Parlamentul ciuruit de securisti

Continuam publicarea interviului pe care generalul (r.) Aurel Rogojan, fostul sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, seful Departamentului Securitatii Statului, l-a acordat ziarului Ziua. Generalul Rogojan confirma faptul ca fostii securisti si informatori au impanzit la ora actuala atat clasa politica, dar si redactiile ziarelor si televiziunilor precum si organizatiile guvernamentale si non-guvernamentale.

Pe langa acestia, la ora actuala, actioneaza ofiteri acoperiti din serviciile secrete din Romania, dar si straine. Rogojan explica si modul cum a fost posibil episodul cu biletelele lui Coldea. In acest caz, fostul sef de cabinet al sefului DSS spune ca a fost incalcata Sfanta Treime. Generalul Rogojan considera ca dusmanii de moarte ai oricarui serviciu secret sunt politica si birocratia. In privinta arhivelor fostei Securitati, Aurel Rogojan dezvaluie faptul ca in ea a avut acces cine a vrut si cine nu a vrut, in functie de interese de moment.

Cand va uitati acum la televizor si urmariti activitatea din Parlamentul Romaniei si talk-show-urile unde participa lideri politici, formatori de opinie sau alte personalitati, recunoasteti vreun ofiter de informatii sau colaborator al fostei Securitati? Sunt fosti securisti sau informatori in actualul Parlament sau in randul ziaristilor?

Pentru aceasta intrebare, daca as fi directorul ziarului v-as trimite in somaj. Dumneavoastra va dati in vileag sursele? Daca ati face-o, ati mai fi un profesionist si un om de onoare? Pana la un punct, ofiterul de informatii si ziaristul indeplinesc aceeasi misiune. Asa ca nu trebuie sa vi se para nefiresc ca, uneori, se mai confunda taberele. Dar, sa nu fiu malitios. Teoretic, colaboratorii ori informatorii Securitatii ii stiu numai cei care au avut legatura cu ei, ori le-au accesat documentele. Daca, pe cale de exceptie, s-a intamplat sa aflu identitatea unora, nu voi confirma niciodata.

Cadetilor care aspirau la o cariera in MI-6 li se spunea ca serviciul este atat de secret incat nu are nici lege. Ceea ce era adevarat pana in anii '90. Cate unul mai scrupulos intreba: "Dar noi cum lucram, fara lege? Dupa porunca a 11-a! Dar nu sunt decat zece! A unsprezecea este: Sa nu fii prins! Si daca, totusi, sunt prins? Noi nu am auzit de dumneata!"

Dupa deciziile CNSAS-ului de pana acum, rezulta ca sunt fosti ofiteri de informatii, respectiv fosti colaboratori ai acestora si acolo unde ma intrebati. Dar nu asta este problema, si nu asta trebuie sa preocupe, atat in plan juridic cat si in plan moral relevante trebuie sa fie faptele oamenilor si nu etichetele aplicate.

Analistii politici s-au autodemascat

Tehnic vorbind, daca intre ofiterii de informatii de ieri si cei de azi, incluzandu-i si pe informatorii lor, s-ar rupe firul traditiei informative, securitatea nationala, fara trecutul si istoria ei, nu ar avea identitate in prezent si nici orizonturi pentru viitor. Primii mei mentori, in anii '70 erau fosti SSI-isti. De ce? Cum au scapat ei de epurarile violente ale NKVD-lui? Chiar si Ceausescu, care ura SSI-ul si Siguranta, a acceptat continuitatea, considerand-o necesara. Ura lui fata de cele doua institutii era si masura dragostei pentru Securitate.

"Pe sticla" identific, analitic si deductiv, tot felul de agenti: de influenta, dezinformare, intoxicare, provocare ori specializati in operatiuni de razboi mediatic. Dar, o spun cu mana pe inima, recunosc in ei si matricea ideologica a unor servicii de aiurea. Imi revin mereu in fata secventele in care niste "analisti politici" s-au autodemascat si au facut-o atat de penibil incat imi este mie jena, de fiecare data, cand imi amintesc.

In 1990 nici nu ma gandeam ca putem sta la aceeasi masa cu CIA

Cum apreciati transformarile survenite in SRI de la momentul infiintarii si pana la trecerea dumneavoastra in rezerva?

Au fost de toate, si bune, si mai putin bune si din cele rele, rand pe rand, dar si la un loc, cand cu greu se mai putea intelege ceva. Cauza: dusmanii de moarte ai oricarui serviciu secret. Politica si birocratia. Politica actioneaza ca un factor de presiune externa puternic si convingator, deoarece iti conditioneaza conceptia, structura, bugetul, si, deci, existenta.

Birocratia, desi este necesara, daca este promovata fara masura nu mai permite manifestarea initiativelor profesionale constructive. Serviciul, pe masura puterilor lui, si-a modernizat conceptia si metodologia de activitate. Altfel, nu era acceptat in comunitatea intelligence-ului Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord. In 1990 nici nu ma puteam gandi ca, peste opt ani, voi sta la aceeasi masa cu reprezentanti ai CIA, MI-6 sau ai altor servicii din Occident.

Odata castigata increderea reciproca si realizat fluxul de informatii, potrivit agendei convenite, partenerilor occidentali le era convenabila o continuitate caracterizata de loialitate, in loc de reformare a ceva care, din punctul lor de vedere functiona. Ei tot timpul ne-au sfatuit: "Nu stricati, ca sa reparati masina care merge". Aceasta este esenta pragmatismului occidental. Un expert-instructor de la CIA ne spunea: "Cat mai putina sau deloc ideologie, dar mai mult pragmatism". Ei s-au folosit de Reinhard Gehlen, spionul lui Hitler, mai bine de zece ani, dupa care intre 1956-1968 a condus "Bundesnachriten Dienst"- Serviciul Federal de Informatii.

Factorul politic, in schimb, a refuzat sa-si asume responsabilitatea reconstructiei juridico-institutionale a domeniului securitatii si a activitatii serviciilor de informatii. Din aceasta cauza, in conceptia, evolutiile structurale si dinamica resurselor umane, la nivelul intregului sistem al securitatii nationale, mai in gluma, mai in serios "locul in care se urmarea a se ajunge se afla dincolo de marginea hartii la indemana."

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe