Domnule Cristian Diaconescu, v-as ruga sa comentati, macar la nivel teoretic, situatia creata in PSD. Privit din afara, cel putin la nivel media, partidul pare ca se zguduie din temelii, ba chiar exista anumite speculatii referitoare la o posibila sciziune.

Ideea aceasta a sciziunii a revenit ca un leit-motiv in ultimii trei ani. Au fost incercari serioase de determinare a unei scindari si evident ca un partid atat de mare, genereaza probleme. Este vorba si de un interes din partea mai multor actori politici importanti, de a determina sciziuni si clivaje, cel putin la nivelul mesajelor, care sa poata fi potentate, eventual, pentru a determina o rupere in partid. Face parte din jocul politic, din lupta politica. Nu se va intampla insa asta, si am mai spus-o in repetate randuri. Problema care exista, cel putin pentru unii colegi, este de a-si asuma acest partid cu bune si rele, cu istoria, cu prezentul si viitorul lui. Si din acest punct de vedere, evident ca exista abordari de un fel sau altul, dar atata vreme cat au un caracter personal, vom putea vedea, intr-o etapa urmatoare, daca ele conteaza sau nu. Dar nu voi comenta punctele de vedere personale, pentru ca ele reprezinta doar propriile lor evaluari. Deocamdata, singura evaluare care conteaza intr-un partid politic este aceea care se da in structurile sale statutare: la Congrese, in Comitete executive, in cadrul carora se adopta pozitiile de principiu ale partidului. De asemenea, cota noastra de incredere nu se refera la un individ anume, ci la partid, in ansamblu. Aceasta cota de incredere, prin retorica personala, o putem creste sau scadea, dar nimeni nu are capacitatea de a determina prin propria-i atitudine, nici spargerea partidului, dar din pacate, nici cresterea sa in sondaje, in mod exploziv.

PSD inregistreaza, in ultima perioada, o scadere drastica in sondaje. Concret, ce trebuie sa faca partidul pentru a-si recupera electoratul?

Fiecare partid are o anumita plaja de manevra, un anumit tip de electorat pe care vrea sa-l castige. PD si PNL se pare ca si-au atins limita din acest punct de vedere. PSD are pana la 41% marja electorala, dar noi ne aflam in prezent la un 23-24%... Deci, este clar ca deocamdata, peste jumatate dintre potentiali votanti PSD asteapta. Trebuie sa identificam in interiorul partidului acele probleme si mai ales sa transmitem acele semnale, prin care sa ne afirmam ca un partid de stanga. Chiar daca ramanem in Opozitie. Poate ca ar fi chiar mai bine! Este important ca, intre a veni la Putere si a te comporta ca un partid de stanga, intai sa te conturezi ca o miscare de stanga si de-abia dupa aceea sa vii la Putere. Electoratul trebuie sa stie unde esti si ce limite doctrinare ai. Altfel, totul pare doar un parteneriat intre indivizi.

Probabil ca este nevoie, in perioada urmatoare, de niste miscari mult mai transante din partea partidului, mult mai clare. Nu mai este timp pentru a se pregati terenul pentru anumite gesturi politice... Trebuie gasite niste politici publice, actiuni si comunicare, mult mai transante. Dar ceea ce mi se pare cel mai grav pentru PS, este sa fie perceput cu un picior la Putere si cu unul in Opozitie. Din acest punct de vedere, aceasta situatie trebuie incheiata. Fie esti la Putere, pe-un program social-democrat, fie esti in Opozitie. Dar si din Opozitie, trebuie sa arati ce poti sa faci si mai ales, ce vrei sa faci. Si nu ma refer la scandal, caci din acest punct de vedere oamenii au cam obosit. Oamenii vor nivel de trai, vor liniste si vor predictibilitate in ceea ce priveste viata lor si a familiilor lor. Este foarte simplu, reiese din toate sondajele, facute la comanda tuturor partidelor politice. Mai mult sau mai putin ascunse consultari sociologice. Aceste elemente sunt ceea ce oamenii isi doresc. Suntem in masura sa generam incredere, sa aratam ca stim ceea ce ar trebui facut ori nu? Repet, o nedelimitare clara, ne va anihila...

