Peter Fallenius, fost vicepresedinte al "gigantului" elvetiano-suedez ABB, acuzat de delapidare, sustine ca a mituit "cinci inalti oficiali romani", in perioada 1997-1998. A dat un prim nume: Viorel Lis, fost primar al Capitalei. Dosarul, pornit de la datoria din perioada interbelica a Romaniei fata de Suedia, este strins legat de afacerile concernului in tara noastra. ABB, care a preluat la un moment dat negocierea datoriei, a incercat sa-si extinda afacerile in contul acestei obligatii a Romaniei fata de Suedia.

In guvernarea CDR, concernul a obtinut contracte cu statul, unele dintre ele controversate la vremea respectiva. Contracte si mai importante au venit dupa ce noul guvern PSD a batut palma cu Suedia pentru rambursarea datoriei. In document nu au fost precizate compensatii economice, adica atribuirea unor contracte publice firmei ABB de catre executivul de la Bucuresti. Contractele au venit separat si insotite de controverse. Ca si in guvernarile precedente, unele au fost atribuite fara licitatie. ABB este un concern de talie mondiala, cu afaceri in toata lumea. Sumele obtinute in Romania sint de ordinul sutelor de milioane de dolari. Acuzatiile de "mita in numele ABB" ar fi deplasate daca nu ar fi fost dovedite cel putin unele nereguli. EVZ a mers pe firul afacerii care implica inalti oficiali guvernamentali din Romania si Suedia, intermediari, firme off-shore. O filiera care, dupa ce a ajuns in atentia justitiei suedeze, se afla si sub lupa procurorilor din Romania.

Saptamina trecuta, la inceputul procesului lui Fallenius, procurorul Martin Tiden declara telefonic pentru EVZ ca fostul manager al ABB, arestat la Stockholm, l-a indicat pe unul dintre cei cinci "inalti oficiali" care ar fi luat mita in 1998 - "primarul general al Capitalei din acea perioada".

Lis a semnat 99 la suta cu ABB

Adica Viorel Lis, care a semnat, in 1999, un contract intre Primaria Capitalei si o firma pentru concesionarea unui teren in vederea construirii unei termocentrale. Compania se numea Bucuresti Nord-Est Energy SRL. Potrivit datelor de la Registrul Comertului, principalii actionari ai acesteia sint AB Electro Invest Suedia, cu 99a, si Electro Invest Romania SRL, adica firme apartinind grupului ABB.
Dupa declaratia-soc a lui Fallenius, Lis a spus ca nu a semnat nimic cu ABB. Realitatea demonstreaza ca, in schimb, a semnat un contract cu o companie la care ABB avea 99a din actiuni.

Acest contract deschidea calea pentru constructia Centralei Electrotermice Nord (CET Nord), pe terenul concesionat prin hotarire a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Un al doilea contract urma sa fie semnat peste o luna, despre acesta Lis afirmind, la vremea respectiva, ca va avea o valoare de 200 de milioane de dolari. Centrala urma sa fie construita de ABB, cu banii BERD. Credit garantat de Municipalitatea Bucuresti. De aceasta investitie au mai fost interesate, de-a lungul vremii, Amoco (SUA) si Siemens (Germania). Pentru proiect, Lis facuse o vizita in Suedia, pe banii ABB, lucru recunoscut de el in urma cu citeva zile, cind a izbucnit scandalul.

De la Lis la Ciumara

Cu doi ani inainte ca Lis sa semneze, Mircea Ciumara, ministrul finantelor la inceputul guvernarii CDR-PD-UDMR, adresa o scrisoare omologului sau din Suedia, Erik Asbrink, in care il anunta ca Romania este dispusa sa cedeze CET Nord firmei AB Electro Invest, divizie a ABB. Partea romana promitea "investitii de 100 de milioane de dolari". Aceasta ar fi facut parte dintr-un eventual aranjament pentru reglarea datoriei istorice a Romaniei fata de Suedia.
Lis si Ciumara s-au aflat de aceeasi parte a baricadei si atunci cind s-a pus problema trecerii CET-urilor de la CONEL la Municipalitate, in 1998, cind Ciumara era la Ministerul Industriilor, institutie care avea in subordine compania de electricitate.

Cum "a negociat" Ciumara

Ciumara, cel ce facea propunerea, era un partizan al "rezolvarii" acestei probleme care data din perioada interbelica. Datoria fusese preluata de concernul ABB, care l-a angajat consilier pe Mihai Cotfas, roman stabilit in Suedia. Cotfas este asociat in firma Swerom Consulting cu Lennard Hjalmarsson, cetatean suedez, si cu Ionel Tanase, alt cetatean suedez de origine romana. Primii doi erau si consilieri ai ministrului finantelor din perioada aceea - Mircea Ciumara. Practic, ABB, "adversarul" guvernului in negocieri, avea oameni infiltrati in Palatul Victoria. Mai trebuie mentionat si faptul ca negocierile intre Ciumara si ABB pe problema datoriei se desfasurau cu Cotfas pe post de translator. Aceasta a reprezentat, probabil, o premiera mondiala: un ministru negocia o datorie a statului roman catre Suedia cu propriii consilieri, care erau cetateni suedezi si consultanti ai "adversarului" ABB. In plus, contrar tuturor uzantelor diplomatice, Cotfas era folosit ca translator in negocieri.

Legaturile dintre Cotfas si Fallenius

Cit a fost Ciumara membru al guvernului, Cotfas se plimba prin Palatul Victoria "ca la el acasa", dupa cum sustin fostii ministri.

Pe cei doi ii lega o relatie de prietenie veche de 40 de ani, la care s-a adaugat, ulterior, una de rudenie. La ora actuala, Ciumara este nasul de cununie al lui Cotfas (divortat de curind). Cotfas era consultant ABB. Firma sa off-shore semnase un contract cu concernul suedezo-elvetian, prin care acorda consultanta in vederea rezolvarii litigiului cu statul roman. In acel moment, pretentiile suedezilor erau de 800 de milioane de dolari. Chaville, firma lui Cotfas, inregistrata in Insulele Virgine, semnase un contract de 600.000 de dolari cu divizia AB Electro Invest a grupului ABB, prin care off-shore-ul era abilitat sa negocieze problema datoriei. Cotfas primea 2a din suma ce urma sa o achite statul roman si 2,1a dintr-o eventuala suma pentru reinvestitii.

Din partea AB Electro Invest au semnat contractul seful departamentului juridic, Ulf Jonsson, si Peter Fallenius, presedintele Consiliului de Administratie. Acesta din urma avea si el un off-shore, tot in Insulele Virgine: Kropara. Potrivit anchetatorilor suedezi, "cel putin" 195.000 de dolari din cei 600.000 luati de Cotfas s-au dus in firma lui Fallenius. Contractele au fost semnate la Zürich, pe 18 decembrie 1997. Plata s-a facut la 1 iulie 1998. Dupa schimbarea lui Fallenius de la Electro Invest a avut loc o renegociere a contractului. S-a stabilit ca intelegerea raminea valabila pina la 1 ianuarie 1999, cu conditia sa se obtina, pina la acea data, plata datoriei de catre Romania, lucru care nu s-a intimplat.

"Bomba" Fallenius

Peter Fallenius a fost arestat la inceputul acestui an si este judecat in baza mai multor capete de acuzare: fals, uz de fals si delapidare. Ultima dintre acuzatii se refera la suma de 4,8 milioane coroane suedeze (600.000 de dolari). Dupa o perioada de tacere, Fallenius a aruncat bomba: cu banii ABB a mituit oficiali romani. Suma este aceeasi cu cea care apare in contractele semnate de ABB cu firma off-shore a lui Mihai Cotfas. Romanul, finul lui Mircea Ciumara, este si el cercetat de justitia suedeza, dar in stare de libertate. Cotfas a negat ca suma de 600.000 de dolari ar fi fost mita, spunind ca a oprit pentru el partea lui de bani. Unul dintre procurori, Martin Tiden, a aratat ca nu crede in aceasta ipoteza. In dosar mai apare si declaratia unui fost angajat ABB, de origine romana, care spune ca oficialii de la noi au fost mituiti cu sejururi in strainatate si cu obiecte de lux. Identitatea acestui martor nu a fost dezvaluita.

