Prezentata ca “solutia unica” de salvare a unei Romanii “aflata in prag de colaps”, puterea portocalie s-a dovedit, mult prea rapid, doar un balon plin de promisiuni neindeplinite, mascate sub o covorta de scandaluri si vendete politice interminabile.

Si, din pacate pentru Romania, mult prea mediatizatul si laudatul „program de dreapta” n-a reprezentat altceva decat un mare bluf.... Cota unica de impozitare mai reprezinta „o reusita” doar in viziunea Cabinetului Tariceanu ll, privatizarile sunt puse sub semnul intrebarii si au un „miros” puternic de coruptie, retrocedarile sunt surse de controverse si scandaluri mediatice, in timp ce masurile de descentralizare ar fi (probabil) extrem de eficiente, daca nu ar lipsi cu desavarsire. Aproape nimic din tot ceea ce ADA a promis romanilor, in sunetul dopurilor de sampanie, nu s-a tradus si-n fapt si nu s-a concretizat in ceea ce romanii asteapta de atatia ani... cresterea nivelului de trai, macar la limita decentei. Si-n timp ce Romania schioapata din ce in ce mai tare, in mai toate domeniile, romanii au primit cadou din partea dreptei: haos, incompetenta, dezinteres, intoxicare mediatica, zvonistica, dosare de securitate ori penale, coruptie, biletele, aroganta, schimburi de injurii „in direct” si multa, multa demagogie. Mai mult decat atat, dreapta, prin maniera in care a inteles sa foloseasca parghiile puterii, a reusit intr-un timp record sa decredibilizeze mai toate institutiile si functiile importante din stat, atat la nivelul perceptiei interne, cat si a celei externe.

Si daca democratii au preferat politica „de opozitie” chiar si atunci cand se aflau la guvernare si au desfasurat pe tot parcursul mandatului un joc sinuos al declaratiilor populiste, liberalii, in schimb, s-au inclestat de putere si nu se mai vor dusi de acolo. Caci, in ciuda declaratiilor cu iz populist- lacrimogen, liberalii nu sunt deloc dispusi sa treaca in randurile Opozitiei. Nu cu foarte multe zile in urma, membrii Cabinetului Tariceanu ll au avut ocazia de a-si depune cu eleganta (specific liberala, nu-i asa?) demisiile pe masa, imediat dupa votul de blam dat de Parlament, asa cum ar fi procedat, de altfel, orice alt Executiv, in oricare alta tara din UE. Nu s-a intamplat insa asa si, ca intr-un dialog stupid al surzilor, Tariceanu si-a vazut mai departe de programul sau de guvernare, despre care, spunea recent vicele Melescanu, niciun partid politic nu are ce reprosa nimic, deoarece “Romania in perioada guvernului Tariceanu a mers foarte bine”. Asa se face ca, declara tot Melescanu, liberalii sunt decisi sa nu negocieze cu nimeni ramanerea la guvernare, pentru ca Executivul din care fac parte a fost mandatat de o majoritate parlamentara, si care ”acum trebuie sa isi indeplineasca obiectivul”.

Sa fie vorba de disperare, inconstienta politica sau doar de orbul gainilor? Pana la urma, motivatia nici nu este chiar atat de importanta, caci oricare dintre variante nu demonstreaza altceva decat modul deformat in care liberalii percep nu numai realitatile politice cotidiene ale tarii, pe care au pretentia ca o guverneaza cu o eficienta maxima, dar si asupra valorilor generale care fac functionabila o democratie. Negocierile intre partide si dialogul politic sunt fundamentul oricarui sistem pluripartidist, absolut firesti in orice democratie reala, iar compromisul si colaborarea politica intre partide de orientare diferita, in sensul stabilirii unei majoritati pentru a se conferi stabilitate scenei politice, nu inseamna nicidecum gesturi politice condamnabile, ci doar respectarea optiunilor electoratului.

Liberalii insa, prizonieri ai propriei lor demagogii si orbiti de perspectiva indepartarii de la guvernare, par a nu mai avea alte raspunsuri politice pentru Romania, decat o viziune roz-bombon asupra calitatii actului Guvernarii si o aroganta aristocratica, cu atat mai putin de neinteles, cu cat ea nu este justificata nici de vreo competenta administrativa deosebita, dar nici de realitatea politica.

Din pacate insa, dezorientarea care pare sa ii fi curpins pe liderii liberali, risca sa scufunde intreg partidul. Un exemplu nu foarte indepartat in istorie este cel al PNTCD-ului... Sa urmeze si liberalii? Un raspuns ar putea oferi actualul presedinte al partidului. Un raspuns, si o explicatie...


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.