La citeva luni dupa caderea regimului Ceausescu, fortele anticomuniste ocupau centrul Capitalei
In urma cu exact 15 ani incepea, in Piata Universitatii, cea mai lunga manifestatie de protest din Romania. Toti cei de acolo si sustinatorii lor isi asumau zilele de 16-21 decembrie 1989 si isi cautau legitimitatea in continuarea luptei din acele momente. Ei acuzau faptul ca principalele institutii ale statului erau in mina comunistilor, regrupati la conducerea statului pe 22 decembrie. In fruntea lor era Ion Iliescu, devenit peste noapte cel mai puternic om din Romania.

A fost mai intii consensul antidictatorial de pina pe 22 decembrie 1989, a urmat consensul "antiterorist" de pina la moartea dictatorului pe 25 decembrie.
In acest timp, doar Doina Cornea parasea FSN-ul, pe 23 decembrie, nemultumita de gorbaciovismul noii puteri de la Bucuresti. Pe 12 ianuarie 1990, societatea romaneasca iesea brusc din consens o data cu manifestatia la care s-a cerut scoaterea in afara legii a PCR. Pe 29 ianuarie, in urma unui miting al partidelor de opozitie, minerii vin la Bucuresti si devasteaza sediile acestora.

O alta mineriada urmeaza pe 18 februarie si ruptura dintre putere si opozantii ei pare sa devina ireversibila.
Atmosfera in tara este tot mai tensionata, in conditiile in care puterea detine controlul total asupra televiziunii si radioului publice. In aceste conditii, pe 22 aprilie se declanseaza manifestatia din Piata Universitatii.

Multime ingenuncheata, cu luminari in miini

Inregistrari video de atunci arata multimea ingenuncheata, tinind luminari in mina, in timp ce in Piata rasuna piesa "Nopti" a lui Valeriu Sterian. Discursurile din balconul Universitatii aveau un caracter maniheist, opunind piosenia protestatarilor ateismului reprezentat de Ion Iliescu, puritatea celor din Piata intinarii celor de la putere, libertatea si democratia manifestatiei ierahiei coercitive a organelor represive, discursul slobod limbii de lemn comuniste. In Piata erau doar buni, la putere erau doar rai. Tara intreaga era rupta, ireconciliabil, in doua.

Revendicarile Zonei libere de neocomunism

Dupa ce Emil Constantinescu a deschis balconul, pe 24 aprilie, aici au luat cuvintul sute de vorbitori care au contestat puterea de la Bucuresti si actiunile ei, au cerut inlaturarea vechilor comunisti din functiile de conducere, reforme si aflarea adevarului despre evenimentele din decembrie 1989. S-au ridicat baricade, s-au instalat corturi, iar perimetrul de la Universitate a fost declarat "Zona libera de neocomunism". Mai multi manifestanti au intrat in greva foamei. In zilele de weekend numarul participantilor ajungea la 30.000, conform textelor din presa vremii. Printre cei care au vorbit aici s-au numarat Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Ovidiu Iuliu Moldovan, Victor Rebengiuc, Gheorghe Zamfir, Marian Munteanu, Doina Cornea si multii altii.
Dinspre putere venea, in acest timp, un discurs incriminator care arata Piata Universitatii drept un loc nociv in care erau la liber toate tarele capitalismului salbatic. Manifestatia si-a pierdut din elan dupa ce FSN, partidul care a organizat alegerile, a zdrobit practic formatiunile de opozitie in urma alegerillor din 20 mai. Era deschis terenul pentru interventia brutala ce a urmat.

Marian Munteanu, liderul manifestantilor

Marian Munteanu este figura cea mai proeminenta a Pietei Universitatii. In februarie 1990 se inscrie in organizatia nationalista Vatra Romaneasca. Ascunde faptul si, ca lider al studentilor si al Pietei Universitatii, este elogiat de cele mai importante nume ale culturii romane. In 1991, fondeaza Miscarea Pentru Romania, formatiune politica cu tendinte de extrema dreapta, care se destrama dupa cinci ani. Are o tentativa de a candida la presedintie, in 2000, din partea Aliantei Nationale a lui Virgil Magureanu. Lipsit de orice sansa, se retrage din cursa. A devenit un prosper om de afaceri din comertul cu armament si este surprinzator ca numele sau nu apare in topul celor mai chivernisiti romani.

