Timiditatea sa si lipsa cronica de reactie in fata atacurilor furibunde ale presedintelui Basescu si a liderilor democrati, in decursul celor trei ani de “mariaj“ intre PD si PNL, s-au transformat, peste noapte, intr-o aroganta greu de inteles daca luam in calcul prestatia medicra a celor doua Cabinete pe care le-a condus.

Citeste si:

“Razboiul“ pe care il duce cu cel ce se joaca cu destinele romanilor tocmai din Dealul Cotrocenilor, pare a se transforma intr-o telenovela ce aduce prejudicii ucigatoare unei Romanii paralizata de incertitudine, scepticism si jocuri politice. Este greu de inteles dispretul cronic pe care alesii il afiseaza fata de simplul alegator. Este inadmisibil ca in numele unui orgoliu stupid si absurd sa continui o lupta politica acerba care nu foloseste nimanui. Nici tie ca lider politic, premier si presedinte al unui parlamentar, dar nici celor carora le-ai facut promisiuni peste promisiuni in campania electorala. Obsesia Puterii si dorinta de a mai ramane la guvernare, cu orice pret, discrediteaza inca o data notiunea de decenta politica. Tariceanu a intrat, nonsalant, pe un taram al demagogiei si disperarii politice. Taramul sefului statului. Un taram cu multe mlastini periculoase in care trebuie sa joci murdar pentru a obtine macar o remiza intr-o confruntare care nu aduce glorie nimanui. Populatia a trecut intr-un plan secundar, al naibii de secundar. Nu mai conteaza decat victoria, fie ea chiar iluzoria. Sintagma "Dupa noi, Potopul!“ pare a fi prins viata din nou. Consecintele, evident, devastatoare. Dar ce mai conteaza consecintele cand incercarea de a da adversarului direct lovitura de gratie este mai disperata decat oricand?! Tariceanu greseste. Si o stie foarte bine. Dar este obligat sa mearga mai departe. Cu orice pret. “Prietenii “ si interesele il tin in lant. Si devine prizonierul acestora. Si nu in ultimul rand, al Puterii...