Si, dupa o discutie de 20 de minute, nici ca a inteles. Noi am incercat. Problema a fost ca l-am luat pe nepregatite. Ce a inteles senatorul Cucuian din declara­tie a fost ca trebuie sa mentio­neze suma pe care a imprumutat-o in nume personal. Ceea ce a si facut. Daca citesti declaratia de avere semnata de dumnealui, intelegi ca si-a imprumutat si­esi banii. Vreo cinspe mii de eu­ro (15.000 EUR). Adica? Si care e ideea? A vrut sa arate ca are bani? S-a dedublat? La intreba­rea noastra insistenta a raspuns foarte afectat: "Chiar m-ati luat pe nepregatite, nu stiam ca trebuie sa completez numele." Am insistat. Ca deh, poate-poate, obtinem cine este acea persoa­na bine acoperita. I-am citit sena­torului nostru de doua ori exact rubrica unde i se cerea sa preci­zeze acea persoana. Dumnealui a ripostat: "Nu mi s-a parut asa ceva!". Ca apoi sa revina: "Chiar nu stiam ca trebuie sa comple­tez numele!". Bine, bine, am zis, nu stiati, dar v-am spus noi acu’. Zadarnic demers! Viziunea sena­toriala a pedistului este total diferita.

Desi legea facuta de co­legii lui, parlamentarii, spune ca transparenta este totala, iar demnitarii sint obligati sa completeze in clar rubricile - stabi­lite tot de ei -, domnia sa a avut o revelatie: va face publica aceas­ta informatie numai daca persoana imprumutata isi va da a­cordul. Altfel, ar fi o grava incal­care a intimitatii. "E un favor personal pe care l-am facut unui prieten", a spus. Si, in plus, "poa­te persoana nu vrea sa stie ca el are imprumutati bani de la cineva". Fapt pentru care al nostru senator va trece la masuri radicale: "Te rog, da-mi banii inapoi, daca vrei sa nu iti scriu nume­le!". V-ati prins, pentru alesii nostri intimitatea e mai tare de­cit legile votate de ei. Nu contea­za ca intimitatea poate sa aco­pere un smen, un trafic de influ­enta, o spaga mascata. Ce, ba, fraie­rilor, noi facem legi ca sa le res­pectam? Respectati-le voi, si a­le­geti-ne si data viitoare, sa mai facem citeva!

Cit despre depozitele cucu­iene in valuta, toata stima si mindria aducatoare de venit. Pedistul este un model clasic de om care stie unde sa isi tina banii: la firma unde este actio­nar. Firma care este o cooperativa de credit. Si chiar daca are un statut demodat, are dobinzi ochioase. Adica, pentru 35 de mii de euro, senatorul a incasat 120 de milioane de lei. Si o tot face anual, incepind din 2002. Dorinta noastra de final e ca Par­chetul sa se miste ceva mai repede si sa ne transmita si no­ua cine se ascunde in spatele a­celui nevinovat imprumut.