentru a intarzia legea proprietatii, sustinea ca restituirea in natura, cum este prevazuta in textul legii, nu se justifica pentru persoanele care nu traiesc in Romania, iar aceasta prevedere ar trebui aplicata doar pentru cetatenii romani cu domiciliul in tara, pentru cetatenii romani domiciliati in alta tara propunand acordarea titlurilor de stat.

Si dupa ce PDSR a ajuns din nou la putere, iar el a castigat un nou mandat de presedinte, viziunea lui Iliescu asupra proprietatii a ramas neschimbata. "E un moft chestiunea aceasta cu sfanta proprietate privata care sta la baza vietii sociale", declara Iliescu la Focsani, in ianuarie 2001, bifand inca un citat cu care avea sa fie identificat.

Pasiuni ecologiste

O initiativa legislativa de care Iliescu isi leaga numele inainte de a parasi Parlamentul este legea "Parcului Bordei", initiata impreuna cu senatorul PC Marius Marinescu. Legea ce a trecut de Senat in martie 2008 prevede ca Parcul Bordei este declarat de utilitate publica, iar expropriator este statul roman, prin Ministerul Mediului. Actul normativ este in prezent in procedura legislativa la Camera insa initiativa vine relativ tarziu pentru ca la cateva zile dupa adoptarea legii de Senat, parcul a trecut din domeniului privat al municipiului Bucuresti in cel public, desi municipalitatea nu a putut recupera si suprafata de teren retrocedata afaceristului Costanda.

Citeste si:

Iliescu a militat pentru Bordei nu numai in Parlament, ci si in strada, el participand in aceasta primavara la manifestatii PSD-PC impotriva retrocedarii de spatii din parc. "Exista tot soiul de revolutii in capetele unora. Domnul Iliescu si-a gasit loc de o inca o revolutie: Revolutia de la Bordei", ironiza Traian Basescu preocuparile ecologiste ale predecesorului sau de la Cotroceni.

Impreuna cu alti colegi, Iliescu, de altfel, aproape singurul pesedist preocupat de probleme de ecologie, a initiat apoi o lege speciala pentru protejarea tuturor spatiilor verzi. Initiativa semnata de Iliescu interzice ridicarea de constructii in aceste zone, obligarea persoanelor fizice si juridice care au taiat arbori sa planteze o suprafata egala cu cea defrisata, extinderea pana in 2015 a spatiilor verzi pana la o suprafata de 26 de metri patrati pe cap de locuitor. In prezent, proiectul este in lucru la comisiile din Senat, avand sanse, in conditiile unui sprijin politic conjugat, sa treaca macar de aceasta camera inainte de retragerea lui Iliescu din Parlament. In acest mandat, Iliescu a fost mai activ din punct de vedere al initiativelor legislative, astfel ca el semnat alte proiecte ce vizeaza instituirea pensiei de fidelitate pentru cercetatorii stiintifici din sistemul Academiei Romane, infiintarea, organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, sau modificarea legii privind fondurile de pensii administrate privat.

In primul mandat de senator, Iliescu reorganizeaza partidul si pune la cale greve parlamentare
Iliescu a fost foarte activ in primul sau mandat senatorial, atat din punct de vedere al muncii parlamentare, cat si a celei de partid. Pe fondul crizei economice, a nesfarsitelor certuri din interiorul CDR, a deciziilor impopulare, inclusiv in chestiuni de politica externa-pozitia Romaniei in chestiunea Serbia-Kosovo, PDSR creste din ce in ce mai mult in sondaje. Iliescu, sef al grupului parlamentar al PDSR, merge foarte mult in teritoriu, unde pregateste partidul de campanie si da tonul mesajului anti-dreapta.

In timpul opozitiei, PDSR paraseste de nenumarate ori lucrarile din timpul dezbaterilor unor legi importante (Legea fondului funciar, sau a BNR, etc), depune zeci de amendamente pentru fiecare proiect, cum a facut cu legea proprietati sau negociaza dur votarea bugetului, de exemplu. In martie 1997 si noiembrie 1998, PDSR a intrat in greva parlamentara, ultima oara pentru ca la Senat, Biroul Permanent refuzase sa supuna dezbaterii o motiune simpla. In decembrie 1999, PDSR, prin Ion Iliescu, ameninta iar cu greva parlamentara, sustinand ca revocarea premierului Radu Vasile de catre Emil Constantinescu este anticonstitutionala. Specularea bresei din interiorul CDR care se afla in situatia de a avea un premier interimar si unul care refuza sa plece a fost abil speculata de pedeseristi, care si-au arogat rolul de a fi adevaratii aparatori ai statului de drept.

