Veti intreba ce cauta tinta cu pricina in titlul unui articol dedicat vietii politice autohtone. Explicatia este simpla: anuntand, prematur si teribilist, intentia de a depune o motiune de cenzura la adresa Guvernului, PSD si Mircea Geoana s-au transformat, involuntar, in tinta-vaca nr. 8 a scenei politice romanesti, pe care cine nu vrea nu o loveste! Si, slava Domnului, nu de dusmani sau de adversari duce lipsa PSD!
Nici acum, la mai bine de doua saptamani de la anunt, nu este foarte clar ce i-a determinat pe unii dintre liderii Partidului Social Democrat sa se arunce cu capul inainte intr-o aventura politica fara sens, care nu le poate aduce decat cucuie. Explicatiile acestora sunt dintre cele mai comice, cu toate ca numai de ras nu ne arde acum. Desi devine tot mai evident ca nici in cosmarurile sale cele mai negre Traian Basescu nu se vede numind un prim-ministru social-democrat, vezi hahaitul care a tinut loc de raspuns la o intrebare a presei in legatura cu intentia lui Mircea Geoana de a fi premierul noului guvern ce va rezulta ca urmare a aprobarii motiunii de cenzura, liderii PSD par in continuare foarte convinsi de sansele lor.
Multi inclina sa puna acest optimism pe seama de-acum clasicelor aranjamente de culise care ar exista intre grupul de la Cluj din PSD si omologul lui din PD. Nu ar mira pe nimeni ca aceste aranjamente sa existe, doar ca, daca ar fi adevarat, ele nu ar fi fost posibile fara acordul lui Traian Basescu. Iar in acest caz acordul ar exclude varianta numirii unui premier social-democrat.

Traian Basescu nu ar avea, in principiu, nimic impotriva unui eventual guvern in care PD si PSD sa fie de aceeasi parte a baricadei. In fond, ar fi cea mai stabila formula de guvernare, macar si pentru faptul ca cele doua partide au ceva in comun: sunt desprinse din fostul FSN. Numai ca, daca pentru performanta guvernarii asta ar fi un mare avantaj, iar Traian Basescu ar putea zburda in largul lui pe campiile populismului, refacerea, fie si simbolica, a Frontului Salvarii Nationale ar dauna grav sanatatii imaginii sefului statului.

Sa nu uitam ca aprigii anticomunisti de astazi, lideri de opinie si intelectuali angajati in sprijinirea lui Traian Basescu, cei care i-au facut si ii fac mari servicii de imagine, au inceput prin a fi antifesenisti. Disidenta lor a inceput odata cu aparitia FSN pe scena politica, in primele luni ale anului 1990. S-au straduit din rasputeri sa demonizeze FSN, sa-l asocieze cu vechiul regim ceausist, sa-l prezinte ca pe continuatorul PCR. Au consumat timp si energie, si-au construit cariere si reputatie pe acest fals imagistic, si asta pentru ce: ca acum sa laude si sa sprijine o guvernare de origine fesenista? Pana peste poate! Se vor lepada ca de Satana de Traian Basescu, il vor sapa la imagine, ceea ce acesta nu-si poate permite.

In plus, PSD nu va fi atat de docil ca PD in relatia cu Traian Basescu. Este un nou risc de imagine pe care Traian Basescu nu vrea sa si-l asume, pentru ca ar dovedi ca nu este liderul acela caruia toti i se supun, odata si odata.