“Un partid nu poate functiona pe familii de gandire politica”

Domnul Adrian Severin vorbea despre o dezbatere vizavi de o psibila restructurare a PSD pe curente de opinie diferite.

Un partid nu este o organizatie neguvernamentala, nu poate functiona pe familii de cultura si gandire politica. Un partid functioneaza ca o institutie, pe o anumita organigrama si o anumita structura, care trebuie desemnata democratic si care trebuie sa actioneze si pe criterii de vigoare si disciplina dar si pe criterii de functionare democratica. Nu cred intr-o varianta de enclavizare a unui partid politic, mai ales in aceasta situatie.

Unde incepe si unde se termina disciplina de partid?

Dupa parerea mea, axa fundamentala este luarea deciziilor in mod democratic, dar si statutar, precum si aplicarea acestor decizii. Retorica, mai mult sau mai putin personalizata, nu cred ca face rau. Cred ca sunt dramatizate anumite atitudini si cu atat mai mult cu cat, chiar daca intr-un prim moment par declaratii oarecum problematice, de fapt ,nu sunt. Nu sunt elemente care sa ingrijoreze foarte mult. PSD este un partid foarte mare si ar fi extrem de straniu sa-ti inchipui ca aici se poate gandi pe o singura linie de abordare. Nu se poate asa ceva. Sunt personalitati, sunt oameni care vin din medii culturale, politice, economice foarte diferite si este clar ca nu se pot lua masuri administrative pentru a-i obliga sa gandeasca si sa vorbeasca pe o singura voce. Pe de alta parte, atunci cand este nevoie si in momentele in care partidul trebuie sa se profileze, aceiasi oameni participa la elaborarea si la luarea unei decizii. Din acest punct de vedere, cred ca declaratiile intermediare nu trebuie sa ne ingrijoreze foarte tare.

“PSD trebuie sa se concentreze pe reprofilarea sa ca partid de stanga”

In contextul politic actual, credeti ca va urma o repozitionare a partidelor dupa europarlamentare?

La prima parte a intrebarii pot, insa, sa va dau ca raspuns un punct de vedere personal. PSD trebuie s
a se concentreze pe profilarea sa ca partid de stanga. Asta inseamna sa avem politici publice care sa se adreseze cetatenilor din zona stanga a esicherului si sa nu mai cooperam cu nicio structura de dreapta, pentru ca orice alianta, uniune, coalitie presupune, in primul rand, participarea la un program de guvernare pe care noi nu l-am votat. Daca se pune problema reconstruirii intregului program de guvernare, intregului mecanism politic, atunci sigur ca putem discuta. Dar in acest moment, nu vad sa existe vreo sansa, ca dincolo de mici intelegeri punctuale, sa se poata forma o alinata stanga-dreapta, asa cum este in Germania sau Austria.

Dar actuala componenta a scenei politice, precum si atitudinile transante ale partidelor par sa faca imposibila atat colaborarea, cat si delimitarea clara. PSD, situat in Opozitie de exemplu, nu poate decat sa-si dea girul legislativ pentru un Guvern de dreapta, fie el de sorginte democrata, ori liberalo-udemerista; altfel, tara nu mai poate fi guvernata...

Nu am o solutie pentru situatia actuala si nu stiu care este iesirea. Este foarte posibil ca pana in 2008 sa trenam intr-o astfel de situatie, care este... absolut dramatica pentru partidele implicate. Dar in ceea ce ne priveste, intr-un fel sau altul, este nevoie sa facem o delimitare mult mai clara, altfel oamenii vor fi susceptibili vizavi de orice proiect pe care dorim sa-l punem in aplicare. Vor considera ca este vorba doar de interese care se concretizeaza in accesul la Guvernare, deci in fond... la accesul la fonduri.

Dar aceasta delimitare nu ar fi trebuit facuta mai demult... de pilda in 2004? Traian Basescu, de exemplu, a castigat procente tocmai prin aceasta delimitare de toata clasa politica, prin critica la adresa tuturor actiunilor politice, in special a PSD...

Traian Basescu a avut un bun proiect politic, si nu pentru ca ar fi avut idei fundamentale, ci pentru ca a fost consecvent si oamenii l-au perceput ca fiind consecvent, iar pe masura ce oamenii te percep ca fiind consecvent, incep sa creada si in ceea ce spui. Incep sa creada ca te vei lupta cu coruptia sau ca vei promova o politica externa, altfel...

In ceea ce priveste PSD, intr-adevar, asa este. Delimitarea ar fi trebuit sa fie facuta mult mai demult! Si tocmai de aceea, in cel de-al doisprezecelea ceas, este foarte important sa fim perceputi pe un anumit palier. Sa fim perceputi de populatie pe 2,3 ori 7 proiecte, dar ele sa fie clar de sorginte social-democrata. Iar pentru asta, oamenii trebuie sa stie ce inseamna un proiect social-democrat. Mesajul nostru nu ajuns foarte clar la populatie. As putea da exemplu proiectul de majorare a pensiilor.

Citeste si:

“Referendumul prezidential ne pune intr-o situatie paradoxala”

Ce pozitie va adopta PSD vizavi de referendumul prezidential?

Este o situatie paradoxala, mai ales ca este legata de votul uninominal, dar care ar fi putut fi fost evitata printr-o discutie serioasa si coerenta intre principalii factori politici. Pana la urma, nu putem trece peste faptul ca prin acest referendum presedintele Basescu se implica in campania PD, a spus-o direct si in repetate randuri. Insa, indiferent de explicatiile legate de o dezvoltare doctrinara, pana la urma consecinta publica a acestei decizii este implicarea intr-o campanie electorala. Pe de alta parte, este paradoxal sa vedem ca peste 80% dintre romani doresc votul uninominal, deoarece il considera un argument de reformare a clasei politice. Intemeiat sau nu, vom vedea. Este clar ca romanii sunt satui de aceasta clasa politica. Au obosit! Au obosit de imoralitatea lor, de coruptia lor si au obosit, mai ales, de lipsa de performanta a acestei clase politice. Si au obosit sa nu inteleaga cine este la dreapta si cine la stanga. Ceea ce este foarte grav, pentru ca romanii vor sa fie ceva mai consecventi din acest punct de vedere, decat suntem noi. Si atunci, doresc o miscare fundamentala care sa aduca in discutie clasa politica, dar pe un alt palier. Din acest punct de vedere, declaratiile paleative, sustinute mai mult sau mai putin de fapte, cum ca partidele fac reforma interna ori ca se modernizeaza, nu mai sunt credibile. Si atunci romanii sunt foarte determinati sa promoveze ideea votului uninominal. Evident, ar fi sinucigas din partea partidelor sa nu sustina aceasta abordare.

Pe de alta parte, Guvernul si-a asumat raspunderea pe o varianta de vot uninominal care are lipsurile sale, la fel si varianta pe care o sustine presedintele si a propus-o PSD. Dar pana la urma, nu pot sa nu observ, ca o problema de interes national nu poate face obiectul unei decizii doar a vectorilor politici. Inlocuim o discutie necesara cu o situatie de criza politica, pentru ca in acest moment, o tema generoasa si acceptata de noi toti, iata, devine o situatie de criza. Nu trebuie sa ne ascundem! Si din acest punct de vedere, eu o vad ca pe un argument in plus al incompetentei si inadecvarii clasei politice romanesti, incluzand aici pe toti. O alta consecinta este faptul ca pe varianta fie propusa de Guvern sau de institutia prezidentiala se eludeaza Parlamentul. Presedintele se consulta direct cu poporul, Guvernul propune o varianta castigatoare pentru el, in sensul ca se stia bine ca nimeni nu va introduce o motiune de cenzura. Deci, pe scurt, ambele institutii au ocolit Parlamentul. Din fericire, la finalizarea acestui proces, in mod evident, Parlamentul trebuie sa reintre in joc, ca factor de decizie. Aceasta institutie nu mai poate fi totusi evitata, ceea ce este si normal intr-o democratie. Dar, pe de alta parte, vorbim si de o decenta a respectului institutiilor statului, de catre institutiile statului... care pur si simplu nu mai exista. Eludarea Parlamentului nu inseamna decat un gest de absenta a democratiei, o eludare a statului de drept.

