Daca ar fi sa judecam dupa baile de multime pe care le-a "consumat" fara moderatie la sfarsit de an, domnul Traian Basescu este un personaj popular. si este, fara putinta de tagada. Ingredientele acestei popularitati nu sunt diferite de acelea care au facut, la inceputul anilor ‘90 ai secolului trecut, din Ion Iliescu un personaj popular: naturaletea demersului, adresarea directa, la obiect, un limbaj adecvat nivelului de intelegere al interlocutorilor, abordarea subiectelor aflate pe agenda publica in corecta lor ierarhizare, capacitatea de a se pune in locul interlocutorilor, un anume soi de compasiune fata de cei lasati in urma de o tranzitie nemiloasa, sinceritatea trairii, chiar si anumite cruditati de limbaj, pe care nu ne mai obosim sa le amintim.

Ca om politic, domnul Traian Basescu nu este doar popular, lucru pozitiv si folositor pentru prezentul si viitorul sau, ca lider, ci si populist. Donald MacRae, citat de Guy Hermet in "Populismul in lume. O istorie sociologica", distinge trei registre populiste: cel al unei miscari populare efective, cel al unei ideologii de exaltare a vointei poporului, in general, cu nuante de anticapitalism, in fine, ultimul registru, cel al manipularii operate de demagogi care fac parte dintr-o specie aparte, dar si de unele formatiuni protestatare.

Cum este greu de spus ca in Romania exista o miscare populara efectiva, care sa duca la nasterea unor fenomene precum peronismul, in Argentina anilor ‘40-‘50 ai secolului trecut, sau ca naserismul Egiptului postcolonial, este exclus sa asistam prea curand la nasterea unui populism roman de extractie basesciana, chiar daca domnul Basescu ar avea la indemana un vehicul politic: Partidul Democrat. Numai ca acesta este departe de a fi un partid popular, chiar daca ideologic si-a schimbat de curand culoarea, iar populismul lui se identifica, totusi, cu populismul liderului sau informal. Domnul "Traian" Boc este mai degraba un sef de partid comic, in incercarile sale de a-si insusi demersul si limbajul populist ale sefului statului.

Circul cel de toate zilele

De altminteri, la nivel ideologic, populismul iese in evidenta mai mult prin saracia sa doctrinara, prin faptul ca el se reduce in general la idealizarea unui popor autentic, din care isi face doctrina. Acest lucru a fost evident in tot ce a facut Traian Basescu, incepand cu pretentia de a fi un presedinte-jucator, in virtutea unui presupus mandat obtinut in alegeri, chiar daca el vine in contradictie cu prevederile Constitutiei, continuand cu desele referiri la "intoarcerea la popor", eufemism pentru alegeri anticipate si terminand cu batalia pentru o libertate constitutionala sporita in folosirea referendumului, desi pe vremea cat a fost primar general al Capitalei nu a folosit acest instrument de consultare populara in nici unul dintre cazurile de proiecte controversate, care au generat respingerea cetatenilor, vezi Pasajul Basarab.

De altminteri, domnul Traian Basescu exalta permanent vointa poporului, facand din ea motivatie pentru toate actele sale politice, unele de-a dreptul detestabile. Exista o mare doza de ipocrizie in acest tip de demers: in timp ce nu l-am vazut pe seful statului facand vreo baie de multime in orfelinate sau camine de batrani, nu a ezitat sa se duca, doua zile la rand, la patinoar, unde, vorba unei crainice de televiziune (gura pacatosului adevar graieste!), a fost principala atractie. Nu cred ca, in cautare de popularitate, populismul trebuie sa-l impinga pe Traian Basescu la transformarea sa in obiect de glume proaste, de genul celor petrecute cu ocazia vizitei la patinoar. seful statului nu este maimutica Mimi, cu care te pozezi pe plaja doar pentru niste voturi, ipotetice, in plus.

PD e pe craca

Acum, PD este pe cont propriu. Nu are lideri carismatici, cu notorietate si popularitate, pe care sa-i poata pune pe liste. Cei cat de cat cunoscuti sunt fie primari, fie ministri si nu vor da vrabia din mana pe cioara de pe gard, fie ea si europeana, dar aflata pe "gardul" de la Bruxelles. Ce va face: se va lasa remorcat de popularitatea, mult mai semnificativa si mai solida, a partenerilor intru partid prezidential Theodor Stolojan, Mona Musca si Gheorghe Flutur sau va apela tot la Traian Basescu?