Iliescu: "In Piata sint golani si huligani"

In sedinta CPUN din 24 aprilie 1990, Ion Iliescu deschide seria etichetelor jignitoare pe care le va atribui opozantilor sai. Atunci el a afirmat ca in Piata Universitatii manifesteaza "golani" si "grupuri de huligani".
Termenul a fost asumat, devenind marca protestatarilor anti-Iliescu din Romania acelor ani. Manifestantii si-au pus in piept eticheta "Golan", zona Pietei a primit supranumele de Golania, au aparut cintecele "Imnul Golanilor", "Vivat Golania", "Golan Postmortem".
De la Paris, dramaturgul Eugene Ionesco se declara "golan academician". Studentii din Oxford, Sorbona, Cambridge se arata solidari cu spiritul Golaniei.

"Golaniada" a ajuns in dictionarele enciclopedice

"Golaniada" a ajuns in dictionarele enciclopedice mondiale, care pot fi consultate inclusiv pe Internet. Dictionarele il mentioneaza si pe cel care a fost la originea termenului: Ion Iliescu. "Presedintele Ion Iliescu i-a numit pe protestatari "golani" (insemnind "huligani"), ceea ce a dat ulterior numele protestului, potrivit dictionarului Wikipedia. In presa romana, protestele ce au urmat alegerilor din Ucraina (2004) au fost comparate cu "Golaniada", scriu autorii.

Imnul Golanilor

"A fost odata ca-n povesti, a fost in Romania
O gasca mare de golani ce-au alungat sclavia
Noi nu ne-am confundat nicicind cu oamenii de bine
Veniti si neocomunisti si fara de rusine.

Refren
Mai bine haimana decit tradator,
Mai bine huligan decit dictator,
Mai bine golan decit activist,
Mai bine mort decit comunist,.

Vrem libertate, nu comunism si nici schimbari de forma
Si de aceea, securisti, sa nu ne puneti norma.
Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate
Democratii originale si nici minciuni sfruntate.

Ne-ati intrebat ce vrem aici, dar stie toata tara
Noi sustinem punctul 8 de la Timisoara.
A cazut 473, ce tinea TVR
Legata in lanturile ei, dar tot degeaba e.

Alegeri fara comunisti, fara nomenclatura
Si nu va temeti de golani fara coloratura.
Din cei care-au murit aici, ne-am reintors naluci
Sa nu mai fie cum a fost, macelul de atunci."
(muzica Cristian Paturca, versuri Laura Botolan)

Cronologia unei manifestatii-maraton

21 aprilie: In Piata Aviatorilor are loc un miting PNTCD.
22 aprilie: Au loc mai multe marsuri si mitinguri in memoria celor morti pe 22 decembrie. Coloana de manifestanti trece pe calea Dorobanti, venind dinspre TVR, cind, de la etajul VII al unui bloc, este aruncat un ghiveci care raneste grav o femeie. A fost, dupa cum sustin mai multi participanti, un moment care a influentat decizia manfestantilor de a continua protestele in Piata Universitatii. Se fac baricade si apar trupe de scutieri care, in cele din urma, se retrag.
23 aprilie: Miting cu mii de participanti in Piata Universitatii. Se striga lozinci virulente anti-Iliescu. Sint trimise forte ale Ministerului de Interne.
24 aprilie: La primele ore ale diminetii se efectueaza citeva zeci de arestari, politia loveste manifestantii. Are loc sedinta CPUN-ului, parlamentul provizoriu de atunci. Presedintele Ion Iliescu cere eliberarea "prin forta a Pietei Universitatii". Seara, in Piata, se aduna 20.000-30.000 de protestatari. Se fac baricade la Strada Batistei si la pasaj. Emil Constantinescu deschide balconul de la Facultatea de Geografie, devenit pentru urmatoarele 30 de zile tribuna Pietei Universitatii.
27 aprilie: Revendicarile manifestantilor sint formulate intr-un comunicat scris, apropiat ca fond de comunicatul FSN din 22 decembrie si de Proclamatia de la Timisoara. Singura demisie ceruta este a ministrului de interne Mihai Chitac.
30 aprilie: La ora 20.00, intra in greva foamei 14 demonstranti. Pe 4 mai, numarul acestora se ridica la 56.
17 mai: Din Piata se solicita naiv trecerea zonei protestatare sub protectia ONU
20 mai: Au loc alegerile parlamentare si prezidentiale, cistigate cu scoruri covirsitoare de FSN (66%) si Ion Iliescu (85%).
23 mai: Doina Cornea, in numele Grupului pentru Dialog Social, le cere grevistilor foamei sa renunte la aceasta forma de protest pentru a incepe "o altfel de lupta"
24 mai: Liga Studentilor, Asociatia 21 Decembrie, Grupul Independent pentru Democratie, Asociatia Studentilor Arhitecti isi anunta retragerea din Piata. In Golania mai ramin aproximativ 250 de oameni.

