Fusesem atentionati ca Poetul este un om dificil si ca nu va face asa usor declaratii. Insa, intr-un interviu acordat in exclusivitate “Cronicii Romane”, Adrian Paunescu ne-a vorbit deschis despre implicarea sa in politic, despre invatamantul romanesc, despre poezie, despre familia sa, adica domeniile care si-au pus amprenta asupra destinului sau.

In 1996, ati candidat la alegerile prezidentiale, cu o campanie la care a participat si fiul Dvs., Andrei. Veti candida si la urmatoarele alegeri, din 2009?

Nu; si atunci si cu atat mai mult acum, aveam un alt loc la care candidasem si pe care reusisem sa-l castig, si anume locul de Adrian Paunescu. Asta e candidatura mea definitiva si nu mai am vanitati de felul asta, mai ales ca am vazut ca e inca tulbure relatia dintre alesi si alegatori. E tulbure. Nu conteaza foarte mult nici credibilitatea initiala, nu conteaza prea mult nici argumentele, conteaza foarte mult vitrina si asta se face cu bani multi. Ori eu mai mult decat opera mea literara, culturala, sociala si politica nu am putut oferi si nici nu mai cred ca imi place sa ofer. Este si o anumita demnitate personala pe care n-as vrea sa o negociez si sa-i las sa ma calce in picioare. Le urez succes tuturor candidatilor, chiar mai mult decat atat, le urez succes deodata, sa fie toti presedinti. De altfel, ar fi momentul sa fim un popor de 22 de milioane de presedinti si un singur alegator. Retin pentru mine locul de alegator.

Becali, Vadim sau Basescu? Care va fi urmatorul presedinte al Romaniei?

Nu stiu. Mai e pana in 2009. Cine stie ce asteroid va lovi planeta. Le urez limpezime si succes tuturor!

Care regim credeti ca este mai democratic, al lui Putin sau al lui George W. Bush?

Nu e niciunul democratic. Nu sunt convins de perfectiunea niciuneia dintre solutii. Dar, in cazul lui Putin, nici nu poate fi vorba de democratie. Este o solutie de urgenta, e un fel de ambulanta intre sisteme. Putin a facut mult pentru tara lui, dar nu democratie, democratia e complet in alta parte, fata de directia in care merge Putin. Nu poate fi democratie aceea in care presedintele aflat in functiune, nemaiavand dreptul sa candideze, pune el pe unul sa candideze sa ocupe locul de presedinte, asa cum si el a fost scos din semiintunericul muncii sale de securist de omenie si pus de Eltin sa devina presedinte de tara. Nu, asta nu poate fi democratie. Dar faptul in sine nu inseamna ca democratia americana nu s-a erodat, si ca nu vor interveni si acolo tensiuni mari si o noua dorinta de primenire, probabil ca sistemica.

Sunteti presedintele Comisiei de Cultura din Senat. Ce proiecte pregatiti? Ce aveti in plan?

Sunt foarte multe de discutat acolo. Sunt multe proiecte de propus plenului. Un proiect la care eu tin foarte mult si care trebuie sa treaca si prin Comisie, este intemeierea, in sfarsit, a Parcului Arheologic din Cetatile Dacice din Muntii Orastiei, pentru ca se pierd foarte multe valori acolo. Pentru ca lucrurile acestea intarzie sa se rezolve, sunt bani putini, se fura, se distrug lucruri importante din trecutul nostru. Se discuta, fireste, legea de functionare a televiziunii publice, a radioului. Dar nu sunt acomodate opiniile liderilor politici, ale grupurilor politice si de aceea inca nu putem vorbi despre o rezolvare imediata.

Sunteti cadru universitar, ce parere aveti despre haosul din Invatamant?

Haosul din Invatamant nu face altceva decat sa reprezinte haosul din Romania. Asa sunt toate in Romania. Si nu cred ca e vorba de un haos intamplator. La cutremurele mari, rezista constructiile suficient de stabile si suficient de elastice. Cad constructiile prea rigide si constructiile prea moi. Cad dogmele si anarhiile. Noi suntem in partea cealalta a tablei de valori, am trecut de la rigiditatea unui sistem care isi terminase mesajul, in felul cum era organizat, la anarhia care vrea sa tina loc de libertate si de rigoare. Haosul din Invatamant va trebui sa se termine intr-o zi, dar nu cu recentralizare, nu cu redogmatizare, ci cu o libertate responsabila, in interiorul careia sa le mearga bine valorilor.

Citeste si:

As vrea sa vorbim de una din marile Dvs. pasiuni: Poezia. Domnul Eugen Florescu (n.r. fost senator PSD si fost director al publicatiei “Alo, Bucuresti”) imi povestea odata ca obisnuiti sa creati poeziile la ore tarzii in noapte si ca va sunati prietenii apropiati sa le cereti parerea. La ce lucrati acum? Cand lansati un nou volum?

Nu scriu nici devreme, nici tarziu, scriu cand am starea de a scrie. Saptamana aceasta lansez un nou volum: Se va chema “Ruga pentru parinti” si va fi antologia tuturor poeziilor mele vechi si noi, dedicate parintilor. Si mai lucrez la alte doua CD-uri Cenaclul Flacara, impreuna cu Intercont si Jurnalul National, care sunt extraordinare. CD-ul trei se numeste „Ursul romanesc” (pe versuri de Mihai Beniuc), iar CD-ul patru - „Totusi iubirea”. Sunt mari valori, cantece care au fost descoperite de mine in Cenaclul Flacara. Si mai lucrez la niste carti de proza, pe care nu am reusit sa le termin, sa le corectez. Seria „Cenaclul Flacara” a pornit de la Marius Tuca, un creator remarcabil si generos.

Va lipsesc emisiunile pe care le realizati la televizor?

Nu mai am voie sa realizez emisiuni! E o interdictie a CNA ca oamenii aflati in sistemul politic si de demnitari sa faca emisiuni si, cu deosebire, sa fie realizatori de emisiune. Sigur, e absurd, eu nu m-am nascut om politic si, dup-aia, am ajuns asa, prin pile, sa scriu carti sau sa fac emisiuni de televiziune. Eu num-am dezvoltat ca ziarist sau ca scriitor dupa cariera politica, eu m-am nascut poet, scriitor si am facut dovada ca am vocatie in asta. Eu sunt nascut sa exprim, sa comunic, sa conving si resimt aceasta hotarare a CNA ca pe o grava ofensa si ca pe o amputare a drepturilor mele firesti. Insa, din pacate, fiind cazul meu, si eu fiind presedintele Comisiei care are in responsabilitate CNA, nu pot face nimic. Viata mea se imparte in doua perioade aberante: una in care nefiind decat un particular, nu pot intreprinde nimic pentru limpezirea situatiei mele, si alta in care fiind oficial la Comisia de Cultura a Senatului, nu pot sa fac nimic in limpezirea situatiei mele. Rezultatul e acelasi. Andrei Paunescu, care s-a ingrijit de Cartea Cartilor de Poezie, a facut cu cativa ani inainte de a implini eu 55 sau 60 de ani, a facut o hartie catre Ministerul Culturii, sa ma sprijine. Nici vorba, nu m-au sprijinit! Era la putere CDR, apoi a venit PDSR, a facut si atunci o hartie si nici atunci nu m-au ajutat! Si asa merg lucrurile, incat s-a ajuns sa se dea un comunicat ca mi s-ar fi dat 600 de milioane de lei pentru Cenaclu; intr-adevar, se implineau 30 de ani de la intemeierea Cenaclului, dar mi s-au dat numai teoretic, banii aceia nu i-am primit niciodata. Lumea crede si acum ca noi i-am luat. Si presa m-a si injurat. Ce pot face?

Totusi, Mircea Dinescu este o exceptie. Dansul e secretar de stat si totusi modereaza emisiuni. El de ce are voie?

Mircea Dinescu e un invitat al emisiunii. Iar eu cred ca emisiunea lui e necesara. Adica problema nu e sa fim sau nu de acord cu ce spune un teleast, problema este sa ne puna in situatia de gandit si nu e neaparat nevoie sa fim de acord cu ce se spune. Dar obligatoriu e sa auzim si sa reactionam. Eu nu ma regasesc in dimensiunea cartii de proverbe: sa moara si capra vecinului, eu nu vreau sa i se ia lui Mircea Dinescu emisiunea, ci dimpotriva, e foarte necesara. Sper sa cada si aceasta interdictie, in ce ma priveste, cat mai sunt inca in viata.

Ati lansat la Cenaclul Flacara o mare parte din cantaretii (acum deja consacrati), de pe piata muzicala. In ce relatii mai sunteti acum cu dansii?

Bune. Cu unii sunt in relatii foarte bune.

In ce masura v-ati implicat in drumul pe care si l-au ales in viata cei trei fii, Ioana, Andrei si Ana Maria?

In niciun fel, in absolut niciun fel, pentru niciunul. Nu le-am cerut sa-si schimbe drumul dupa cum as hotari eu. Singura mea grija a fost sa nu-i oblig la nimic, ci sa-i las sa-si aleaga fiecare calea si sa ma pun stavila in calea oricarei incercari de a deveni niste obsedati ai notelor. Nu le-am cerut decat sa invete, nu sa ia note. Ana Maria s-a ferit doua saptamani sa-mi spuna ca a luat media 10 la Liceul Cervantes, unde invata, pentru ca stia ca i-am spus: „Tata, sa nu cumva sa umbli dupa nota 10! Pentru ca daca o iei, toti vor spune ca ai luat-o pentru ca esti fata mea.” Nu pentru ca nu as vrea sa ia nota 10, dar stiu cum este judecata o asemenea situatie. Si sunt mandru de copiii mei.

Fiul Dvs., Andrei, va urmeaza indeaproape in cariera. Este cadru universitar, ca si Dvs., iubeste muzica si a publicat cateva volume de poezie. Doar ca nu vrea sa aiba de-a face cu politica. Nu-l incurajati?

Nu. Andrei are treaba lui. Imi cere sfatul uneori, dar nu ma bag, e treaba lui.

