Downing Street 10, Londra, este o reședință oficială, aparent obișnuită - o clădire de doar cateva caturi, care nu afișează nimic ostentativ in arhitectură sau in dispozitivele de protecție. Clădirea, unde au loc in fiecare marți ședințele cabinetului britanic, este astăzi, ca și altădată, sediul unor decizii istorice. In fiecare marți au loc aici ședințe de guvern.

Ca orice reședință britanică, clădirea iși are legendele ei despre oamenii de stat care au locuit-o și chiar propria stafie. In 2006, interioarele acestei reședințe istorice au fost deschise publicului. In Downing Street, primul-ministru britanic intră fără cheie.

In jurul său, incepand chiar din holul de primire, roiesc nenumărați funcționari, anga­jați ai instituției care este, in același timp, reședință oficială și personală a primului-ministru și loc de intrunire a ședințelor guvernului. In hol, bate unul dintre nenumăratele ceasuri ale clădirii, vestite pentru faptul că indică ore diferite.

In ciuda aspectului familiar, regulile protocolului sunt păstrate atent. De pildă, la o primire oficială, cum a fost cea a primului-ministru roman, Călin Popescu Tăriceanu, pe 5 decembrie, Gordon Brown, șeful cabinetului, a coborat din sediu, in fața intrării, unde l-a primit personal, in talie, pe premierul roman. Accesul jurnaliștilor in clădire nu decurge liber, ci insoțit.

Citeste si:

Scara prim-miniștrilor

Scara interioară a clădirii din Downing Street nu are nimic somptuos. Pe pereții ei urcă, in ordinea cronologică a mandatelor, toți prim-miniștrii britanici, indiferent de meritele lor istorice. Portretele lui Neville Chamberlain și al lui Winston Churchill stau unul langă altul, marcand perioada dramatică din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Chamberlain, prim-ministru la inceputurile celui de-al Doilea Război Mondial, s-a intalnit in 1938 cu Hitler, la Munchen, obținand un acord de pace, cu doar cateva zile inainte ca nemții să invadeze Cehoslovacia. „Este o lovitură puternică, insoțită de amărăciune să văd că toată lupta mea pentru pace a eșuat. Și totuși nu pot să cred că aș fi putut face altceva, mai mult sau mai bine, pentru a izbandi", avea el să spună poporului britanic, la inceputul războiului.