Ramane de vazut cum i-ar putea ajuta acesta din urma. Cum aruncatul cu "parpalacul" in multime, ca vedetele rock, nu tine loc de campanie electorala, sefului statului ii raman putine optiuni, prea putin constitutionale, din pacate. Una ar fi folosirea Justitiei sau a "dosariadei" impotriva adversarilor politici ai PD. Am putea pune pariu ca, de cum da coltul ierbii, tele-justitia doamnei Macovei va face rating in "prime time" pe toate canalele de televiziune. Domnul Traian Basescu este un manipulator de opinie, dar si asta are limitele sale.

Citeste si:

Basescu merge mai departe

A doua optiune ar fi accentuarea discursului populist, pe teme de acum cunoscute, precum lupta cu "sistemul ticalosit". Cum precedentele sale sarje impotriva acestuia s-au soldat cu rezultate cvasi-nule, seful statului va fi obligat sa supraliciteze tema. Este drept ca nu de imaginatie duce lipsa domnia-sa, dar tot atat de adevarat este ca prea multa imaginatie strica in asemenea situatii! Cel putin dintr-o directie suntem linistiti: Omar Hayssam se prajeste la soare pe malul Mediteranei, cu cedrii Libanului drept fundal, departe de stresul unui proces de terorism pe care nimeni nu l-a dorit cu adevarat, asa ca nu vom mai avea jurnalisti rapiti in aceasta campanie electorala. Desi...

Dar nu ne-ar mira sa ne trezim cu un nou dosar de tradare si de spionaj, aparut la tanc pentru a-l introduce pe seful statului in ecuatia electorala, cu un discurs si mai violent la adresa petro-capitalistilor, a cercurilor de interese economice sau a rusilor, mai nou cal de bataie al discursurilor prezidentiale. II

Drogul care distruge procentele electorale

In fond, populismul este ca un drog. O data ce ai devenit dependent, ai nevoie de doze tot mai mari pentru a-si face efectul. Poporul roman se apropie de acel prag in care drogul populismului isi va pierde efectul anesteziant. Iar integrarea europeana este unul dintre motivele acestei pierderi de viteza a populismului. Judecand strict din perspectiva celor intamplate in ultimele zile, afirmatiile pot parea fie false, fie, in cel mai bun caz, hazardate. Judecand din perspectiva timpului lung, nu poti folosi la infinit teme populiste pentru a-ti ascunde lipsa de proiect politic. Iar Traian Basescu nu are, in afara de dorinta de a obtine un al doilea mandat, nici un proiect politic strategic pentru Romania. Si nici PD, care se confunda cu seful statului.

Asa incat lui Traian Basescu nu-i ramane, daca vrea sa ajute PD sa consolideze in optiunile de vot ale romanilor, decat optiunea supralicitarii discursului populist, cu riscul de a-si face singur rau, prin scaderea popularitatii, cu atat mai mult, cu cat publicul sau este unul suficient de educat, incat, la un moment dat, sa se raporteze, in fine, nu doar sentimental - sau resentimental, prin opozitie cu PSD -, ci si rational, cu alte cuvinte critic, la demersul lui Traian Basescu. Si atunci nu-l va mai salva nici un discurs populist, oricat de atractiv si de colorat ar fi el.

Ce e mult strica

Prea-multul populism ucide popularitatea, lucru de care domnia-sa nu pare sa fie constient. in mai putin de un an a pierdut peste 25% din increderea romanilor. Nu este o cifra de neglijat si nici un proces usor de gestionat. Iar pentru Partidul Democrat, aceasta pierdere de popularitate a sefului statului este cu adevarat o veste proasta, mai ales din perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European.

Pana acum, PD s-a multumit sa traiasca si sa se hraneasca din gloria lui Traian Basescu si din fructele victoriilor sale electorale. Acum vine momentul adevarului pentru PD, care nu are in topul increderii in oamenii politici nici un lider formal, fie ca este vorba de Emil Boc, de Adriean Videanu sau de Radu Berceanu. Mai mult, Adriean Videanu a reusit sa-si puna in cap, prin gestiunea aproximativa de la Primarie, pentru a fi politicosi, electoratul Capitalei, cel care i-a asigurat victoria lui Traian Basescu. Faptul ca a fost fluierat cu ocazia Revelionului de la Universitate, intr-un moment de bucurie si langa idolul multimilor, spune multe!