Ieri, la Targu Mures, comemorarea Revolutiei ungare de la 1848 a fost marcata de ostilitatea fata de premierul maghiar Istvan Gyurcsany. La rostirea - in absenta - a numelui sau, cei circa 3.000 de maghiari, prezenti la Monumentul Secuilor Martiri, au izbucnit in huiduieli mai ceva ca la un meci de fotbal, iar pe tot parcursul mesajului sau, citit de Tereny Istvan, ambasadorul Ungariei la Bucuresti, corul de fluieraturi si imprecatii n-a incetat. Practic, nu s-a putut auzi altceva decat reprosuri din public privind recenta decizie a puterii de la Budapesta de a nu se acorda dubla cetatenie pentru traitorii maghiari din afara Ungariei. In rest, festivitatea a inceput cu imnul Ungariei si s-a incheiat cu imnul secuiesc. Intre timp, subprefectul Burckhard Arpad a citit in maghiara mesajul primului-ministru, Calin Popescu Tariceanu, si au fost recitate poeziile militante ale lui Petofi Sandor, indemnandu-i pe unguri si pe secui la lupta.

Presedintele UDMR, Marko Bela, a declarat: "Daca nu am fi avut grija cu 15 ani in urma, azi identitatea noastra era in primejdie: nu vorbeam nici in ungureste si nici steagul rosu-alb-verde n-ar fi fluturat in vant. Oricum, dupa intrarea acestei tari (Romania - n.r.) in Europa, granitele dintre maghiari nu vor mai exista". Toate celelalte discursuri si depuneri de coroane ce au avut loc la statuile fostului primar targumuresean Bernady Gyorgy si poetului Petofi Sandor au fost niste "exercitii de maghiarism", slab sustinute numeric. Daca nici vremea nu ar fi tinut cu cei prezenti, ar fi fost mult mai putin de 3.000 de participanti.

La manifestarile din acest an, organizate de UDMR, a lipsit "partea radicala", formata din Consiliul National Secuiesc, Uniunea Maghiarilor din Transilvania si Uniunea Civica Maghiara. Oricat de siguri pe ei pareau liderii acestei etnii, impresia generala a fost aceea a unei incercari peste care vor trebui sa treaca, similara celei din perioada lui "martie negru" din 1990. Daca atunci era vorba de violenta fizica si lupte intre romani si maghiari, acum luptele par a se duce intre maghiarii dinauntrul Romaniei. In acest context, apelurile cvasigenerale la unitate ale vorbitorilor pareau proiectate intr-un trecut idilic, regasibil doar in cartile de istorie si in poeziile patriotice.