Iliescu i-a amenintat cu suspendarea si pe Constantinescu si pe Basescu

Activitatea parlamentara, dar si de partid a lui Ion Iliescu in prima parte a lui 2007 s-a axat pe procesul de suspendare a presedintelui Basescu, al carui artizan a fost considerat, indiferent de negatiile sale in acest sens. In campania referendumului pentru suspendare, PSD a mizat pe un mesaj radical, dihotomic si l-a trimis in lupta pe Ion Iliescu, singurul caruia i se potrivea de altfel acest tip de discurs. Nu intamplator, pe acest fond al asocierii lui Traian Basescu cu dezordinea si dictatura, piesa principala a artileriei de campanie a PSD devine Ion Iliescu.

Basescu trebuie suspendat deoarece “conflictul in care a intrat cu toatre institutiile statului” si “atmosfera de apasare generalizata” a generat o stare de spirit nefunctionarii institutiilor, argumenta Iliescu in aprilie, dupa votul din Parlament de suspendare a lui Basescu. Tot Iliescu spunea ca presedintele atenteaza la existenta pluralismului politic, prin dezintegrarea actualelor partide si inlocuirea lor cu un mare partid al oligarhilor pro-prezidentiali sau ca, prin demonizarea celor 322 de parlamentari care au votat suspendarea sa, Basescu indeamna la nesupunere civica si incita la “exprimarea in strada a instinctelor primare”. Actualul presedinte a mai fost acuzat de Ion Iliescu ca ar fi capabil sa ne arunce Romania in haos si in razboi civil sau ca este un fel de Ceausescu doi, care a indraznit sa jigneasca Revolutia si pe cei care si-au asumat riscurile. Dar nici acesta nu s-a lasat mai prejos, numindu-l pe Iliescu artizanul suspendarii sale, "batranul edec", "omul mineriadelor", sau cel care a aparat, ca presedinte, interesele afaceristilor corupti.

Iliescu, el insusi supus procedurii de suspendare, demers care s-a oprit insa in Parlament, l-a amenintat cu aceasta procedura si pe Emil Constantinescu. In septembrie 1998, Iliescu, la aceea vreme presedinte PDSR si lider al senatorilor, declara ca este posibil ca partidul sau sa solicite initierea procedurii de suspendare din functie a presedintelui Emil Constantinescu. Iliescu a explicat ca "seful statului evita cu obstinatie sa ia act de realitatile Romaniei (e vorba de criza socio-economica, n.r) si instiga public PNTCD impotriva PDSR, "incalcand grav Constitutia si legile tarii". Liderul PDSR mai declara ca sustinerea presedintelui Constantinescu in cel de-al doilea tur de scrutin de catre UDMR a avut la baza intelegeri secrete care tin efectiv de caracterul national si unitar al statului roman. "In fata cererilor de federalizare a Romaniei, de obtinere a dublei cetatenii pentru maghiarii din Romania, de autonomie si autoguvernare pe criterii etnice, presedintele Constantinescu opteaza pentru o suspecta politica a tacerii, cedand santajului UDMR", mai spunea Iliescu. Ulterior, formatiunea nu a mai abordat subiectul suspendarii, dar a pastrat permanent o atitudine critica si belicoasa la adresa lui Constantinescu. Peste ani, cei doi fosti presedinti aveau sa treaca peste rivalitatea ce-i anima si sa se apropie prin prisma criticilor pe care i le aduceau amandoi lui Traian Basescu.

Viata parlamentara i-a oferit lui Iliescu vizibilitatea necesara atunci cand a pierdut functii importante: presedinte al Romaniei sau sef al PSD. Ca alti lideri de partid, fostul presedinte si-a folosit functia senatoriala ca "antrenament" pentru activitati politice mai complexe, iar Parlamentul i-a oferit mai mult spatiul de manevra pentru negocieri si exercitarea influentei, in locul muncii de legislator propriu zise.