Presa lui Iliescu ii terfelea pe manifestanti

Presa apropiata FSN (formatiunea condusa de Ion Iliescu si Petre Roman), ziarele "Adevarul", "Azi" si "Dimineata" s-au intrecut in a aduce acuzatii care de care mai fanteziste manifestantilor din Piata Universitatii. "Platiti" din exterior sau de partidele din opozitie, " drogati" sau "lumpeni" ai societatii au fost calificative date celor care manifestau in "zona libera de neocomunism". La aceste acuzatii a marsat si TVR, care la aceea vreme ii prezenta pe manifestanti ca fiind "drojdia societatii" si care ar vrea sa rastoarne puterea la indemnul serviciilor secrete occidentale. La vremea respectiva, conducatorii manifestatiei, dar si cei apropiati ei au fost tavaliti prin noroiul inventiilor din presa. Doina Cornea era amanta ba a lui Corneliu Coposu, ba a Regelui Mihai, iar liderul liberal Radu Cimpeanu avea un bordel la Paris. Toti ar fi "actionat" sub conducerea lui Horia Sima, liderul din emigratie al Miscarii Legionare. De altfel, si in 15 iunie, Iliescu sustinea aceast lucru. De asemenea, ziarele amintite sustineau ca manifestantii din Piata Universitatii ar avea drapele verzi (n.r. - steagul Miscarii Legionare). De asemenea, societatea "Timisoara", care a cerut excluderea din viata publica a activistilor comunisti si a carei activitate era sustinuta in Piata a fost acuzata ca ar vrea, de fapt, "federalizarea" Romaniei.
Ziarul cel mai virulent era "Azi", condus atunci si acum de Octavian Stireanu, fost consilier prezidential al lui Iliescu, in prezent senator. La "Azi" a lucrat si Corina Cretu, fostul purtator de cuvint al presedintelui Iliescu.

13-15 iunie 1990 mineriada care ne-a aruncat in preistorie :Hoarda cu bite si lampase

La 15 ani de la cea mai crunta dintre mineriade, politicienii si "organele" care au orchestrat-o nu au patit nimic
Manifestatia-maraton din Piata Universitatii a fost curmata cu brutalitate. Au murit oameni, au fost sute de raniti. Mineriada din 13-15 iunie a aruncat tara in intuneric, iar imaginile represiunii au facut inconjurul planetei, aducind Romania in izolare internationala. Fara indoiala, principalul vinovat moral este omul cel mai puternic al acelor vremuri, Ion Iliescu. Justitia insa nu a facut lumina in acest caz nici pina acum, desi au trecut aproape 15 ani.

Citeste si:

Mineriada din 13-15 iunie 1990 a reprezentat cel mai negru episod din istoria postrevolutionara a Romaniei. Oameni nevinovati batuti in plina strada si apoi arestati de civili. Oficial au murit sase oameni, dar suspiciunile sint ca lista este mult mai mare. Istoricul Andrei Pippidi a comparat evenimentele din 14-15 iunie 1990 cu "Noaptea de cristal", din Germania nazista, sau cu actiunile echipelor de "camasi negre" ale lui Mussolini, in Italia.