Mita la nivel inalt

Dupa declaratia lui Fallenius, preluata de presa suedeza, lucrurile au evoluat mai rapid decit se credea. La Stockholm s-a deschis procesul, la inceputul saptaminii trecute. Mai intii, Fallenius a spus ca sint cinci "inalti oficiali", iar avocatul sau a completat: mita s-ar fi dat in 1998. Dupa ce le-a dat aceasta noua pista, fostul manager de la ABB a dat si un prim nume, de fapt o functie - "primarul Capitalei din acea vreme", dupa cum a declarat procurorul Tiden pentru EVZ.

Contactat de "Evenimentul zilei", cel vizat, Viorel Lis, a acordat un interviu aproape socant: a fost in Suedia pe banii ABB, timp de o saptamina, invitat pentru a vedea o centrala. Era perioada in care ABB incerca obtinerea contractului CET Nord. In interviu, Lis a negat ca ar fi fost mituit, cu o fraza memorabila: "Nu stiu, eu n-am primit bani. Poate ca i-o fi dat sa-mi dea mie si i-a oprit ala care trebuia sa mi-i dea".

Datoria "suedeza"

Dupa cum spun mai multi fosti ministri, negociatorii ABB aveau liste foarte exacte de companii pe care doreau sa le primeasca in contul datoriei, inclusiv cu rezultatele financiare pe ultimii zece ani. Decebal Traian Remes, fost ministru de finante: "Ne-au cerut o suma astronomica, 4,2 miliarde dolari. Au venit cu o lista de unitati economice, subevaluate in mod clar: investitia la reactorul 2 de la Cernavoda o evaluau la 11 milioane, pe Roman Brasov - 10 milioane. Ideea lor era de a investi in active suma pe care ar fi returnat-o Romania, iar la un dolar al nostru, ei aduceau 1,5 dolari retehnologizare suedeza. Erau foarte grabiti. La negocieri a fost si ambasadorul lor, Nils Revellius, care era mai tot timpul rosu la fata de nervi ca nu acceptam". De mentionat relatia foarte strinsa dintre concern si statul suedez.
Remes, care a gestionat problema dupa Ciumara si Daianu, isi aminteste ca ajunsese la o suma de 300 milioane dolari: 60a din bani erau de fapt active de la FPS (participatii la firme de stat), iar 120 de milioane de dolari erau bani.

Lazea: "In 1998, mandatul era sa platim 40 de milioane"

Actualul economist, sef al BNR, Valentin Lazea, care in 1998 a condus comisia desemnata de executivul roman pentru plata datoriei catre Suedia, spune ca a avut mandat din partea guvernului Radu Vasile sa negocieze plata unei sume de circa 36-38 milioane de dolari. "Asta era practica pe care am folosit-o pentru plata datoriilor in alte 12-13 cazuri. Noi am propus sa platim chiar 40 de milioane, insa suedezii nu au acceptat. Asa cum am platit si in alte cazuri, am propus actualizarea sumei datorate, dar fara dobinda, adica circa 36 de milioane dolari. Eu am iesit din caz apoi, la sfirsitul lui ‘98, si am plecat la BNR", a spus Lazea.

El a adaugat ca a mai negociat din partea BNR in 1999, insa nici atunci nu s-a ajuns la o intelegere. Lazea nu a putut raspunde de ce, daca s-a stabilit o suma de 36-40 milioane dolari pentru plata datoriei, statul roman a platit in 2001 - conform unei intelegeri semnate de guvernul condus de Adrian Nastase - o suma de trei ori mai mare, 120 de milioane dolari.

Daniel Daianu: "O schema diabolica"

Dle Daianu, ati fost ministru de finante in guvernarea CDR. Cum ati tratat problema datoriei istorice catre Suedia?
Discutiile cu partea suedeza au implicat, intr-un tandem, statul suedez si partea privata, ma refer la grupul ABB. Au fost presiuni mari, si va dau un exemplu: in acordul stand-by cu FMI exista o propozitie care indemna statul roman sa rezolve acest litigiu.

Putea fi un demers normal. Litigiul trebuie rezolvat, dar cum?

Citeste si:

Eu am considerat, si ramin la parerea, ca nu era firesc sa apara intr-un acord stand-by (n.r. - cu FMI) cu noi acea propozitie.

Era, de fapt, un element de presiune din partea suedezilor?
Eu nu o sa-i spun element de presiune. Era un element de a influenta Romania si in solutionarea acestui litigiu. Aceasta pozitie i-am exprimat-o si negociatorului FMI, si omologului meu suedez. A mai fost si ambasadorul suedez care, la patru luni dupa ce mi-am preluat mandatul, si-a exprimat nedumerirea ca de ce nu s-a ajuns la acel deznodamind pe care il asteptau.

Ce pretentii au avut suedezii in mandatul dv.?

Inca de la inceput m-am confruntat cu urmatoarea situatie: am primit un material extrem de elaborat, redactat cu multa minutiozitate. Un proiect de acord intre cele doua parti, care era acoperit de o cifra de 800 de milioane de dolari. Cum v-am mai spus, era un document foarte elaborat, insotit de un montaj financiar care prevedea preluarea de catre partea suedeza a unor obiective industriale.

Reactia mea a fost urmatoarea: nu puteam sa accept asa ceva, ca ministru de finante. A fost un an foarte tumultuos, care a cuprins si criza politica. Economia plonja, am avut o mare cadere economica atunci. Era o situatie foarte delicata si economic, si politic. Suedezii sugerau in propunerea de proiect ca 800 de milioane ar fi fost o cifra foarte rezonabila, ca de fapt datoria, recalculata, ar fi fost in realitate de 3,3 miliarde dolari. Mie, suma de 800 de milioane mi s-a parut exorbitanta si neintemeiata, de aceea am cautat sa construiesc argumentatia noastra in acest sens. Am cerut opinia si unor prieteni din lumea finantelor internationale - de la banca de investitii Lazard Freres. Printre modalitatile de a ne "mladia" atitudinea era de a evoca ajungerea cu litigiul la un tribunal comercial in strainatate.

Cu alte cuvinte, a fost o strategie.

Sigur ca a fost o strategie. Eu nu pot sa-i blamez, ei si-au urmarit interesul. Noi insa trebuia sa ne urmarim interesul nostru si sa protejam interesul Romaniei cu dibacie si mestesug. In asemenea circumstante, decizia mea a fost, atunci, sa opresc un curs pe care l-am considerat nepotrivit, sa nu admit aceasta documentatie. I-am propus lui Victor Ciorbea sa se formeze o comisie ministeriala care sa examineze situatia, sa revada toata arhiva si tot ce se discutase pina atunci, sa se formuleze un punct de vedere al nostru si sa se construiasca un mandat de negociere.

Ce argumente ati avut cind ati combatut ideea "montajului financiar"?

Consider ca erau cel putin doua dezavantaje pentru Romania. Unu: licitatia nu exista, ceea ce putea sa suplimenteze foarte mult pretul. Ceea ce nu este normal, chiar daca ABB este un concern reputat. Mai exista un aspect al montajului financiar: se spunea "un dolar dat partii suedeze va aduce cu sine doi dolari investitiei suedeze in Romania". Am zimbit cind am citit prima oara acest lucru. Mie mi s-a parut logica strimba. Dupa aceasta logica, cu cit plateam mai mult suedezilor, cu atit era mai bine. Era ca si cum modalitatea de a atrage investitii straine in Romania era de a plati cit mai mult suedezilor. A fost o schema ingenioasa. Si prin ingenioasa folosesc un eufemism ca sa nu spun diabolica.

Pentru ca au gasit aici niste oameni care i-au ajutat sa-si urmareasca interesele.

Aceasta este afirmatia dumneavoastra. Dumneavoastra puteti sa judecati prestatia fiecaruia, eu va spun care a fost prestatia mea. In momentul in care am venit in minister am stopat un proces, am avut sprijinul lui Ciorbea pentru ca a inteles ca trebuia schimbat drumul, am institutionalizat dialogul cu partea suedeza si stringerea documentelor pentru ca aveam nevoie de documente pentru a ne sustine punctul de vedere. Romania, in 1998, avea un virf de plata de 2,8 miliarde dolari, in 1999 a avut un virf de plata de 3,2 miliarde dolari. Riscam sa intram in incapacitate de plata.

Contracte fara licitatie in guvernarea PSD

Blocate din cauza anului electoral 2000, negocierile au fost preluate de noul guvern format de PSD. La putin timp dupa instalarea executivului, ministrul de externe, Mircea Geoana, facea o vizita la Stockholm.

Acolo, el prezenta o scrisoare a lui Adrian Nastase care propunea premierului suedez, Goran Persson, reluarea negocierilor pe problema datoriei. La scurt timp, Nastase se intilnea la Stockholm cu omologul sau. In toamna, cei doi semnau acordul la Bucuresti, document salutat inclusiv de presedintele Ion Iliescu.
Spre sfirsitul aceluiasi an, ministrul industriei, Dan Ioan Popescu, si secretarul de stat in Ministerul Afacerilor Externe al Suediei, Sven Erik Soder, semneaza un acord de cooperare intre cele doua state cu privire la modernizarea sectorului energetic si protectia mediului inconjurator din Romania. Suma totala: citeva sute de milioane de euro. Astfel, ABB a obtinut fara licitatie contracte importante. Popescu neaga faptul ca intelegerea ar fi avut legatura cu plata datoriei istorice.

D.I. Popescu: "Acordul a avut girul guvernului Nastase"

Popescu a explicat ca intelegerea pe care a semnat-o la Stockholm a avut "girul guvernului". "Eu nu puteam sa decid astfel de lucruri", a spus el. In urma parafarii actului, firme suedeze au primit contracte pentru modernizarea sectorului energetic. In urma contractului, ABB a obtinut mai multe contracte fara licitatie de la Transelectrica, dar si de la Electrica. De la Transelectrica s-a primit un contract de 37 milioane dolari pentru un proiect la fabrica de prelucrare a otelului Slatina. Aceasta a fost pentru ABB cea de-a treia mare afacere in statii de transformare in Romania.

In 2001 ABB a primit, mai intii, o comanda in valoare de 17 milioane dolari de la Transelectrica pentru statia de transformare Constanta Nord, dupa care o comanda de 19 milioane dolari pentru sase statii de transformare mai mici. Contractul pentru modernizarea statiei Gotinas a costat 50 de milioane de euro. De asemenea, ABB a primit si contractul pentru reabilitarea statiei de la Sibiu, in valoare de 34 milioane euro. ABB Calor Emag Schaltanlagen a semnat cu Administratia Portului Constanta un contract in valoare de 4,9 milioane euro pentru modernizarea a doua statii de transformare. ABB Calor Emag Schaltanlagen din Germania a semnat cu Administratia Porturilor Constanta un contract privind modernizarea Statiei de Transformare Port IV, proiect in valoare de 9,5 milioane de euro.

Totodata, Electrica a primit un credit de aproximativ 30 milioane dolari pentru reabilitarea a opt statii de distributie apartinind filialelor companiei, proiect realizat tot de ABB. Concernul a fost implicat si in afacerea contoarelor. ABB Utilities, o companie membra a grupului elvetiano-suedez ABB, a semnat un contract in valoare de 23 de milioane de euro cu societatea de distributie a energiei electrice Electrica pentru retehnologizarea a opt statii de transformare a energiei electrice. Statiile de 110 kV de medie tensiune care vor fi modernizate sint Timpuri Noi Bucuresti, Tulcea Centru, Comanesti-Bacau, Noua-Brasov, Cluj Stadion, Dumbravita-Timisoara si Lugoj-Timisoara.

Radu Vasile (1996): "Propunere ABB in interesul Romaniei"

Cu citeva luni inaintea alegerilor din 1996, Radu Vasile, secretar general al PNTCD (partid aflat in opozitie), se intilnea in Suedia cu reprezentantii ABB. Acestia ii spuneau ca renunta la datorie daca firma preia retehnologizarea centralelor termoelectrice pe baza de carbune. Daca alegerile din toamna vor genera un guvern de opozitie, propunerea ABB va fi analizata, "deoarece este in avantajul Romaniei", declara Vasile.

Tariceanu (1997), contract fara licitatie cu ABB

In 1997, actualul premier Calin Popescu-Tariceanu era ministrul industriilor. El incredinta in mod direct, fara licitatie, retehnologizarea de la Portile de Fier I unei firme elvetiene, Sulzer, in parteneriat cu ABB. Creditul garantat de guvern, un an mai tirziu, pentru acest contract era de 153 de milioane de franci elvetieni. Contractul a fost contestat, la vremea respectiva, din cauza modului de incredintare - fara licitatie - si a sumei considerate mari. Revista "Academia Catavencu" sustine chiar ca suma a fost dubla fata de cea din oferta facuta initial de Sulzer. Tariceanu a spus, ulterior, ca era cea mai buna oferta si ca nu stie cum a fost derulat in continuare contractul, intrucit a parasit postul de ministru la scurt timp dupa semnare. Intre timp, Sulzer a fost preluata, prin fuziune, de austriecii de la VA-Tech Hidro. Recent, Ministerul Economiei a descoperit o serie de defectiuni la Portile de Fier si a cerut firmei daune intre 3 si 4 milioane de euro.

Regimul Ceausescu achitase o parte din datorie

Imprumutul dateaza din 1929, iar sumele vehiculate erau intre 27 si 30 de milioane de dolari aur. Potrivit lui Daniel Daianu, regimul Ceausescu achitase deja o parte -16 milioane de dolari. In 1997, Mircea Ciumara, ministru de finante, a acceptat verbal un cuantum de 800 de milioane de dolari, propunind guvernului acest lucru.
In 1998, firma de consultanta Arthur Andersen (SUA) estima suma la 3,5 miliarde dolari, actualizata cu dobinzi si inflatie. Auditul fusese comandat de ABB, fiind contestat atit de oficialii romani, cit si de firme de audit din Europa. Pretentiile ABB se situau apoi intre 650 si 800 de milioane de dolari. In final, guvernul Nastase a ajuns la un acord pe 120 de milioane de dolari.

Ce spune ABB Romania

Ioana Oprea, directorul de comunicare al ABB Romania, ne-a declarat, recent, ca filiala de la noi nu are legatura cu cea din Suedia si ca nu poate spune nimic despre scandalul "spagii suedeze". "Urmarim ce scrie in ziare despre procesul lui Fallenius, dar nu avem nici o legatura cu cazul", a spus Oprea. Aceasta a mai declarat ca Peter Fallenius "nu a lucrat pentru ABB Romania".
Concernul ABB este format dintr-o multime de firme care opereaza pe cele cinci continente. Firma-mama detine procentele majoritare la astfel de firme. Aceasta este situatia si in Romania, unde detine firmele ABB SRL, Bucuresti Nord-Est Energy SRL, Electrolux Romania SA, ABB Power Technologies AB Substations Suedia Sucursala Bucuresti.