Desi i-ar conveni un guvern PD-PSD, costurile acestei constructii politico-guvernamentale ar depasi beneficiile, iar Traian Basescu nu este omul sa accepte asa ceva. Oricat de buni prieteni ar fi Vasile Blaga si Ioan Rus, sigur nu ar putea trece peste interesele de imagine ale lui Traian Basescu.
De fapt, intentia PSD de a depune motiunea de cenzura a complicat foarte mult viata tuturor partidelor, obligandu-le sa admita faptul ca, in ciuda retoricii lor belicoase, nu sunt pregatite sa gestioneze consecintele adoptarii motiunii in Parlament. In primul rand, toate au probleme cu intrarea in dispozitiv, in vederea pregatirii alegerilor pentru Parlamentul European. Motivele sunt multiple. In primul rand, mandatul extrem de scurt al viitorilor eurodeputati romani face ca partidele sa gaseasca foarte greu „sinucigasi” printre greii din fruntea lor, dispusi sa joace rolul de „locomotive” ale listelor de candidati. Cei mai multi risca sa iasa din viata politica, pentru ca in toamna anului viitor vor fi alegeri parlamentare, de la care vor lipsi, iar un nou mandat european, in 2009, poate fi putin probabil pentru ei.

In al doilea rand, toate partidele sunt in cautare de resurse financiare, care sa acopere trei randuri de alegeri. In cazul celor europene, pentru sponsorii autohtoni, ele nu au inca o miza care sa justifice investitiile, ceea complica lucrurile, mai ales ca in conturile partidelor cam bate vantul dupa referendumul din mai. In cazul celor parlamentare si locale, interesul sponsorilor este mai evident si profiturile investitorilor in politica, mai „concret”, ca sa folosim un eufemism.

Initiativa PSD de a introduce motiunea de cenzura a alungat multi „sponsori”, care acum stau in espectativa si asteapta sa se limpezeasca apele. Oricat ar parea de ciudat, PD este unul dintre partidele care sunt tot mai ocolite de „sponsori”, mai ales ca iesirea de la guvernare a fost insotita de represalii de natura economica, indreptate impotriva firmelor legate de PD. Scandalul legat de salubrizarea sectorului 1 al Capitalei este doar varful aisbergului. Nu mai vorbim de zelul cu care ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a luat la puricat afacerile „baronilor” pedisti ai asfaltului.

In al treilea rand, PSD a facut o grava eroare, permitandu-i lui Traian Basescu sa se invite in campania electorala pentru europene, odata prin rolul pe care il va juca in structurarea unei noi echipe guvernamentale, respectiv a unei noi majoritati, sau in declansarea alegerilor anticipate, in caz ca nu se poate ajunge la un consens in Parlament in privinta noului guvern, si o data prin modul in care abordeaza tema votului uninominal. Si asa Traian Basescu avea un cal troian in acest din urma caz, Asociatia Pro Democratia, nu era nevoie si de sprijinul PSD!

Dar cea mai mare „realizare” a PSD dupa anuntul de la Bran este transformarea aliantei anti-Basescu din Parlament intr-o alianta anti-PSD. Asa ceva este de domeniul filmelor cu prosti! Asta se intampla cand intr-un partid nu stie stanga ce face dreapta, iar unii trag „hais” si altii, „cea”.

Citeste si:

Desi Mircea Geoana si liderii care au decis introducerea motiunii de cenzura incearca sa arunce pisica moarta in curtea Cotrocenilor, spunand ca cel care trebuie sa gestioneze consecintele adoptarii motiunii de cenzura este Traian Basescu, acolo nu aterizeaza decat Elena Udrea, la ceas de noapte si de taina. Iar pisica atarna in continuare in poarta sediului partidului din Kiseleff. De data asta, nebunul care arunca piatra in lac va trebui sa se ude, ducandu-se tot el s-o scoata de acolo! Viata este cruda cu amatorii in politica!

De fapt, ceea ce se intampla acum la PSD are o explicatie, si ea este mult mai simpla decat crede majoritatea analistilor, fani ai teoriilor conspirationiste. Cei care au decis introducerea motiunii de cenzura sunt si cei care au cel mai mic stagiu in partid, care au aderat la PSD atunci cand acesta era la putere, iar ei ocupau functii importante in Executiv. Acesti oameni nu au exercitiul opozitiei, nu se pot imagina decat la putere si in functii executive.