„Dupa un ciclu electoral Romania se intoarce ca o manusa”

De ce credeti ca a disparut dialogul dintre factorii politici? La ora actuala fortele politice par in imposibilitatea de a mai conlucra...

Dincolo de campanii electorale... mi se pare absolut inconstient sa nu dai la o parte o retorica agresiva si sa nu te ocupi, cu toate fortele pe care le ai, de interesele tarii. Si nu este demagogie ce spun... Pentru ca toti reprezentantii politici stiu care este adevarata agenda a cetateanului. Acest termen - agenda cetateanului - revine ca un leit-motiv la fiecare partid in parte si intrebarea naturala ar fi: „Daca tot sunteti constienti ca exista o agenda a cetateanului, de ce nu stati sa discutati, in legatura cu ea?”. De ce nu inlocuim orgoliile si ambitia si nu stam de vorba in legatura cu o strategie post-aderare? Care, de altfel, trebuia sa existe la data aderarii. Nu o avem nici astazi. De ce nu trecem peste orgoliul de a demonstra ca viata politica incepe cu noi si nu discutam despre o strategie in agricultura? Fata de care, probabil ca vom pierde in acest an, 25% din fondurile alocate de UE. De ce nu discutam ce trebuie facut in sistemul judiciar? In contextul in care, pana in 2004, am agreat impreuna cu UE o strategie, iar din 2005 strategia a fost schimbata radical, spunandu-se ca a fost gresita si ca din momentul acela a inceput cea buna. Iata care sunt rezultatele! De ce nu am ramas intr-o anumita continuitate? Refuzam, din punctul de vedere al autarhiei politice, orice fel de continuitate. Dupa ce venim la putere, eliminam din structurile locale, zeci de mii de oameni. Acest proces, evident ca-si arata coltii, la un moment dat. Sa plece ai vostri si sa vina ai nostri. Si nu fac nicio delimitare politica, acest fapt s-a intamplat in mai multe cicluri electorale. In momentul in care venim la putere, se schimba toate structurile in ministere, de sus pana jos, pana la ultimul director. Si de ce? Eventual pe criterii de simpatie sau de sprijin politic. Dupa un ciclu electoral, practic, toata Romania se intoace ca o manusa, de pe o parte pe alta. Mie mi se pare o forma de privitivism.

Ati amintit de Justitie...

In acest domeniu, am ajuns intr-un moment in care nu mai suntem siguri de nimic... daca demnitarii sunt urmariti politic sau sunt urmariti pentru ca, intr-adevar, au facut fapte rele. Nu am reusit sa tragem acel zid intre Justitie si Politic, care sa creeze incredere la nivelul cetateanului. El, in acest moment, ii judeca pe toti cu o sigura unitate de masura - toti sunt niste hoti.

Si de ce s-a ajuns la aceasta situatie?

Din incompetenta. A noastra, a politicienilor. Si din acelasi exclusivim care ne-a angajat in lupte politice... Nici nu stiu daca sunt lupte, ci un fel de conflict care, fara sa ne dam seama, ne erodeaza pe toti. Nimeni nu a spus: Stop, de aici incolo mergem pe alte reguli! Nimeni nu a avut forta asta! As vrea sa povestesc, in premiera, despre o intalnire pe care am avut-o undeva, prin 2004, cu doi ministri de Justitie din UE, legat de aceasta incertitudine, care se creaza in acest binom Justitie/Anticoruptie - Politic. Care este, pana la urma, limita? Pentru ca acest joc poate fi perpetuat la infinit, sigur, cu costuri enorme privind credibilitatea Justitiei. Noi, pliticienii romani, spuneam ca avem legile, avem institutiile... De ce nu functioneaza principiul? In sensul ca Justitia, indiferent de pozitia cuiva, se ocupa de coruptia institutionala, iar poporul crede in asta. Este esentiala increderea! Si ni s-a raspuns: in momentul in care veti fi siguri ca aveti cadrul juridic normal, ca aveti institutiile puternice si corecte, gasiti omul care sa-si asume responsabilitatea sa traga linie. Adica, dati o amnistie generala! Urmaritii civil pe cei care au furat si puneti-i sa dea banii inapoi. Civil, nu penal! Apoi, sprijinindu-va pe Justitie, incepeti o alta viata. Pentru ca altfel, rejudecand trecutul, si asta nu inseamna sa acoperi infractori, si incercand sa potentezi diverse momente din trecut, pentru a da consecinte politice in prezent, nu veti termina nicodata. Prin acest joc intre politic si justitie nu faceti decat sa-i acoperiti pe hoti. Efectul pervers al acestei cooperari intre politic si justitie este lipsa de incredere a populatiei, si in acest context in care orice masura luata nu are sprijin popular, iti poti permite sa iei orice masura... Iar consecintele sunt grave!

