PSD nu are voie sa devina un partid slab

Nu este insa de neglijat nici rolul de locomotiva pe care leadership-ul trebuie sa-l aiba, nu numai in perioadele electorale, ci pe parcursul mandatului sau. Practic, in ochii cetatenilor leadership-ul intruchipeaza, intr-o sinteza armonioasa si carismatica, toate principiile si valorile promovate de un partid. Conduita learship-ului trebuie sa fie, de asemenea, consecventa si coerenta, neaparat inscrisa pe linia directoare a partidului. Din pacate, toate aceste elemente de coordonare a activitatii politice, foarte importante pentru factorii politici occidentali sunt ignorate de mai toate partidele, inclusiv de PSD. Castigarea alegerilor din 2004, urmata de socul pierderii acestora la masa verde i-a trimis pe social-democrati intr-o Opozitie, pe care nu au stiut nici macar sa si-o asume, daramite s-o fructifice. “Anii de tacere” ai PSD au costat scump partidul si procente “generoase” de simpatie. Paradoxal, baza traditionala electorala a partidului a migrat inspre dreapta, orbita de promisiunile poleite ale acesteia si incurajata de lipsa de reactie a social-democratilor. Ba mai mult chiar, contaminat de virusul populismului dreptei, PSD si-a incuiat programele viabile in propriile sertare si a preferat lansarea unui mesaj de fatada, lipsit pana la urma, de esenta. Vocile pertinente ale specialistilor din partid, a caror valoare este recunoscuta chiar si de adversarii politici, au fost marginalizate in detrimentul unui discurs politic, ce semnala problemele, dar nu si solutii realiste. De departe insa, in ultimul an, PSD a contabilizat o suma de nereusite, unele dintre ele situate la limita unei naivitati politice suspecte, fapt ce a dus la un trend negativ in sondaje. Pornind cu demersul de suspendare al presedintelui Romaniei, prost gestionat si neargumentat coerent in fata electoratului, continuand cu acuzatiile de colaborare netransparenta cu liberalii, apoi cu intoarcerea la 180% spre democrati, urmata de negarea negocierilor cu acestia... toate aceste actiuni au desenat pe harta evolutiei politice a PSD o linie sinuoasa, surprinzatoare pentru electorat. Peste aceste demersuri percepute ca avand un caracter conjuctural, ba chiar haotic, s-a suprapus si o deficienta de comunicare cu cetatenii, accentuata de o anumita aroganta nespecifica social-democratiei si de o tendinta de negare a problemelor, conform principiului politicii strutului, si in ultima instanta, de o autosuficienta taxata dur de electoratul “pierdut” printre atatea negocieri politice.

Nevoia de un lider capabil sa-si asume rolul

Nici leadership-ul PSD nu a stiut sa-si asume rolul de conducator printr-o conduita macar constanta, daca nu performanta, ezitarile si mesajul confuz, de multe ori contradictoriu, fiind unele dintre principalele cauze ale subminarii autoritatii sale, autoritate perceputa in sensul pozitiv al cuvantului, ca o caracteristica de baza pentru constructia oricarei imagini de leader. Din pacate, Geoana s-a impiedicat singur de nenumarate ori, dand cu stangul in dreptul, si antrenand partidul, rand pe rand, in diverse concursuri infantile ba cu Cotroceniul, ba cu Executivul, si in ultima instanta chiar cu propriul partid. Iar prin toate actiunile sale conjucturale, Geoana s-a indepartat din ce in ce mai mult de imaginea leader-ului promotor al social-democratiei, obligand electoratul PSD sa-si abandoneze partidul preferat. Privind din perspectiva detasata a analizei, printre demersurile initiate de presedintele PSD nu se poate nominaliza nici macar o reusita pentru social-democratie ori pentru electoratul aferent. Pana si initiativa legii majorarii pensiilor, o actiune politica impusa, pana la urma, de PSD liberalilor, la nivelul perceptiei publice s-a contabilizat intr-o reusita a celor ce se opuneau, de fapt, unei astfel de masuri.

Si-n cazul uninominalului, situatia s-a repetat. Iar vina pentru toate aceste esecuri ori actiuni incepute in forta si abandonate pe parcurs nu poate fi aruncata doar pe “actuala conjunctura politica”. Este adevarat ca razboiul dintre Palate afecteaza profund societatea romaneasca, dar cel mai mare partid de stanga din Romania nu poate asista impasibil la marginalizarea sa pe esicher si implicit, la marginalizarea intereselor masei de electori, pe care in mod natural ii reprezinta. PSD are obligatia sa-si protejeze electoratul, iar acest deziderat nu poate fi realizat decat printr-o strangere a randurilor si prin eliminarea falselor divergente generate de exacerbari de orgolii, in favoarea abordarii unor dezbateri serioase, atat de necesare in societatea romaneasca. Un partid divizat nu-si va putea solutiona nici propriile sale probleme, daramite pe cele ale populatiei. O solutie ar putea fi si propunerea unor lideri ai partidului ce vizeaza reconstruirea PSD pe baza unor curente de opinie diferite. Dar, indiferent de varianta pentru care se va opta, PSD ar trebui sa-si constientizeze rolul de reprezentant al stangii, sa si-l asume si sa ofere proiecte viabile si nu promisiuni. Un esicher politic dezechilibrat puternic spre dreapta, intr-o tara cu o structura socio-economica de stanga, nu poate constitui un raspuns pentru evolutia Romaniei. PSD nu are voie sa devina un partid slab, cedand terenul in fata formatiunilor fara ideologie, iar prioritatea sa, la ora actuala, ar trebui sa fie propria-i regasire, sub bagheta unui lider puternic, capabil sa promoveze la modul real valorile social-democratiei.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe