Dupa Londra, Washington si Moscova, Traian Basescu merge duminica la Berlin, unde va lua primul contact cu motorul franco-german al Uniunii Europene. Dupa ’89, relatiile Bucurestiului cu Germania au lasat intotdeauna loc de mai bine. In contextul semi-inghetului transatlantic, interesul romanesc pentru Marea Neagra si "axa" cu Londra si Washingtonul fac din vizita la Berlin un moment-cheie pentru "noua politica externa" a Romaniei.

Presedintele Traian Basescu va avea multe de explicat in intilnirile pe care le va avea in Germania cu presedintele Horst Koehler si cancelarul Gerhard Schröder. Chiar daca, dupa campania electorala, nu a mai folosit termenul de "axa" pentru a-si semnala preferinta pentru relatia cu puterea de peste Atlantic, cu siguranta, cuvintul ales atunci a provocat mai mult decit indispozitie in Germania anului 2005. Pe de o parte, a fost vorba de amintiri negre, pe de alta, de surpriza aparitiei in pragul UE a unei tari care, spre deosebire de alte membre ale "noii Europe", isi intareste linia pro-americana, in loc sa si-o dilueze.

In timpul fostei administratii romanesti, ralierea la invazia din Irak si acordul privind scutirea militarilor SUA de la exigentele legislatiei penale internationale au provocat o nemultumire nedisimulata la Berlin, mai ales ca Germania fusese sustinatorul-cheie al Bucurestiului la ridicarea vizelor Schengen pentru romani. Ceva mai tirziu insa, interesele germane erau atent luate in considerare la semnarea fara licitatie a contractului pentru securizarea frontierelor Romaniei cu gigantul paneuropean EADS.

Dupa ce a criticat dur si electoral afacerea EADS, Basescu a cistigat presedintia si a lansat un concept de politica regionala despre care, cu siguranta, va vorbi la Berlin. Extinderea democratiei in bazinul pontic este benefica pentru vecinatatea UE, unde Bruxelles-ul are mari dificultati in a-si formula o politica coerenta.

Dar proiectul "made in USA" lezeaza interesele incremenite in timp ale unuia dintre cei mai importanti parteneri ai economiei germane - Rusia, artizanul conflictelor inghetate din jurul Marii Negre. Chiar daca nu o face in mod deschis, Berlinul a sustinut si sustine politica de renationalizare a industriei energetice rusesti initiata de Vladimir Putin - Deutsche Bank a fost principalul finantator al tentativei Gazprom de a prelua direct cel mai valoros cimp de productie al Iukos. Parteneriatul in domeniul energetic dintre Rusia si Germania a avut efecte si in Romania, unde compania germana Wintershall AG a oferit Gazprom masca europeana pentru a intra pe piata romaneasca. Concomitent, mutarea bazelor militare SUA din Germania in zona Marii Negre aduce pierderi considerabile economiei nemtesti si nu este vazuta cu ochi buni la Moscova.

Relatii formale, emotionale sau doctrinare

In urma cu cIteva saptamini, pe 20 februarie, s-au implinit 125 de ani de relatii diplomatice germano-romane. Momentul de referinta - februarie 1880, cind reprezentantii Germaniei au inminat, conform Actului Final al Conferintei de la Berlin, o nota privind recunoasterea independentei Romaniei.

Primul pas in relatiile politice germano-romane de dupa momentul 1989 a fost facut in 1992, prin semnarea unui tratat de prietenie. Cu toate acestea, comunicarea la nivel de presedinti sau premieri a fost aproape inexistenta pina in 1995. O situatie caracteristica pentru politica externa a Bucurestiului in acel moment. In tot acest timp, relatiile au fost mentinute la nivel de ministri de Externe. In cartea sa "Democratie si nationalism in Romania", istoricul Tom Gallagher scria de altfel ca Ion Iliescu a fost dezamagit de atitudinea Germaniei, care nu s-a aratat interesata sa il cunoasca pe primul presedinte post-revolutionar al Romaniei.

Citeste si:

Administratia din 1996 nu a reusit sa revitalizeze, in adevaratul sens al cuvintului, relatiile cu Germania, desi nucleul de guvernare era PNTCD, sustinut politic de fundatia crestin-democrata germana Hans Seidel si de Partidul Popular European. Adrian Severin, primul ministru de Externe al administratiei Constantinescu, a avut in agenda revitalizarea relatiilor cu Germania, constatind insa ca Romania avea un important deficit de incredere. Andrei Plesu, ministru de Externe in perioada 1997-1999, a incercat totusi sa transpuna in politica legatura sa spirituala cu Germania. Decizia privind inceperea negocierilor de aderare cu Romania, luata in 1999 de Consiliul European, a fost sustinuta de altfel puternic de catre Germania, unul dintre statele-nucleu ale Uniunii Europene.

O incalzire a relatiilor politice dintre Bucuresti si Berlin a avut loc in timpul guvernarii PSD din 2001- 2004. Au existat vizite reciproce la cel mai inalt nivel, dar conexiunile germano-romane au fost facute mai degraba prin interfata Internationalei Socialiste, de catre cele doua guverne social-democrate conduse de Nastase, respectiv Gerhard Schröder. Inainte de o reorientare clara a Cabinetului Nastase spre Europa, Romania a avut o politica pro-americana, luind o serie de decizii criticate pe plan european: semnarea tratatului de exceptare a soldatilor americani de la Curtea Penala Internationala, participarea Romaniei la campania anglo-americana in Irak. Nu se poate spune, in concluzie, decit ca relatiile la nivel de state au fost bune, dupa 1989, doar conjunctural.

Germanii, interesati de piata noastra energetica

Din ultimele evolutii reiese clar predilectia companiilor germane pentru sectorul energetic din Romania. Ea este vizibila in primul rind la nivelul achizitiilor: Ruhrgas a cumparat deja Distrigaz Nord, iar E.On este pe cale sa semneze contractul de preluare a distribuitorului de energie Electrica Oltenia. De asemenea, este aproape sigur ca grupul RWE va participa la privatizarea Electrica Muntenia Sud, filiala care alimenteaza cu energie Bucurestiul.

In plus, compania Wintershall este cel mai mare producator privat de gaze naturale din Romania si este interesata si de o coparticipare la realizarea de distributii de gaze.

In alt domeniu, grupul de inginerie Siemens este, de ceva vreme, unul dintre partenerii preferati de compania Transelectrica pentru reabilitarea statiilor electrice. Tot de la ei vin si celebrele "Sageti albastre". Siemens a dorit chiar sa cumpere Electroputere Craiova, dar a renuntat, pentru ca statul a modificat conditiile de privatizare.

Si sectorul financiar este bine reprezentat, prin bancile HVB si Volksbank (ambele si-au deschis sucursale aici, fara sa cumpere vreo banca romaneasca) si prin compania de asigurari Allianz, care, impreuna cu partenerul local Tiriac, detine al treilea loc pe piata asigurarilor.

Germania este unul dintre cei mai mari investitori din Romania, daca ne gindim atit la numele firmelor prezente (Continental, Ruwell), cit si la numar: in Romania sint inmatriculate peste 12.100 de societati cu capital german, ceea ce confera Germaniei locul doi in acest clasament. 10% din numarul total de societati cu investitie straina sint germane. Anul trecut, schimburile comerciale dintre Romania si Germania s-au cifrat la 5,5 miliarde de euro.