Este evident esecul actualei echipe de conducere a PSD de a structura partidul ca pe un partid de opozitie, de a-l conduce ca pe un astfel de partid si de a se raporta la ceilalti din aceasta perspectiva. De altminteri, nici PD nu este mai breaz la acest capitol, dar asta nu-i aduce inca deservicii, pentru ca identificarea cu Traian Basescu inca functioneaza.

De aici si nerabdarea celor care au decis introducerea motiunii de a reveni in Guvern. Indiferent de costuri, indiferent de consecinte. De altminteri, negocieri pe aceasta tema au existat permanent, doar ca au lipsit oportunitatile. Nici acum n-a aparut o oportunitate clara, dar, satui sa mai astepte, au decis sa forteze mana PNL. Nu si-au gasit fraierii!

In fond, PNL poate sta in continuare linistit. Desi are toate sansele sa ramana la guvernare, chiar si in ipoteza ca motiunea ar trece, situatia sa nu ar fi mai rea decat este acum. Are toate sansele sa fie chiar mai buna. In primul rand pentru ca nu mai deconteaza de unul singur esecurile guvernarii, iar erodarea este oprita. In al doilea rand pentru ca PLD este un esec, iar asocierea lui cu Traian Basescu nu a „platit” in termeni electorali, respectiv in intentia de vot. Si atunci, „oile ratacite” vor avea o scuza pentru revenirea la matca: este nevoie de un partid liberal puternic, care sa poata reveni la guvernare.

In noua sa calitate de tinta-vaca nr. 8, PSD mai descopera si altceva, in afara de faptul ca a devenit o tinta usoara pentru toti: anume ca nu are cu cine se alia. PRM are destule de impartit cu PSD, iar intre cele doua partide relatiile s-au deteriorat pana la conflict, vezi episodul de la intalnirea cu premierul Tariceanu pe tema stabilirii datei alegerilor europene. PC are si el ceva de reprosat, anume respingerea in Parlament, si cu votul social-democratilor, a unora dintre initiativele sale legislative, ulterior reluate de PSD. PD are inscrisa in statut interdictia colaborarii cu PSD, iar PNL nu se vede guvernand cu un partid de stanga. UDMR nu conteaza in aceasta ecuatie, el aliindu-se cu oricine are sanse de a guverna. Acum, PSD nu are!

Cum spuneam, a aparut o noua coalitie in Parlament: coalitia anti-PSD. Vom vedea cat de consistenta este ea cu ocazia votului pe marginea motiunii de cenzura. Cert este ca ne vom amuza teribil cu ocazia dezbaterii motiunii! Fiecare se va rafui cu fiecare, pentru ca nimeni nu va avea nici curajul, nici onestitatea sa recunoasca inutilitatea acestei motiuni.

Sigur ca scenariul fortarii alegerilor anticipate nu poate fi respins. Desi toata lumea pare sa doreasca introducerea votului uninominal, nimeni nu e convins ca ar avea de castigat de pe urma lui. Sunt prea multe necunoscute, iar sondajele de opinie actuale nu mai au nicio relevanta in cazul adoptarii votului uninominal. PD ar fi cel mai mare castigator al unor alegeri anticipate desfasurate tot dupa regulile votului proportional pe lista.

Dar, indiferent de felul in care se va finaliza actiunea PSD, partidul nu va avea nimic de castigat, in afara de statutul de tinta-vaca nr. 8. Ceea ce ne aduce aminte de conversatia, imaginara, dintre tarul Petru cel Mare si Lenin, undeva pe marginea unui cazan cu smoala, ca ne este greu sa-i vedem pe malul unui rau de lapte cu miere. Tema discutiei: schimbarile produse de Revolutie. Asa afla tarul de la Lenin ca prea multe nu s-au schimbat. De fapt, doar votca era mai tare decat atunci cand domnea el in Rusia. Motiv sa-l intrebe pe Lenin: „Bine, si doar pentru asta ati facut voi o Revolutie”? Asa ca intrebam si noi: doar pentru a deveni tinta tuturor atacurilor si reprosurilor vor sa introduca cei de la PSD o motiune de cenzura?