Bilant: Oficial sase morti, neoficial peste 100

Peste 550 de persoane, avind contuzii, taieturi, plagi prin impuscare, fracturi au fost tratate in spitalele din Capitala in perioada 13-18 iunie. Pe 29 iunie, conform ziarului "Romania libera", la Cimitirul Straulesti II au fost sapate gropi comune pentru peste 40 de cadavre, probabil victime ale evenimentelor din 13-15 iunie. Oficial au fost anuntati doar sase morti. Patru persoane au fost impuscate, una injunghiata, iar o alta a facut atac de cord. Viorel Ene, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor (AVM), ne-a declarat ieri ca, de fapt, au fost peste 100 de morti.

Arestari fara motiv in plina strada

In total, in aceea perioada, au fost arestate 1.021 de persoane, multi fiind tinuti in detentie fara nici o explicatie mai multe luni. Unii au fost ridicati de la locurile de la munca sau din spital, cum a fost cazul lui Marian Munteanu. Persoanele retinute in 14 si 15 iunie au fost duse la o unitate militara de la Magurele si la Academia de Politie din Baneasa, unde au fost maltratate.
O mare parte din cei arestati au fost eliberati in luna august. Un comunicat comun al Procuraturii Generale si al Ministerului de Interne preciza, pe 25 septembrie 1990, ca se mai aflau in arest 185 de persoane, printre care 36 de minori.

Minerii, "cazati" in cazarmile armatei, pe banii guvernului

Fostul ministru al apararii, generalul Victor Athanasie Stanculescu, a precizat pe 25 decembrie 1990, in fata comisiei parlamentare, ca 958 de mineri au fost pastrati in Capitala, la dispozitia fortelor de ordine, pina pe 19 iunie. Acestia ar fi stat in cazarmi si ar fi fost echipati in uniforme militare. "In perioada 14-17 iunie 1990, potrivit dispozitiilor primite din partea guvernului, MApN a asigurat hranirea si echiparea unor forte civile ce au participat la restabilirea linistii si ordinii publice in Capitala", se preciza intr-un raport dat publicitatii. MApN a distribuit produse in valoare de 886.000 de lei. Cei aproape 1.000 de mineri care au primit uniforme militare nu le-au mai predat unitatii, astfel ca MApN a fost pagubit, in 1990, cu un milion de lei.

Autoincendierea masinilor politiei, pretext pentru represiune

Analistul Stelian Tanase a afirmat, intr-un articol publicat de revista "22", ca incendierea cladirilor oficiale din ziua de 13 iunie a fost asemanatoare cu incendierea Reichstagului, pusa la cale chiar de nazisti. Afirmatiile sale au fost confirmate citeva luni mai tirziu prin publicarea stenogramelor ordinelor transmise de fortele politienesti in ziua de 13 iunie, care au dovedit strategia de autoincendiere a masinilor politiei, ca pretext pentru a declansa represiunea. Cel care a coordonat actiunea de incendiere a masinilor politiei a fost chiar ministrul de interne, Mihai Chitac.

Ofiteri de Securitate si SRI, "ghizi" ai minerilor

Presa a relatat pe larg despre implicarea unor fosti ofiteri de securitate, unii cadre ale SRI, in organizarea minerilor veniti la Bucuresti. Acestia i-au dus pe ortaci la sediile partidelor si ziarelor independente sau la locuintele unor lideri politici ai opozitiei. Unul dintre acestia a fost Nicolae Camarasescu. Fiind in centrul Capitalei, el a observat doua femei care aratau minerilor un articol publicat in ziarul "Romania libera", in care se afirma ca guvernul este vinovat de violentele din Capitala. Camarasescu i-a condus pe ortaci la sediul ziarului, iar ei au distrus aparatura si au batut pe cine au gasit prin redactie, anuntind ca "Romania libera" nu va mai aparea.
Dan Voinea, seful Sectiei Parchetelor Militare intre 1998 si 2000, a declarat ca, in evenimente, au fost implicate serviciile secrete, afirmind ca minerii actionau in locurile unde erau dusi de ofiteri. La rindul sau, colonelul Mihai Popov a spus ca mineriada din iunie 1990 a fost planuita cu putin timp inainte, una dintre dovezi fiind pregatirea garniturilor de tren, unele dintre acestea apartinind Regionalei Timisoara. De asemenea, in urma cercetarilor s-a stabilit ca, pe 13 iunie 1990, doi ofiteri au organizat sosirea la Bucuresti a minerilor, iar unul dintre acestia, imbracat in haine de lucru ca ale ortacilor, i-a condus la diferite locatii.