Cum vedeti marea Dvs. dragoste, Romania, pe care ati cantat-o o viata, in 2020?

Daca nu as vedea-o intreaga si fericita, n-ar merita sa traiesc. Am speranta ca toate teritoriile romanesti vor reveni la patria-muma si chiar speranta ca patria-muma va reveni la patria-muma. Ar fi greu de crezut in intoarcerea tuturor teritoriilor romanesti, daca nu vom sti si noi, cei care am avut norocul de a gasi un adapost in Romania indiscutabila, in Romania nepusa la indoiala, nu vom sti sa o facem mai puternica, mai independenta de conjuncturi. Eu vad Romania ca pe o tara a lumii, cu toate ale ei, din pacate si cu defectele multora dintre noi. Cred in tara mea in continuare, cred disperat intr-o Romanie Mare. Ma intristeaza starea de violenta din Romania, cum ma intristeaza neputinta noastra de a ne intelege unii cu altii, neputinta asta de fiecare zi: doi vecini se cearta pentru un corcodus, care are doua crengi la unul, doua crengi la altul. Romanii se cearta pentru orice, se incaiera din orice. E o stare potentiala inflamabila, extraordinar de primejdioasa. Parca fitilul unei bombe arde in permanenta. Dar, fata de cat de amabili sunt americanii ei intre ei, blanzi, cat sunt de doritori de cooperare, pe strazi soferii isi fac locul unul altuia, etc, a intervenit ceva. Am trait experienta lui 11 Septembrie 2001 acolo, la New York. Eram acolo si am vazut o alta America, o America speriata, pe de o parte mai solidara cu fiii ei, iar pe de alta parte si niste americani care se urau cand ramasesera fara lumina electrica in acelasi lift si-si mancau aerul unii altora si nu mai erau amabilii pe care-i cunosteam. Asa ca, poate, odata create conditiile unei normalizari a vietii noastre de fiecare zi si odata iesit din mizeria care ne inconjoara, poate ca noi, romanii, vom fi mai apti de fericire, mai atenti la ceilalti si mai indragostiti de idealul divin.

O alta mare pasiune a Dvs. este Universitatea Craiova, pentru care ati compus si imnul. Acum se afla, din pacate, pe ultimul loc in campionat. Ati pierdut vreunul din meciurile lor? Daca nu vor cadea in divizia B, pe ce loc prognosticati ca vor termina?

Eu nu am conditionat acel imn de locul pe care-l ocupa in clasament. Universitatea Craiova se poate duce si in regiune, si la onoare si la promotie, sa joace si cu Avantul Barca. Pe mine nu ma intereseaza asta. Nu ma intereseaza rezultatele saptamanale sau bisaptamanale, nu conditionez Universitatea Craiova de rezultatele momentane. Pe mine ma intereseaza ca e o grupare sportiva care a sfidat forta oarba, in anii cand ministere de forta conduceau Romania. Craiova a sfidat sportul militar, sportul cu mana la chipiu, sportul cazon si, impreuna cu Rapid, Petrolul, Brasovul, Clujul, Iasul, Timisoara, a aratat ca se poate trai si liber. Dincolo de argumente, dincolo de conditii si dincolo de evenimente, nu pot sa nu iubesc Universitatea Craiova, o miscare libera a oamenilor din preajma cimitirului bunicilor si strabunicilor mei si din preajma copilariei mele.

Cum se impaca poezia cu politica si cu pedagogia? (n.r. Adrian Paunescu preda la Facultatea de Filosofie si Jurnalism din cadrul Universitatii “Spiru Haret”).

Cred ca poezia, politica si pedagogia sunt aripi ale aceleiasi pasari. Desigur, doua aripi sunt de ajuns si exista si riscul ca aripile sa se incurce intre ele, fiind trei. Dar exista si pasari care nu vor sa mearga doar inainte sau inapoi, ci vor sa se si roteasca, iar trei aripi ajuta la un zbor rotund. Eu cred ca toate aceste dimensiuni fac parte din portretul unui om al Renasterii. Eu cred ca politica imi lasa destule teme nerezolvate pentru ca poezia sa incerce sa le acutizeze si sa le repuna proaspete ca la inceputul lumii. Pedagogia este un mod al meu de a oferi celor mai tineri decat mine ceva ce este acceptat cel mai greu in comunicare, si anume experienta. Oamenii tineri accepta foarte greu sa invete de la cei mai in varsta decat ei. Experienta poate fi foarte greu transmisa. Am convingerea ca a fost vocatia neamului meu: parintii mei au fost dascali, bunicul meu a fost dascal, strabunicul a fost insa analfabet. Am avut norocul de a trai de mic enigma cartii. Pretuiesc mult in viata ideea de comunicare.

Daca Othello si Desdemona comunicau ei direct, nu aparea niciodata Yago. Yago a capatat sens pentru ca a inteles ca ei nu comunica. El a putut induce minciuna pentru ca ei doi nu comunicau. Exista cate un Yago si in societate. El se bazeaza tot pe lipsa de comunicare.