Un alt aspect ingrijorator este incercarea de decredibilizare a institutiilor statului... Cine are acest interes? Este vorba doar de inconstienta politica sau de altceva?...

E greu de tras o concluzie sau de raspuns transant. Exista mai multe variante... mai multe scoli de gandire, vorba lui Adrian Severin. Cert este ca decredibilizarea institutiilor este un proces care, in mod evident, se desfasoara acum in Romania. Putem constata ca, pe de o parte, institutiile statului sunt nefunctionale din multe puncte de vedere, si pe de alta, ca cetatenii nu mai cred in institutiile statului. Fapt deosebit de grav! Institutiile statului inseamna in primul rand aplicarea legii, inseamna credinta in dreptate, Si odata ce exista indoieli vizavi de buna credinta si profesionalismul celor care te reprezinta intr-o democratie, din acel moment, se creeaza premizele unei stari de haos. Contracararea acestor consecinte se poate face doar prin oameni performanti, nu neaparat politicieni, care sa conduca institutiile si care sa gestioneze interesele populatiei prin aceste institutii. Vrem sa facem votul uninominal, dar ignoram modalitatea prin care putem urmari baza criteriilor prin care partidele isi propun candidatii. In Romania, odata ce faci parte dintre liderii unui partid politic, poti fi in acelasi timp si ministru al Apararii si ministru de Interne ori ministru de Finante. Nu e normal! In alte tari sunt Cabinete politice pentru toate institutiile guvernamentale, dar acestea sunt conduse de oameni care se pregatesc in Opozitie, ani in sir, pentru a ocupa o functie si sunt cunoscuti pentru opinia publica, sunt verificati sub aspectul profesional si al moralitatii. Pe de alta parte, toate institutiile au nivele fixe de administratie si inalti functionari publici, care nu se schimba odata cu schimbarea politicului. Ministerul de Interne al Italiei, de exemplu, avea un secretar de stat permanent, intr-o tara care schimba guvernele o data la 7 luni. A condus de pe pozitia sa, timp de 15 ani, timp in care s-au schimbat peste 30 de guverne. Astfel de practici sunt puse in aplicare de statele democratice tocmai pentru a securiza nivelul, peren aproape, al functionarii administratiei de stat.

A crezut cineva in Romania ca din 2006 prefectii vor deveni apolitici? Nimeni! In momentul in care a aparut un soc politic, prefectii care aveau o anumita provenienta politica au fost eliminati, fara niciun fel de problema. Nici macar ei nu s-au mirat, nici macar ei n-au protestat intr-un mod cat de cat coerent, pentru ca stiau pe ce criterii au fost numiti. Ca sa nu mai vorbim de activitatile pur politice pe care le fac prefectii din toata tara. Mai ales in momentele electorale, dupa cum vom vedea si in aceasta campanie. Deci, este clar ca sub aspectul argumentelelor legale dar si de cultura institutionala, suntem departe de nivelul statelor UE. Si atunci de ce ne miram ca atunci cand vorbim de increderea in institutii, romanii nominalizeaza biserica, armata, presa. Adica, acele institutii create pe alte reguli si baze decat institutiile statului. Este evident ca perceptia romanilor fata de institutiile statului este profund negativa.