Din 2.000 de mineri plecati din Valea Jiului, au ajuns in Bucuresti peste 10.000

Ionel Ciontu, vicepresedinte al sindicatului Minei Livezeni, a afirmat ca din Vale au plecat circa 2.000 de mineri, insa la Bucuresti erau cel putin vreo 10.000.
"Acolo erau fete cu totul necunoscute mie", a precizat Ciontu. "Pentru ce s-a intimplat atunci cred ca ar trebui pedepsiti Petre Roman, Ion Iliescu, Gelu Viocan Voiculescu si N.S. Dumitru. Acestia sint cei care au pus de acea mineriada", a declarat ziarului "Hunedoreanul" Frederic Cirlig, fost miner la Aninoasa, fost lider sindical. El povesteste ca, inainte de 13-15 iunie, a fost cazat la Hotel Ambasador, in Bucuresti, apoi la Unitatea Militara 01014 din Bucuresti de catre "domnul Iliescu, pentru a sparge studentimea din Piata Universitatii". Minerilor li se aduceau jumatati de porc, lazi de bere, sticle de coniac Napoleon. Fostul sindicalist mai afirma ca ortacii urmau sa imprastie manifestatia studenteasca inainte de 14 iunie, insa au primit comanda sa astepte.

Discursul de multumire al lui Ion Iliescu catre mineri

"Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica. (...) Cu un sentiment deosebit de constiinta civica, patriotica ati simtit momentul dificil si cu o daruire exemplara v-ati aratat gata sa fiti solidari cu puterea noua.(...) Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti. Vreau sa va multumesc deci pentru acest act de inalta solidaritate pe care l-ati demonstrat in aceste zile. (...) Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament.

La cladirea Asociatiei 16-21 Decembrie, depozite de bite si de alte asemenea arme albe, lanturi si asa mai departe. In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sint arme periculoase in asemenea conditiuni, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada. () Noi consideram ca raspunderea morala o au si unii gazetari, unii intelectuali care au incitat in aceasta perioada (...) Eu vreau inca o data sa-mi exprim intreaga recunostinta, din partea populatiei Capitalei, pentru prezenta dumneavoastra, utila si eficienta. Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile. (Aplauze si urale.) (...) Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela! Sper sa nu mai fie nevoie sa apelam la dumneavoastra (...)".
(Complexul Expozitional, 15 iunie 1990)

Cronologia evenimentelor din iunie 1990

11-12 iunie: Presedintele Ion Iliescu si premierul Petre Roman hotarasc lichidarea demonstratiei din Piata Universitatii.
13 iunie, dimineata: Politia descinde in forta. Cei care faceau greva foamei sint agresati si arestati.
Apar si "oamenii muncii". Este atacata si Universitatea. Manifestantii riposteaza.
ora 14.30: Presedintele Iliescu cere "fortelor fidele democratiei" sa apere institutiile statului. In comunicatul guvernului se afirma ca este vorba de acte de terorism legionar.
ora 18.00: Sint atacate sediile Politiei Capitalei, MI si SRI. Se arunca sticle incendiare, au loc altercatii violente cu trupele de ordine. Mii de manifestanti ocupa curtea TVR, desi aceasta era aparata. Indivizi inarmati cu ciomege si arme de atac sint lasati de fortele de ordine sa intre in sediul televiziunii. Se inregistreaza violente si este intrerupta emisia.
14 iunie: Sosesc trenurile cu mineri din Valea Jiului.
Din balconul sediului guvernului, presedintele Ion Iliescu ii indeamna sa mearga in Piata Universitatii "pentru a face curatenie".
La ora sosirii minerilor, in Capitala nu mai aveau loc violente. Studentii prinsi sint batuti cu bestialitate si tiriti in strada. Unul dintre mineri a vrut sa ii taie cu securea capul lui Marian Munteanu.
Ortacii controleaza actele masinilor si actele de identitate, iar oricine este banuit a fi intelectual sau "golan" este agresat. "Vizite" ale minerilor au loc la sediile unor partide sau ziare.
15 iunie: Continua arestarile.

Ion Iliescu: "Minerii au plantat flori"

Intr-o declaratie facuta televiziunii publice dupa evenimentele din 13-15 iunie, Ion Iliescu a afirmat ca minerii au actionat "patriotic" si ca, de fapt, ar fi curatat Piata Universitatii si ar fi "plantat" flori.

Trimisi in infern

Mircea Surdu este astazi un om de 51 de ani, fara dantura, cu operatie la ficat si la piciorul sting. "Am participat de pe 22 aprilie. Am fost ridicat fara mandat de niste politisti care m-au dus la Sectia 21, actuala 22", spune Surdu. Aceasta se intimpla pe 15 iunie 1990. Surdu a ajuns la unitatea militara Magurele. Aici a ramas pina pe 19 iunie 1990. "A fost infernul pe pamint. Am fost dus acolo incatusat. Eram sase sute de persoane inchise intr-un hambar. Eram paziti de jandarmi cu ciini lupi. Pe acolo se plimbau si politisti, si mineri. Ne-au culcat pe jos, pe ciment", isi aminteste Mircea Surdu. "Erau oameni carora li s-a pus pistolul la timpla. Daca voiam sa ne facem nevoile, eram dusi in cimp, unde eram iarasi batuti. Au fost si violuri. De fapt, eu am fost batut pentru ca am incercat sa intervin in apararea unei femei. Au fost oameni cu ochi scosi, cu un plamin sau un rinichi scos, oameni cu miini rupte".

Mineriada a dus la izolare internationala

Intr-o declaratie din 15 iunie, Departamentul de Stat de la Washington aprecia ca "actiunile autorizate de presedintele Iliescu si guvernul sau au lovit in inima democratiei".
Se anunta ca administratia americana a hotarit sistarea acordarii de ajutoare economice neumanitare. Marile companii internationale spun si ele ca nu vor investi in Romania datorita orientarii neocomuniste a regimului Iliescu si este aminata primirea in Consiliul Europei. Romania devine practic izolata pe plan international. Media internationala prezinta pe larg evenimentele din 13-15 iunie, inclusiv imagini cu minerii care ocupasera Capitala si bateau pe oricine li se parea ca ar fi intelectual. Ambasadorul SUA la Bucuresti, Alan Green, declara ca "este clar ca in Romania procesul democratic a fost stopat". Mai mult chiar, pe 20 iunie, ambasadorul american a refuzat sa participe, in semn de protest, la depunerea juramintului de catre presedintele Iliescu.

Anchetele au batut pasul pe locAnchetele au batut pasul pe loc. Recent, s-a reluat ancheta despre cele intimplate. Asociatia Victimelor Mineriadei considera insa ca Parchetul General nu a procedat corect in ultimele zile, deoarece Petre Roman ar fi trebuit audiat ca "invinuit" si nu ca "martor". Aceasta solicita demiterea celor care instrumenteaza dosarul "Mineriada din iunie 1990", pe care ii considera raspunzatori de musamalizarea acestuia. Asociatia mai spune ca la dosar s-ar afla "suficiente" probe pentru incriminarea lui Ion Iliescu sau Petre Roman. De organizarea mineriadei au fost acuzati Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Dan Iosif, N.S. Dumitru, Mihai Stan (fost adjunct SRI), Mihai Chitac, Adrian Sirbu (secretar de stat) si Gheorghe Diamandescu, fost sef al politiei. Printre cei acuzati se afla si Traian Basescu, ministru al transporturilor la aceea vreme, sau actualul ministru Gheorghe Dobre.